Experții cer acces la probele manipulării online și reguli mai clare pentru publicitatea prin influenceri

Consumatorii ar trebui să poată obține mai ușor probe despre modul în care site-urile le influențează alegerile, iar firmele care vând interfețe cu funcții ilegale să poată fi chemate să răspundă pentru acestea, a susținut profesorul Peter Rott la un atelier al Parlamentului European despre viitorul Digital Fairness Act. Reuniunea comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO), desfășurată la Bruxelles la 9 noiembrie, a pus în discuție și reguli mai clare pentru reclamele influencerilor, prețurile personalizate și protecția utilizatorilor împotriva funcțiilor care încurajează utilizarea excesivă.

Problema centrală este cum poate fi aplicată protecția consumatorilor când informațiile necesare pentru a demonstra o practică neloială se află la comerciant. Un cumpărător poate vedea un preț diferit sau mesaje care îl presează să decidă repede, fără să poată verifica mecanismul din spatele paginii. Rott, profesor la Universitatea din Oldenburg, propune ca instanța să poată cere informații tehnice relevante dacă reclamantul prezintă indicii plauzibile ale unei asemenea practici.

Legislația europeană permite deja instanțelor și autorităților să solicite dovezi privind exactitatea afirmațiilor factuale ale comercianților. Rott consideră însă că acest instrument nu este suficient pentru verificarea designului unui site. El propune un model inspirat de normele privind răspunderea pentru produse: acces la probe, posibilitatea inversării sarcinii probei când comerciantul nu dezvăluie informațiile cerute și un standard de probă adaptat cazurilor de complexitate tehnică. Propunerea privește prezentarea informațiilor relevante într-un litigiu, nu publicarea automată a tuturor sistemelor unei companii.

Expertul a ridicat și problema magazinelor mici care cumpără site-uri gata configurate, fără să cunoască toate funcțiile acestora. Un comerciant ar trebui să poată cere despăgubiri furnizorului sau proiectantului dacă interfața primită conține mecanisme ilegale de manipulare ori personalizare, a susținut Rott. El a avansat și varianta unei răspunderi directe a celor care construiesc asemenea sisteme, dar a precizat că această soluție mai extinsă nu apărea în proiectul neoficial pe care îl consultase. Sunt variante de reglementare discutate de expert, nu noi drepturi deja acordate comercianților.

În publicitatea prin influenceri, Rott cere clarificarea situațiilor în care creatorii de conținut acționează ca profesioniști și uniformizarea modului în care sunt marcate reclamele sau colaborările comerciale. Promovarea ascunsă poate încălca deja legislația privind practicile comerciale neloiale; miza intervenției propuse este reducerea diferențelor dintre regulile și interpretările naționale. Expertul susține și clarificarea responsabilității firmelor pentru promovările realizate de influencerii pe care îi angajează, alături de protecții suplimentare pentru minori și în domenii sensibile, precum sănătatea și serviciile financiare.

Prețurile personalizate ridică o problemă apropiată: informarea nu îi explică neapărat cumpărătorului cum a fost stabilită suma pe care o vede. Pentru contractele la distanță și cele încheiate în afara spațiilor comerciale acoperite de Directiva privind drepturile consumatorilor, comerciantul trebuie deja să spună, atunci când este cazul, că prețul a fost personalizat pe baza unei decizii automatizate. Rott a prezentat opțiuni care merg mai departe, de la interzicerea personalizării prețurilor la acceptarea ei numai după acordul clientului sau posibilitatea de a renunța ulterior.

Distincția dintre aceste ultime două variante a fost una dintre temele dezbaterii. Într-un sistem opt-in, utilizatorul acceptă practica înainte ca ea să fie aplicată; într-un sistem opt-out, trebuie să o dezactiveze. Rott consideră că a doua variantă oferă o protecție mai slabă. Unii eurodeputați au criticat aceeași abordare pentru funcțiile care încurajează utilizarea excesivă, argumentând că protecția ar trebui să fie implicită și că responsabilitatea nu trebuie transferată din nou consumatorului. Expertul a discutat separat restricții privind folosirea datelor sensibile și personalizarea îndreptată către minori.

O altă dificultate este păstrarea eficienței regulilor atunci când interfețele se schimbă. Eurodeputații au întrebat dacă o listă foarte precisă de practici interzise nu ar putea fi ocolită prin inventarea altora. Rott susține combinarea principiilor generale cu exemple concrete și cu posibilitatea actualizării acestora, prin acte delegate sau orientări. În opinia sa, a aștepta numai soluțiile instanțelor ar menține diferențe mari între statele în care asemenea litigii sunt frecvente și cele în care consumatorii ajung rar în justiție.

Emilia Mišćenić, profesoară la Universitatea din Rijeka, a explicat de ce protecția nu poate fi evaluată exclusiv prin caracteristicile personale ale cumpărătorului. Algoritmii, setările implicite și informațiile deținute de platforme pot crea vulnerabilitate și pentru persoane bine informate. Ea recomandă păstrarea, dar actualizarea standardului juridic al consumatorului mediu și extinderea evaluării vulnerabilității la împrejurările externe din mediul digital. Recomandarea nu înseamnă că toți utilizatorii sunt deja încadrați de lege în aceeași categorie de consumatori vulnerabili.

Przemysław Pałka, cercetător în drept și tehnologie la Universitatea Jagiellonă din Cracovia, a cerut definirea precisă a rezultatelor urmărite prin reglementarea designului care încurajează utilizarea excesivă. Măsurile ar putea varia în funcție de serviciu, funcție și categoria de utilizatori: de la interdicții la gestionarea riscurilor sau obligații de informare. El a argumentat că rețelele sociale, serviciile video și magazinele online nu trebuie neapărat supuse unor cerințe identice. A discutat și avantajele și limitele unui regulament uniform, față de o directivă care ar lăsa statelor o marjă mai mare de intervenție.

Viitoarea inițiativă se adaugă unui cadru juridic care oferă deja protecție. Regulamentul privind serviciile digitale (DSA) interzice anumite interfețe înșelătoare sau manipulative ale platformelor, dar delimitează această interdicție de practicile acoperite de legislația privind practicile comerciale neloiale și protecția datelor. Aceste norme au domenii de aplicare diferite. În atelier, eurodeputații au cerut atât protecții mai eficiente, cât și evitarea suprapunerilor și obligații clare, aplicabile coerent în piața internă.

Reprezentanta Direcției Generale Justiție și Consumatori a declarat că executivul european ar urma să examineze Digital Fairness Act miercuri, 11 noiembrie. Ea a spus că pregătirea inițiativei a urmărit clarificarea și aplicarea mai eficientă a normelor, în coordonare cu legislația digitală existentă și cu propunerea privind siguranța copiilor online. Nu a comentat însă în detaliu proiectul apărut neoficial, la care făcuseră referire mai mulți participanți. Atelierul nu a produs un vot legislativ sau o poziție comună a Parlamentului; după prezentarea propunerii oficiale, conținutul și termenele noilor obligații vor depinde de negocierile dintre Parlament și Consiliu.