Experții cer în Parlamentul European ca depistarea diabetului să fie urmată de acces la îngrijire, fără stigmatizare

Depistarea timpurie a diabetului trebuie legată de accesul efectiv la diagnostic, tratament și sprijin pe termen lung, au susținut reprezentanta IDF Europe Marian Brennan și profesorul Raffaele Napoli, în Comisia pentru sănătate publică a Parlamentului European. În dezbaterea de luni, 9 noiembrie, cei doi au evidențiat obstacolele financiare și geografice din calea îngrijirii, dar și stigmatizarea care poate descuraja participarea la screening. Discuția a precedat Ziua Mondială a Diabetului, marcată la 14 noiembrie.

Intervențiile din dezbaterea SANT au pornit de la o dificultate practică: identificarea unei persoane cu diabet nediagnosticat sau cu risc crescut nu garantează că aceasta va primi serviciile necesare. Între test și îngrijire pot apărea costuri, distanțe greu de parcurs, informații insuficient înțelese sau lipsa unei trimiteri către serviciul potrivit. Brennan a cerut conectarea serviciilor medicale, sociale și comunitare, astfel încât sprijinul să continue după evaluarea inițială.

În răspunsurile adresate eurodeputaților, reprezentanta IDF Europe a separat accesul practic la screening de disponibilitatea persoanei de a participa. Chiar și atunci când testarea este disponibilă, teama de a fi judecată sau învinovățită poate deveni un obstacol. Ea a cerut ca programele să ofere un traseu clar pentru cei identificați cu diabet ori cu risc crescut, inclusiv acces la activitate fizică și la celelalte componente ale îngrijirii.

Napoli a insistat asupra depistării persoanelor care au deja boala fără să știe și asupra accesului ulterior la tratamente adecvate. Potrivit profesorului, diferențele dintre țările europene în disponibilitatea terapiilor rămân importante. Prevenția diabetului de tip 2 implică și factori sociali dificil de schimbat rapid, precum venitul, educația și stabilitatea locului de muncă, nu numai recomandări adresate individului.

Dimensiunea problemei este ilustrată de Atlasul Federației Internaționale de Diabet, ediția a 11-a. Pentru 2024, acesta estimează 65,6 milioane de adulți de 20–79 de ani cu diabet în regiunea europeană IDF, dintre care aproximativ 22 de milioane, adică 33,6%, nediagnosticați. Sunt estimări pentru 60 de țări și teritorii, inclusiv din afara Uniunii Europene; ele nu reprezintă totaluri pentru cele 27 de state membre și nici o numărătoare directă a tuturor persoanelor afectate.

Identificarea bolii deja existente și prevenirea apariției sale sunt obiective diferite. Diabetul de tip 2 poate evolua cu simptome discrete sau absente, iar testarea poate descoperi o afecțiune încă necunoscută persoanei. Evaluarea riscului poate identifica și oameni care nu au diabet, dar ar beneficia de intervenții preventive. În ambele situații, rezultatul inițial trebuie urmat de evaluarea medicală și de măsurile potrivite.

Diabetul de tip 1 este o afecțiune autoimună, în care organismul distruge celulele producătoare de insulină. Napoli a explicat că autoanticorpii pot permite identificarea procesului înainte de debutul clinic, iar monitorizarea poate reduce riscul unui debut sever. Unele intervenții pot întârzia progresia la persoanele eligibile. Această posibilitate nu înseamnă că diabetul de tip 1 poate fi prevenit prin alimentație sau activitate fizică și nici că există un tratament care îl vindecă.

Pentru persoanele deja diagnosticate, Brennan a descris un ansamblu de nevoi: medicamente, monitorizarea glicemiei, educație, alimentație, activitate fizică, sprijin psihologic și controale pentru complicații. Aceste nevoi se schimbă de-a lungul vieții. O evaluare inițială fără consultații, tratament și urmărire accesibile lasă neacoperită o parte esențială a îngrijirii.

În prezentarea sa, Brennan a pus accent pe rolul mișcării în prevenirea și gestionarea diabetului. Raportul OECD și OMS Step Up!, publicat în 2023, modelează efectele unor niveluri mai mari de activitate fizică în UE-27 între 2022 și 2050. Scenariul de minimum 150 de minute săptămânale de activitate moderată ar evita aproape un milion de cazuri noi de diabet de tip 2, adică aproximativ 3,9% din totalul proiectat. La 300 de minute, reducerea estimată se apropie de 10%.

Aceste rezultate descriu scenarii ipotetice, nu cazuri deja prevenite prin politici publice. Ele se referă la diabetul de tip 2. În practică, posibilitatea de a face mișcare depinde și de infrastructură, costuri, sprijin și starea de sănătate, motiv pentru care Brennan a cerut profesioniști pregătiți și îndrumare personalizată, începând din medicina primară.

Reprezentanta IDF Europe a invocat experiențele proiectelor Erasmus+ Sports and Diabetes și Move Up. Pe lângă lipsa timpului sau a sprijinului, persoanele participante au descris dificultăți legate de gestionarea glicemiei, teama de hipoglicemie și limitări asociate complicațiilor. Inițiativele generale pentru mișcare pot necesita adaptări: instruirea antrenorilor, reguli incluzive pentru sporturile de echipă și sprijin din partea familiei ori comunității.

Întrebată despre originea stigmatizării, Brennan a criticat ideea că diabetul de tip 2 ar fi exclusiv consecința alegerilor personale. Ea a arătat că aceste alegeri sunt, la rândul lor, influențate de condiții mai largi, adesea în afara controlului persoanei. În această abordare, comunicarea publică și politicile au un rol în înlăturarea stereotipurilor, fără a ignora prevenția. Experiențele relatate în proiecte nu reprezintă însă o măsurare a stigmatizării în întreaga populație europeană.

Există deja inițiative care testează legătura dintre evaluarea riscului și îngrijire. JACARDI, susținută cu 53 de milioane de euro prin EU4Health, reunește 18 state UE, Norvegia, Islanda și Ucraina. Acțiunea implementează 143 de proiecte-pilot, dintre care 19 pentru screening în 11 țări, potrivit HaDEA.

În România, asistenții medicali comunitari combină identificarea riscurilor cu informarea, trimiterea și sprijinul comportamental în zone rurale. În Ungaria sunt folosite unități mobile, iar în Belgia evaluarea online este legată de intervenții pentru stilul de viață. Coordonatoarea Benedetta Armocida a subliniat că intervențiile trebuie să poată continua în serviciile obișnuite, după finanțarea inițială.

Aceste proiecte precedă dezbaterea SANT. Separat, Comisia a propus o recomandare a Consiliului privind controalele cardiovasculare, care includ și glicemia. Este o inițiativă distinctă de discuția despre diabet și trebuie diferențiată de o recomandare deja adoptată sau de un drept obligatoriu la screening. Dezbaterea din 9 noiembrie a adus în atenția eurodeputaților condițiile în care depistarea poate conduce la îngrijire efectivă, fără să instituie un nou program european de testare.