Experții Convenției de la Istanbul cer României să elimine „înstrăinarea parentală” din legislație

România ar trebui să elimine din legislație conceptul de „înstrăinare parentală” și noțiunile similare și să împiedice folosirea lor în instanțe atunci când pot transforma victimele violenței domestice în părinți prezentați drept ostili sau necooperanți, recomandă Grupul de experți al Consiliului Europei pentru combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, GREVIO.

Primul raport tematic GREVIO privind România consideră că protecția femeilor și copiilor în procedurile privind custodia și drepturile de vizită rămâne insuficientă și cere instanțelor să verifice sistematic existența unui istoric de violență înainte de a decide contactul dintre copil și părinți. Evaluarea recunoaște în același timp mai multe reforme adoptate de România, dar identifică în continuare probleme privind serviciile pentru victime, finanțarea, datele administrative, investigațiile și aplicarea ordinelor de protecție.

Problema „înstrăinării parentale” a devenit una legislativă în România prin Legea 123/2024, care a modificat Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Textul definește înstrăinarea părintească drept o formă de violență psihologică în care un părinte sau o altă persoană determină ori întreține intenționat o reținere sau ostilitate nejustificată ori disproporționată a copilului față de celălalt părinte.

Legea a introdus conceptul în mai multe etape ale evaluării interesului copilului și permite intervenții ale instanțelor, serviciilor sociale și structurilor de protecție a copilului. GREVIO consideră însă că această construcție poate deveni problematică atunci când este aplicată în litigii în care există și acuzații sau un istoric de violență domestică.

Experții spun că un copil expus violenței unui părinte împotriva celuilalt poate refuza vizitele sau contactul din cauza fricii și a efectelor abuzului. Dacă o asemenea reacție este interpretată în primul rând drept rezultat al manipulării de către celălalt părinte, istoricul violenței și riscurile după separare pot trece în plan secund.

GREVIO avertizează că asemenea litigii pot crea și noi forme de control asupra unei victime după separare. În evaluarea sa, acuzațiile de înstrăinare pot conduce la presiuni asupra mamei pentru respectarea programelor de contact, la amenzi, proceduri penale sau, în anumite situații, la pierderea unor drepturi părintești. Raportul nu afirmă că acest rezultat se produce în toate cazurile, dar consideră că riscul justifică eliminarea conceptului din legislație.

Recomandarea este formulată la nivelul de prioritate „urges”, cel mai ridicat dintre nivelurile folosite de GREVIO pentru propunerile sale către state. Grupul cere trei schimbări principale. România ar trebui să elimine conceptele de înstrăinare parentală și noțiunile similare, să asigure o pregătire aprofundată a magistraților, procurorilor, psihologilor și specialiștilor în protecția copilului privind dinamica violenței domestice și abuzul după separare și să oblige instanțele de familie să verifice și să ia efectiv în considerare istoricul violenței în deciziile privind custodia și vizitele.

Critica nu apare pentru prima dată la nivel internațional. Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului a recomandat României în 2025 abrogarea imediată a prevederilor Legii 123/2024 referitoare la „înstrăinarea parentală”. Comitetul a invocat lipsa unei definiții suficient de clare, posibilitatea utilizării conceptului în conflictele privind custodia și impactul potențial asupra interesului superior al copilului.

GREVIO notează că, după aceste critici, autoritățile române au început discuții parlamentare privind modificarea legislației. Potrivit informațiilor primite de experți, una dintre variante ar fi redefinirea, mai degrabă decât eliminarea conceptului, folosind o noțiune echivalentă cu „îndepărtare parentală”. GREVIO consideră că schimbarea terminologiei nu rezolvă problema dacă mecanismul poate fi folosit în continuare pentru a pune sub semnul întrebării relatările despre violență sau refuzul justificat al copilului de a păstra legătura cu un părinte abuziv.

Autoritățile române au răspuns separat evaluării și contestă o parte dintre concluziile GREVIO. În observațiile transmise odată cu raportul, acestea susțin că afirmațiile despre practicile instanțelor în cauzele de custodie sunt insuficient susținute în lipsa unor studii, analize statistice sau rapoarte publice care să permită verificarea amplorii fenomenului. Ele subliniază și independența judecătorilor în interpretarea și aplicarea legii în fiecare cauză.

România arată totodată că Institutul Național al Magistraturii nu prezintă conceptul de înstrăinare parentală ca pe unul necontestat. Potrivit comentariilor autorităților, cursurile pentru magistrați explică faptul că o parte importantă a comunității științifice îl consideră pseudostiințific și examinează riscul ca acesta să fie folosit de agresori pentru continuarea controlului, pentru discreditarea acuzațiilor de violență domestică sau pentru etichetarea mamelor drept necooperante.

Formarea recomandă, potrivit autorităților române, ca judecătorii și procurorii să verifice mai întâi motivele pentru care copilul refuză contactul cu un părinte. Dacă violența, abuzul sau neglijarea sunt demonstrate, eventualul comportament calificat drept „alienant” al celuilalt părinte nu mai este relevant pentru aplicarea conceptului prevăzut de legislația internă.

Raportul GREVIO este mai larg decât această dispută. Experții salută adoptarea Legii 53/2026 privind prevenirea și combaterea femicidului, strategia națională privind egalitatea și violența domestică, extinderea numărului de adăposturi, incriminarea distribuirii fără consimțământ a imaginilor intime și extinderea ordinelor de protecție dincolo de violența domestică.

Evaluarea identifică însă și lipsuri persistente. România nu are încă un sistem armonizat care să permită urmărirea comparabilă a cazurilor prin poliție, parchete, instanțe, servicii medicale și servicii sociale. GREVIO spune că acest lucru face dificilă măsurarea ratelor de urmărire penală, abandon al cauzelor, condamnare și recidivă.

Autoritățile române răspund că Poliția colectează deja date detaliate privind violența domestică, ordinele de protecție, victimele și autorii și că viitorul sistem ECRIS V va permite gestionarea electronică integrată a dosarelor penale între instituțiile implicate. Ele indică și extinderea la nivel național a sistemului de monitorizare electronică.

În materie penală, GREVIO salută modificările care limitează posibilitatea ca retragerea plângerii victimei să ducă automat la încetarea unor proceduri. Raportul apreciază și introducerea sistemului de înregistrare audiovizuală a audierilor și elaborarea unui ghid pentru investigarea violului, dar cere aplicarea consecventă a legislației existente și date care să permită urmărirea dosarelor de la sesizare până la soluția finală.

Raportul mai cere servicii specializate suficiente și distribuite mai uniform în țară, finanțare sustenabilă și centre integrate pentru victimele violului, unde asistența medicală, psihologică, medico-legală și de consiliere să poată fi primită gratuit și într-un singur loc.

Evaluarea GREVIO nu este o hotărâre judecătorească și nu elimină prin ea însăși prevederile Legii 123/2024. Ea face parte din mecanismul de monitorizare al Convenției de la Istanbul și stabilește schimbările pe care grupul independent de experți consideră că România trebuie să le facă pentru a-și alinia mai bine practica și legislația la obligațiile asumate prin convenție.