Finanțarea reconstrucției Siriei poate întări rețelele clientelare fără controale, avertizează un studiu pentru Parlamentul European

Finanțarea europeană pentru redresarea Siriei riscă să consolideze rețelele clientelare ale noii conduceri dacă proiectele nu sunt însoțite de reforme și controale, avertizează un studiu realizat pentru Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European. Autorii recomandă condiții anticorupție verificabile, sprijin pentru instituții și participarea comunităților la reconstrucție, astfel încât apropierea UE de Damasc să contribuie la servicii publice și siguranță, fără să întărească o nouă ordine autoritară.

Studiul, publicat în septembrie 2026, este semnat de Jan Daniel, Anna Filipiová și Clément Steuer și examinează evoluțiile de după căderea regimului Bashar al-Assad, în decembrie 2024. Cercetarea combină analiza documentelor cu 19 interviuri realizate special pentru proiect între martie și iunie 2026 și alte nouă interviuri din cercetări anterioare. Concluziile și recomandările aparțin autorilor, fără să reprezinte poziția oficială a Parlamentului European.

UE a făcut deja pași spre reluarea cooperării. În ianuarie 2026, Comisia a anunțat un pachet de aproximativ 620 de milioane de euro pentru 2026–2027, care include ajutor umanitar, sprijin pentru redresarea timpurie și cooperare bilaterală. La 11 mai, Consiliul UE a adoptat decizia de ridicare a suspendării parțiale a acordului de cooperare cu Siria. Aplicarea prevederilor restabilite a fost prevăzută pentru prima zi a lunii următoare notificării autorităților siriene.

Deschiderea diplomatică nu a eliminat însă concentrarea puterii, arată studiul. Declarația constituțională din martie 2025 îi permite președintelui de tranziție Ahmed al-Sharaa să numească miniștrii fără aprobarea parlamentului și să desemneze direct o treime dintre parlamentari. Autorii descriu o tranziție în care instituțiile formale coexistă cu rețele de influență bazate pe loialități personale și politice, ceea ce ridică întrebări despre cine controlează resursele și cui îi răspunde.

Acest mod de exercitare a puterii poate influența distribuirea beneficiilor reconstrucției. În analiza autorilor, contează cine primește contractele, în ce regiuni ajung investițiile și cât din valoarea creată rămâne în economia siriană. Dacă proiectele se concentrează în centrele economice și în operațiuni imobiliare profitabile, comunitățile periferice pot rămâne excluse. Finanțarea externă poate astfel reproduce dependența de rețele politice, în loc să ofere acces mai larg la locuri de muncă și servicii.

Amploarea nevoilor depășește refacerea câtorva proiecte vizibile. Banca Mondială estima în octombrie 2025 costurile reconstrucției fizice la 216 miliarde de dolari, într-un interval de incertitudine de 140–345 de miliarde, pe baza pagubelor produse între 2011 și 2024. Studiul pentru Parlament recomandă investiții în școli, unități medicale și infrastructură comunitară, alături de sprijinul pentru organizațiile locale. Acestea ar asigura condițiile materiale de care depind viața comunităților și participarea civică.

Autorii propun ca Parlamentul să ceară Comisiei dovezi privind aplicarea măsurilor anticorupție înainte de eliberarea finanțării și suspendarea plăților dacă auditurile constată folosirea necorespunzătoare a fondurilor. Comisiile parlamentare competente ar putea organiza audieri cu auditori și organizații siriene care monitorizează transparența. Sunt recomandări privind controlul viitoarelor proiecte, nu o constatare că banii europeni au fost deja deturnați. Studiul cere, în paralel, continuarea ajutorului umanitar și a sprijinului pentru societatea civilă.

Asistența tehnică ar trebui să „consolideze instituțiile în sine, nu persoanele din interiorul lor”, scriu autorii. În practică, aceasta înseamnă reguli administrative, competențe și mecanisme de control care să reziste schimbării titularilor funcțiilor. Pentru eventualele proiecte europene destinate poliției sau altor structuri de securitate, studiul recomandă criterii explicite privind drepturile omului și controlul civil.

Evaluările economice oferă și semnale de redresare. Într-o analiză preliminară publicată în august 2026, după o misiune la Damasc, experții Fondului Monetar Internațional anticipau o creștere de două cifre pentru acel an. Ei avertizau însă că sărăcia rămâne răspândită, creșterea diferă între regiuni, iar lipsurile datelor limitează analiza. Era o prognoză, nu un rezultat deja înregistrat.

Redresarea și calitatea instituțiilor influențează și posibilitatea revenirii refugiaților. Studiul arată că întoarcerea durabilă presupune locuințe, servicii publice, locuri de muncă și garanții de securitate. Autorii recomandă explorarea unui cadru care să permită vizite temporare în Siria fără pierderea automată a protecției. Propunerea ar permite decizii mai bine informate, dar nu echivalează cu un drept nou adoptat la nivelul UE și nu înlocuiește îmbunătățirea condițiilor din țară.

Influența europeană are și limite externe. Turcia dispune de instrumente militare și economice mai directe, iar statele din Golf au promis investiții importante în infrastructură, potrivit studiului. Autorii consideră că finanțarea europeană poate avea mai mult efect dacă este previzibilă și coordonată cu ceilalți parteneri, iar statele membre susțin condiții coerente. Sprijinul financiar, singur, nu garantează acceptarea reformelor de către Damasc.

Pentru următoarele 12–24 de luni, studiul conturează trei evoluții posibile: consolidarea unor instituții mai funcționale și incluzive, stabilizarea autoritară sau o nouă fragmentare a țării. Scenariile nu sunt predicții, iar chiar consolidarea statului nu presupune neapărat dispariția autoritarismului. Recomandarea pentru UE este să urmărească participarea reală, controlul resurselor și capacitatea instituțiilor de a furniza servicii, adaptând finanțarea și partenerii de implementare la evoluțiile de pe teren.