Fraudele de plată au ajuns la 4,2 miliarde de euro în SEE, iar ECRI cere standarde comune pentru schimbul de informații

Fraudele de plată raportate în Spațiul Economic European au ajuns la 4,2 miliarde de euro în 2024, față de 3,5 miliarde în anul precedent, iar schimbul de informații dintre bănci devine o componentă centrală a noilor reguli europene pentru prevenirea fraudelor. Judith Arnal, Associate Senior Research Fellow la European Credit Research Institute și CEPS, avertizează însă că eficiența sistemului va depinde de capacitatea diferitelor rețele naționale și private de a folosi aceleași standarde și de a comunica între ele. Ea propune o arhitectură europeană interoperabilă, conectată și cu platformele online, furnizorii de hosting și operatorii telecom, fără construirea unei singure baze de date centralizate.

Frauda în domeniul plăților s-a schimbat odată cu extinderea plăților digitale și instantanee. Valoarea raportată în Spațiul Economic European a crescut de la 3,5 miliarde de euro în 2023 la 4,2 miliarde în 2024, deși rata totală a rămas relativ redusă raportată la ansamblul tranzacțiilor, la aproximativ 0,002%. Costurile sunt însă mai mari decât valoarea sumelor pierdute, deoarece fraudele afectează încrederea în plățile digitale și generează cheltuieli suplimentare pentru rambursări, conformare, soluționarea disputelor și investigații.

Judith Arnal arată că o parte tot mai importantă a fraudelor nu mai presupune compromiterea identității sau spargerea unui mecanism de autentificare. Victima poate fi identificată corect de bancă și poate autoriza personal plata, dar după ce a fost manipulată printr-o reclamă falsă, un site fraudulos, un apel telefonic în care identitatea expeditorului este falsificată sau o campanie de phishing. În aceste cazuri, banca vede doar ultima etapă a unei fraude care a început mult mai devreme în ecosistemul digital.

Noul Regulament privind serviciile de plată încearcă să răspundă acestei schimbări prin trecerea de la un model în care fiecare instituție își protejează propriii clienți la unul bazat pe schimbul de informații între participanți. Furnizorii de servicii de plată trebuie să monitorizeze tranzacțiile și să participe la sisteme de schimb de date atunci când există motive obiective pentru a suspecta un comportament fraudulos. Informațiile pot include elemente despre contul sau tranzacția suspectă și motivele care au determinat semnalarea.

Necesitatea schimbului apare din faptul că instituțiile văd segmente diferite ale aceleiași fraude. Banca persoanei care trimite banii poate analiza dispozitivul, autentificarea, comportamentul clientului și istoricul tranzacțiilor, în timp ce banca beneficiarului poate observa intrări neobișnuite, transferuri rapide către alte conturi și tipare specifice conturilor folosite pentru mutarea banilor proveniți din fraude. Conectarea acestor informații poate identifica un tipar pe care niciuna dintre instituții nu l-ar putea observa singură.

Arnal consideră însă că noul cadru rezolvă mai clar problema juridică a schimbului de date decât problema tehnică a modului în care acesta va funcționa în practică. Regulamentul nu construiește o platformă unică europeană și lasă multe elemente operaționale în sarcina sistemelor naționale, inițiativelor private și viitoarelor standarde tehnice. Dacă acestea folosesc modele diferite pentru date, clasificări ale fraudelor, praguri de suspiciune, formate de alertă și reguli de guvernanță, o instituție care operează în mai multe state poate ajunge să participe simultan la mai multe rețele incompatibile.

Franța oferă unul dintre exemplele dezvoltării naționale, prin platforma FNC-RF administrată de Banque de France, care permite centralizarea și schimbul informațiilor privind conturile suspectate de legături cu fraudele. Țările de Jos au propriul Incident Alert System pentru schimbul de informații după identificarea unor incidente confirmate sau suspectate, iar Germania dezvoltă un model mai larg de coordonare care implică bănci, alți furnizori de plăți, companii telecom, platforme precum Meta, ministere, BaFin, poliția federală și autorități pentru protecția consumatorilor și datelor.

În Spania, CaixaBank, Banco Santander și BBVA au lansat în iunie 2026 FrauDfense Check, primul serviciu operațional al companiei FrauDfense, creată în comun de cele trei bănci. Sistemul este deschis participării altor instituții financiare și urmărește utilizarea informațiilor comune pentru a identifica fraudele înainte ca acestea să se finalizeze. Faza pilot a demonstrat, potrivit informațiilor citate de Arnal, capacitatea de a detecta fraude în valoare de milioane de euro.

Există și rețele private care funcționează peste granițe. Salv Bridge permite furnizorilor de plăți să lanseze investigații comune imediat după apariția unei suspiciuni, ceea ce devine important în cazul plăților instantanee, unde banii pot fi transferați succesiv și pot deveni foarte rapid imposibil de recuperat. EuroDaT testează un model în care anumite informații pot fi utilizate într-un mediu securizat chiar înainte de atingerea nivelului formal de suspiciune.

Pentru Arnal, existența mai multor sisteme nu reprezintă în sine o problemă. Riscul apare atunci când o bancă trebuie să folosească API-uri diferite, să completeze evaluări separate privind protecția datelor, să aplice perioade diferite de păstrare a informațiilor și să interpreteze după reguli diferite momentul în care trebuie creată sau retrasă o alertă. Instituțiile mari pot suporta asemenea costuri mai ușor, în timp ce furnizorii mai mici riscă să nu dispună de resurse pentru a participa eficient la toate schemele relevante.

Arnal respinge însă soluția unei baze de date europene unice. Ea propune ca sistemele naționale și private să poată continua să existe, dar să funcționeze pe baza unei structuri comune pentru clasificarea fraudelor, formatul datelor, elementele obligatorii ale alertelor, nivelurile de încredere, marcajele temporale și procedurile prin care informațiile sunt corectate sau retrase. Obiectivul este ca o alertă creată într-o țară să poată fi înțeleasă și utilizată de o instituție dintr-un alt stat.

Un rol important ar putea reveni FRIDA, Fraud Information Distribution Arrangement, inițiativa European Payments Council pentru schimbul de informații privind fraudele în cadrul SEPA și al schemelor EPC. FRIDA este concepută ca o structură federată care poate utiliza sistemele naționale existente, în loc să le înlocuiască. Arnal o consideră cel mai apropiat candidat european pentru coordonarea practică a schimbului de informații dintre furnizorii de plăți.

Conectarea tehnică trebuie însă însoțită de o semnificație comună a datelor. Un IBAN marcat drept suspect într-un stat nu poate fi tratat automat în același mod într-un alt stat dacă pragul de suspiciune, dovezile necesare, clasificarea fraudei sau consecințele alertei diferă. Arnal propune de aceea o combinație între interoperabilitatea tehnică și o taxonomie comună, astfel încât informațiile să poată circula fără să își piardă sensul.

A doua problemă identificată privește actorii din afara sistemului bancar. O fraudă poate porni de la o reclamă publicată pe o platformă, un site de investiții fals, un serviciu de hosting care găzduiește o pagină de phishing sau o comunicație telefonică falsificată. Regulamentul creează canale de cooperare între furnizorii de plăți și aceste servicii, recunoscând că oprirea fraudei numai în momentul în care victima încearcă să transfere banii este adesea prea târzie.

Atunci când un furnizor de plăți identifică un conținut online asociat unei fraude, acesta poate folosi inclusiv mecanismul de notificare din Digital Services Act pentru a informa serviciul de hosting. Platformele online foarte mari, motoarele de căutare foarte mari și furnizorii de comunicații electronice trebuie, de asemenea, să creeze canale dedicate pentru comunicarea cu sectorul plăților sau să participe la mecanisme eficiente de schimb de informații.

Arnal consideră că această cooperare transsectorială rămâne însă mai puțin structurată. Regulamentul nu stabilește o interfață tehnică comună, un set minim de date care trebuie trimis, timpi standard de răspuns, un sistem comun pentru măsurarea încrederii într-o alertă sau proceduri uniforme de escaladare. O bancă și o platformă pot astfel comunica mai repede decât înainte, fără ca informația identificată de ele să devină automat disponibilă tuturor celorlalte instituții care se confruntă cu aceeași campanie frauduloasă.

Această problemă este importantă deoarece aceeași reclamă falsă, pagină de phishing sau infrastructură telecom poate fi folosită simultan împotriva clienților mai multor bănci. Arnal susține că semnalul identificat într-un singur punct trebuie să poată fi reutilizat în restul rețelei, astfel încât intervenția să aibă loc înainte ca fiecare instituție să descopere separat aceeași fraudă.

Spania și Finlanda oferă exemple privind intervenția la nivelul comunicațiilor. După introducerea unor măsuri împotriva falsificării identității apelantului, operatorii din Spania au blocat aproape 135 de milioane de apeluri și peste 5 milioane de SMS-uri cu intenție frauduloasă între martie și noiembrie 2025. În Finlanda, Traficom a raportat că falsificarea numerelor finlandeze a fost practic eliminată după intrarea completă în vigoare a măsurilor anti-spoofing, iar în perioada inițială au fost prevenite peste 200.000 de apeluri frauduloase pe zi.

Regulamentul introduce și obligații preventive pentru publicitatea serviciilor financiare. Platformele și motoarele de căutare de foarte mari dimensiuni trebuie să ceară advertiserilor informații privind autorizarea sau înregistrarea și să depună eforturi pentru verificarea lor în registre oficiale. Dacă aceste informații nu sunt obținute, publicitatea nu ar trebui acceptată, ceea ce mută o parte din intervenție înainte de momentul în care un utilizator ajunge să efectueze plata.

Arnal compară situația europeană cu Regatul Unit, unde Pay.UK a dezvoltat un model comun pentru datele antifraudă și a testat un sistem care analizează fluxurile de bani între instituții. Pilotul derulat împreună cu Visa, Synectics Solutions și Featurespace a raportat o creștere medie de aproximativ 40% a capacității de detectare a fraudelor, la un raport de cinci alerte fals pozitive pentru fiecare caz identificat, echivalent cu peste 112 milioane de lire sterline în fraude detectate anual.

Australia oferă un model diferit, în care cooperarea obligatorie se extinde asupra mai multor sectoare. Scams Prevention Framework include bănci, telecomunicații și anumite platforme digitale și utilizează National Anti-Scam Centre pentru transmiterea informațiilor între participanți. O platformă care identifică și blochează o reclamă frauduloasă poate, de exemplu, transmite numărul de telefon asociat către centru, care îl poate distribui operatorilor telecom pentru blocare.

Pornind de la aceste exemple, Arnal propune ca European Banking Authority să stabilească cerințe comune pentru interoperabilitatea sistemelor de schimb de informații dintre furnizorii de plăți. European Payments Council ar putea integra aceste cerințe în FRIDA, astfel încât sistemele naționale și private să rămână independente, dar să comunice printr-un strat european comun.

Pentru relația cu platformele, furnizorii de hosting și operatorii telecom, Arnal recomandă ca platforma europeană pentru combaterea fraudelor să fie folosită pentru dezvoltarea unor protocoale comune. Acestea ar putea preciza informațiile care trebuie schimbate, formatul alertelor, modul de confirmare a notificărilor, etapele de escaladare, intervalele orientative pentru răspuns și informațiile transmise după intervenție.

Prima revizuire a Regulamentului privind serviciile de plată ar trebui apoi să verifice dacă aceste mecanisme au produs în practică o rețea interoperabilă. Dacă furnizorii de plăți, platformele și operatorii telecom continuă să lucreze în sisteme fragmentate, Arnal consideră că UE ar putea avea nevoie de standarde tehnice mai puternice și de o funcție europeană mai clară de coordonare a informațiilor antifraudă.

European Credit Research Institute este un institut independent, nonprofit, specializat în cercetarea piețelor europene de servicii financiare pentru consumatori. Activitatea și personalul ECRI sunt gestionate de Centre for European Policy Studies.

Judith Arnal este Associate Senior Research Fellow la ECRI și CEPS. Analiza sa, Sharing Fraud Intelligence under the Payment Services Regulation: Mind the Gap, a fost publicată în august 2026 și examinează modul în care schimbul de informații dintre bănci, platforme și operatorii telecom poate fi transformat într-un sistem european interoperabil de prevenire a fraudelor.