Încheierea misiunii ONU din Sahara Occidentală poate deschide calea unei escaladări între Maroc și Frontul Polisario, cu riscul implicării Algeriei, avertizează Hugh Lovatt, cercetător principal la European Council on Foreign Relations (ECFR). În analiza sa din 4 noiembrie, el le cere guvernelor europene să folosească influența economică și diplomatică asupra Rabatului pentru a descuraja extinderea confruntării. Mandatul MINURSO a expirat la 31 octombrie, iar ONU a început retragerea organizată a misiunii, fără să renunțe la căutarea unei soluții politice.
Pe scurt
-
Mandatul MINURSO a expirat după eșecul a două proiecte de rezoluție în Consiliul de Securitate. Retragerea personalului și echipamentelor a început la 1 noiembrie și nu înseamnă că ONU și-a încheiat implicarea diplomatică.
-
Hugh Lovatt consideră că dispariția misiunii de monitorizare poate favoriza o confruntare mai amplă între Maroc și Polisario, cu efecte asupra Algeriei și nordului Africii. Este un scenariu de risc, nu anunțul izbucnirii unui război regional.
-
Cabinetul Regal marocan cere plecarea misiunii și afirmă că Marocul rămâne atașat încetării focului. ONU menține dreptul poporului Saharei Occidentale la autodeterminare și demersurile trimisului său, Staffan de Mistura.
-
Lovatt propune ca statele europene să lege relațiile economice și de securitate cu Marocul de evitarea escaladării și să susțină un compromis negociat. Recomandările îi aparțin autorului, nu reprezintă o nouă decizie a UE.
-
Poziția europeană reafirmată în aprilie susține negocierile conduse de ONU, pornind de la propunerea marocană de autonomie, pentru o soluție reciproc acceptabilă care să asigure autodeterminarea poporului Saharei Occidentale.
Pentru Lovatt, principala schimbare este dispariția unei prezențe internaționale care observa situația din teren într-un conflict rămas fără soluție politică. MINURSO, Misiunea Națiunilor Unite pentru Organizarea Referendumului în Sahara Occidentală, fusese creată în 1991, în contextul încetării focului dintre Maroc și Frontul Polisario. Referendumul pentru alegerea între independență și integrarea în Maroc nu a avut loc. Misiunea a continuat să funcționeze și după ce Polisario a declarat încheiat armistițiul, în 2020.
Marocul revendică Sahara Occidentală și promovează autonomia teritoriului sub suveranitatea sa. Frontul Polisario urmărește independența și beneficiază de sprijinul Algeriei, care găzduiește refugiați sahrawi în apropierea orașului Tindouf. Bariera defensivă marocană, cunoscută drept berm, separă zonele controlate de Maroc de teritoriile aflate sub controlul Polisario la est.
Cercetătorul avertizează că Rabatul ar putea încerca să își extindă controlul dincolo de această barieră. Deși inferior militar Marocului, Polisario ar putea răspunde prin acțiuni de gherilă și atacuri asupra unor obiective economice sau de securitate, prelungind confruntarea. În scenariul cel mai grav descris de Lovatt, deteriorarea situației ar afecta securitatea frontierei sud-vestice a Algeriei și ar putea atrage țara într-un conflict mai amplu. Acestea sunt evaluările autorului, nu confirmarea unei ofensive sau a unei decizii algeriene de intervenție.
Sfârșitul mandatului a fost provocat de blocajul din Consiliul de Securitate. La 30 octombrie, proiectul american pentru viitorul misiunii a primit 11 voturi favorabile, trei abțineri și votul negativ al Rusiei. Veto-ul unui membru permanent a împiedicat adoptarea sa. Moscova a propus apoi prelungirea MINURSO până la 31 octombrie 2027, dar textul său a obținut numai trei voturi favorabile, față de pragul necesar de nouă, cu 11 abțineri și votul negativ al Statelor Unite.
ONU a anunțat la 1 noiembrie că operațiunile misiunii s-au încheiat și că începe perioada de retragere și lichidare administrativă. O echipă mai restrânsă rămâne temporar pentru gestionarea echipamentelor și închiderea activităților. Încheierea mandatului nu trebuie confundată cu plecarea deja finalizată a întregului personal.
António Guterres a cerut reținere maximă și cooperarea părților pentru o retragere ordonată. Secretarul general a reafirmat că expirarea mandatului nu afectează dreptul inalienabil al poporului Saharei Occidentale la autodeterminare. Trimisul său personal, Staffan de Mistura, își continuă demersurile pentru o soluție politică. Astfel, închiderea misiunii de menținere a păcii și continuarea procesului diplomatic sunt două evoluții distincte.
Rabatul interpretează însă neprelungirea mandatului drept un pas spre închiderea dosarului la ONU. În comunicatul Cabinetului Regal din 30 octombrie, autoritățile marocane au cerut ca prezența personalului, vehiculelor și echipamentelor MINURSO să înceteze în zilele următoare. Același document afirmă că Marocul rămâne atașat încetării focului, în condițiile respectării integrității sale teritoriale, securității naționale și siguranței cetățenilor. Interpretarea marocană privind suspendarea procesului politic diferă de poziția ONU, care anunță continuarea diplomației.
În recomandările sale, Lovatt pornește de la legăturile comerciale ale Marocului cu Europa și de la sprijinul politic și militar oferit Rabatului de Franța și Spania. El consideră că guvernele europene ar trebui să transmită că extinderea confruntării ar avea costuri pentru cooperarea economică, militară și diplomatică. Propunerea este un apel la folosirea influenței europene pentru prevenirea escaladării, nu anunțul unor sancțiuni adoptate de UE.
Autorul cere și relansarea diplomației împreună cu Washingtonul și Rabatul, cu implicarea constructivă a Algerului. El susține că un compromis între independență și suveranitatea marocană ar putea fi construit folosind atât propunerea marocană de autonomie, cât și ideile Polisario privind împărțirea competențelor, apoi supus unui referendum al populației sahrawi. Aceasta este soluția avansată de Lovatt; analiza nu anunță acceptarea ei de către părți.
Poziția oficială europeană are propriile condiții. În comunicatul comun al Kajei Kallas și al ministrului marocan de externe Nasser Bourita, după întâlnirea de la Rabat din 16 aprilie, UE și-a reafirmat sprijinul pentru negocierile conduse de ONU, pornind de la propunerea marocană de autonomie. Obiectivul declarat rămâne o soluție justă, durabilă și reciproc acceptabilă, conformă cu Carta ONU și care să asigure autodeterminarea poporului Saharei Occidentale. Documentul evocă autonomia reală drept un posibil rezultat fezabil și deschiderea față de sugestiile constructive ale părților.
Încetarea MINURSO lasă astfel diplomația să continue fără misiunea care îi asigura prezența de monitorizare în teritoriu. Pentru Lovatt, urgența europeană este evitarea schimbării situației militare prin forță înainte ca negocierile să poată produce un compromis. Avertismentul său privește ceea ce s-ar putea întâmpla după retragere, într-un moment în care statutul Saharei Occidentale rămâne disputat, iar soluția politică nu a fost convenită.
