Kubilius cere o strategie europeană pentru relația cu Rusia după război și avertizează împotriva unei normalizări rapide

Europa ar trebui să stabilească înainte de încheierea războiului din Ucraina condițiile în care ar putea relua, într-o zi, relațiile normale cu Rusia, a susținut comisarul european pentru apărare și spațiu Andrius Kubilius într-un discurs la College of Europe din Natolin. În aceeași zi, Centre for European Reform a publicat o propunere separată pentru o strategie europeană pe termen lung față de Rusia, care ar reuni apărarea, sancțiunile, reziliența internă, politica față de vecinătatea estică și sprijinul pentru societatea rusă.

Kubilius a vorbit la Natolin la inaugurarea unui nou program de studii consacrat securității și strategiei europene. Discursul său a depășit problema capacităților militare imediate și a intrat în întrebarea privind relația pe termen lung dintre Europa și Rusia.

În viziunea prezentată de comisar, o încetare a luptelor nu ar trebui să producă automat o revenire la relațiile economice și politice dinaintea invaziei. Kubilius a avertizat asupra riscului ca unele capitale occidentale să caute rapid o relansare a relațiilor cu Moscova după obținerea unei păci, fără ca Rusia să își fi schimbat comportamentul extern.

El a legat normalizarea de o pace justă în Ucraina și de încetarea politicilor agresive ale Rusiei. În argumentația sa, Europa ar trebui să explice din timp populației și elitelor ruse că există o alternativă la actuala confruntare, dar accesul la o relație normală cu Europa ar depinde de schimbările produse la Moscova.

Ucraina ocupă un rol central în această logică. Kubilius vede sprijinul militar pentru Kiev, reconstrucția și integrarea europeană ca elemente care pot demonstra că o țară desprinsă din spațiul dominat istoric de Moscova poate deveni sigură, prosperă și integrată în instituțiile europene. Succesul Ucrainei ar putea influența în timp și dezbaterea din interiorul Rusiei asupra propriului model de dezvoltare.

Aceste idei nu constituie o nouă linie oficială a Comisiei Europene și nici o propunere legislativă. Kubilius a formulat o perspectivă strategică asupra perioadei de după război, în timp ce politica europeană actuală rămâne concentrată asupra sprijinului acordat Ucrainei și a presiunii asupra capacității Rusiei de a continua agresiunea.

În aceeași zi, Ian Bond, director adjunct al Centre for European Reform, a publicat un policy brief care pornește de la o problemă asemănătoare: statele europene au dezvoltat numeroase răspunsuri la acțiunile Rusiei, dar mai puțin un obiectiv comun pentru relația cu Moscova pe termen lung.

CER organizează propunerea în jurul a trei direcții. Prima este rezistența la agresiunea rusă, prin creșterea costurilor militare și economice ale politicii expansioniste și prin împiedicarea Rusiei să obțină beneficii teritoriale sau politice din utilizarea forței.

A doua privește limitarea influenței ruse în Europa și în alte regiuni. Bond include aici sancțiunile și aplicarea lor, combaterea operațiunilor de influență și dezinformare, protejarea infrastructurii, consolidarea statelor vulnerabile și reducerea spațiului pe care Rusia îl poate exploata în Balcani, vecinătatea estică sau în afara Europei.

O asemenea abordare ar include și competiția pentru influență în statele candidate la UE. CER susține că întârzierile prelungite ale aderării creează spațiu pentru influența rusă și recomandă integrarea mai profundă a candidaților în politicile și rețelele europene înainte de aderarea formală.

A treia direcție este cea mai controversată: creșterea probabilității unei schimbări în Rusia. CER nu propune o intervenție europeană pentru instalarea unui anumit guvern la Moscova. Analiza susține însă că politica europeană nu ar trebui construită pe presupunerea că orice succesor al lui Vladimir Putin va fi inevitabil mai periculos și că menținerea actualului regim reprezintă varianta cea mai sigură.

Bond propune continuarea sprijinului pentru opoziția democratică rusă și pentru societatea civilă, menținerea contactelor cu cetățenii ruși și dezvoltarea unei expertize europene mai solide asupra evoluțiilor politice și sociale din țară. Chiar și în cazul unei schimbări de conducere, CER nu recomandă revenirea imediată la relațiile economice dinainte de 2014.

Comportamentul extern al unui viitor guvern rus ar trebui să determine ritmul relației. Retragerea din teritoriile ocupate ale Ucrainei apare în analiza CER printre criteriile care ar putea permite primii pași către o relație diferită.

CER cere și o coordonare mai puternică între Uniunea Europeană și Regatul Unit. Brexitul a separat Londra de mecanismele instituționale ale politicii externe europene, dar cele două părți continuă să aibă interese apropiate privind Rusia, apărarea, sancțiunile și combaterea amenințărilor hibride. Bond propune ca o strategie comună să înceapă să fie conturată la nivel politic între UE și Regatul Unit.

Sancțiunile ar rămâne un element central. UE are în prezent 21 de pachete de sancțiuni adoptate în urma invaziei pe scară largă, iar pe 12 octombrie Consiliul a adăugat 1.569 de persoane și entități din complexul militar-industrial rus. Numărul total al desemnărilor din regimul legat de integritatea teritorială a Ucrainei se apropie astfel de 4.600.

CER propune ca sancțiunile europene și britanice să fie mai bine coordonate și ca aplicarea lor să fie întărită, inclusiv împotriva structurilor care facilitează eludarea restricțiilor prin state terțe. UE a extins deja în 2026 măsurile asupra sectorului financiar, criptomonedelor, energiei și flotei fantomă ruse.

Politica europeană nu se limitează însă la sancțiuni. UE și statele membre au mobilizat sprijin financiar, umanitar și militar pentru Ucraina, au deschis negocierile de aderare și finanțează dezvoltarea capacității de apărare ucrainene. Comisia estimează sprijinul european total pentru Ucraina la peste 220 miliarde EUR până în august 2026, dintre care peste 94 miliarde EUR pentru apărare și capacități militare.

Kubilius și CER pornesc de la această realitate, dar mută discuția către perioada următoare: ce se întâmplă dacă războiul se oprește fără ca relația dintre Rusia și Europa să fie rezolvată. În ambele abordări, un armistițiu nu echivalează automat cu dispariția amenințării și nici cu revenirea la cooperarea economică anterioară.

Diferențele apar în statutul celor două intervenții. Kubilius este membru al Comisiei și vorbește despre direcția pe care consideră că Europa ar trebui să o urmeze. CER este un think tank și formulează recomandări independente, inclusiv unele care ar necesita acordul politic al statelor membre sau noi structuri de cooperare cu Regatul Unit.

În politica oficială a UE nu există, la acest moment, un act care să transforme cele trei obiective ale CER într-o strategie europeană față de Rusia sau care să stabilească formal condițiile pentru o viitoare normalizare. Dezbaterea deschisă acum privește perioada de după război și întrebarea dacă Europa va trata Rusia prin decizii succesive asupra sancțiunilor și crizelor sau printr-un cadru politic comun care să poată funcționa mai mulți ani.