La 50 de ani după norul toxic de la Seveso, UE avertizează că siguranța industrială trebuie adaptată la riscuri noi

Uniunea Europeană marchează 50 de ani de la dezastrul chimic de la Seveso, accidentul industrial care a schimbat modul în care Europa controlează fabricile, rafinăriile și instalațiile care folosesc substanțe periculoase. La 10 iulie 1976, o emisie toxică de dioxină a expus mii de oameni și a contaminat suprafețe mari în jurul localității Seveso, din nordul Italiei.

Accidentul de la Seveso a devenit punctul de plecare pentru una dintre cele mai importante legi europene de siguranță industrială. Directiva Seveso, adoptată după dezastru și intrată în vigoare în 1982, a obligat statele și companiile să trateze accidentele industriale majore ca riscuri care trebuie anticipate, nu doar gestionate după ce s-au produs.

Regulile introduse după Seveso au schimbat cultura de siguranță. Instalațiile industriale cu substanțe periculoase trebuie să facă evaluări de risc mai stricte, să aibă sisteme de management al siguranței, să pregătească planuri de urgență și să fie amplasate sau dezvoltate ținând cont de riscurile pentru populație și mediu.

Directiva rămâne cadrul central al UE pentru prevenirea accidentelor majore care implică substanțe periculoase. Ea acoperă aproximativ 11.000 de situri industriale din Uniune, de la fabrici chimice și petrochimice la rafinării de petrol, unități farmaceutice, industrii alimentare și operațiuni agricole unde sunt folosite sau depozitate cantități mari de substanțe periculoase.

Pentru companii, obligația principală este să prevină accidentele majore și să limiteze efectele lor asupra oamenilor, bunurilor și naturii. Pentru autorități, obligația este să supravegheze siturile, să verifice planurile de siguranță, să controleze respectarea normelor și să se asigure că publicul este protejat.

Comisia spune că, în ultimele cinci decenii, cadrul Seveso a redus semnificativ riscul accidentelor majore în UE și a diminuat prejudiciile pentru oameni, proprietăți și mediu. Legea europeană a devenit și un reper internațional, inspirând norme și standarde similare de siguranță în alte părți ale lumii.

Riscurile nu au dispărut. Comisia menționează incendiul Lubrizol din Rouen, Franța, din 2019, și explozia din 2021 de la uzine chimice din Leverkusen, Germania, ca exemple recente care arată nevoia de controale continue, supraveghere constantă și măsuri de siguranță robuste.

Contextul industrial se schimbă. Tranziția energetică aduce noi tehnologii, noi procese și noi lanțuri de aprovizionare. Digitalizarea poate face fabricile mai eficiente, dar poate crea și riscuri de securitate cibernetică pentru instalații critice. Schimbările climatice cresc riscurile de inundații, valuri de căldură, incendii și alte fenomene care pot afecta siturile industriale.

Comisia spune că va continua să lucreze cu statele membre, industria, serviciile de urgență și societatea civilă pentru ca sistemul Seveso să rămână adaptat unui context industrial, de mediu și de securitate aflat în schimbare. Această muncă include riscuri emergente legate de climă, securitate cibernetică, tranziția energetică și instabilitate geopolitică.

Strategia mai largă a UE pentru pregătire sprijină aceeași direcție. Ea cere evaluări de risc mai cuprinzătoare în mai multe sectoare, pentru a îmbunătăți prevenirea crizelor, pregătirea și capacitatea de răspuns atunci când apar accidente sau amenințări.

Comisara pentru mediu, reziliența apei și economie circulară competitivă, Jessika Roswall, a spus că lecția Seveso rămâne clară: „prevenirea salvează vieți”. Ea a afirmat că Directiva Seveso a ajutat Europa să devină unul dintre cele mai sigure locuri din lume pentru activitate industrială, dar a avertizat că UE nu trebuie să devină complacentă.

Roswall a spus că, pe măsură ce riscurile climatice se intensifică și noile tehnologii transformă societățile și economiile, Europa trebuie să anticipeze amenințările emergente și să își întărească pregătirea. Ea a legat protecția oamenilor, comunităților și mediului de construirea unei industrii europene reziliente și competitive.

Dezastrul de la Seveso a arătat că un accident industrial poate depăși rapid gardurile unei fabrici și poate afecta sănătatea publică, solul, apa, locuințele și încrederea comunităților. Răspunsul UE a fost să transforme siguranța industrială într-o obligație permanentă, cu evaluări, planuri, controale și responsabilități clare.

La 50 de ani după Seveso, întrebarea nu este doar dacă fabricile respectă regulile existente, ci dacă regulile pot ține pasul cu noile riscuri. Industria europeană devine mai digitală, mai conectată și mai expusă la evenimente climatice extreme, iar prevenirea accidentelor rămâne o condiție pentru protejarea oamenilor și pentru competitivitatea economică.