La cinci ani de la revenirea talibanilor, UE menține dialogul cu Kabulul fără să recunoască regimul

Uniunea Europeană continuă să discute cu autoritățile talibane de facto din Afganistan, dar fără să le recunoască sau să le legitimeze politic, a declarat Comisia Europeană înainte de împlinirea a cinci ani de la revenirea talibanilor la putere. Bruxelles-ul spune că menține o politică de „engagement bazat pe principii” și rămâne grav preocupat de încălcările sistematice ale drepturilor omului, în special împotriva femeilor și fetelor.

Comisia Europeană și-a prezentat poziția asupra Afganistanului înainte de 15 august, data care marchează cinci ani de la revenirea talibanilor la putere.

Întrebată despre situația din țară după cinci ani de guvernare talibană, Comisia a spus că UE rămâne „grav preocupată” de încălcările și abuzurile sistematice ale drepturilor omului.

Situația femeilor și fetelor a fost menționată în mod explicit. Bruxelles-ul continuă să ceară autorităților de facto să respecte și să protejeze drepturile și libertățile tuturor afganilor și să respecte obligațiile internaționale ale Afganistanului.

În același timp, Uniunea Europeană nu a întrerupt complet contactele cu structurile care controlează Afganistanul.

Comisia descrie relația actuală drept „principled engagement”, un dialog operațional în care contactele sunt menținute fără recunoașterea politică a autorităților talibane.

Statele membre au mandatat UE în septembrie 2021 să păstreze acest tip de engagement operațional cu autoritățile de facto.

Politica este legată de cinci repere stabilite atunci de Consiliu, dar Comisia nu le-a detaliat în briefingul din 11 august.

Purtătoarea de cuvânt a insistat asupra diferenței dintre dialog și recunoaștere.

„Nu recunoaștem sau legitimăm ca atare autoritățile, dar vorbim cu talibanii despre subiectele pe care le considerăm legate de valorile și interesele noastre”, a spus Comisia.

Această delimitare permite UE să discute cu autoritățile care controlează efectiv teritoriul fără să le acorde statutul politic care ar rezulta dintr-o recunoaștere formală.

Contactele pot fi necesare în situații în care instituțiile europene sau statele membre trebuie să abordeze probleme umanitare, migrația sau alte chestiuni care implică direct autoritățile de facto.

La briefing, Comisia a fost întrebată și despre contacte recente cu reprezentanți talibani în cadrul unor discuții privind migrația.

Întrebarea a vizat în special dacă situația umanitară a fost discutată în cadrul acestor conversații.

Comisia nu a oferit însă detalii despre conținutul concret al schimburilor recente și nu a precizat ce solicitări au fost făcute de fiecare parte.

Răspunsul s-a limitat la cadrul general al politicii europene: contactele operaționale sunt permise, dar recunoașterea și legitimarea regimului nu fac parte din această relație.

Această diferență este importantă și pentru modul în care UE tratează situația drepturilor omului.

Bruxelles-ul poate comunica cu autoritățile talibane și, în același timp, să le ceară respectarea drepturilor fundamentale și a obligațiilor internaționale ale Afganistanului.

Comisia nu a prezentat la briefing o evaluare care să indice că situația femeilor și fetelor s-a îmbunătățit.

Dimpotrivă, formularea folosită a fost aceea a unor încălcări „sistematice și sistemice” ale drepturilor omului, cu accent asupra femeilor și fetelor.

Această caracterizare arată că problema rămâne una dintre principalele preocupări ale UE în relația cu autoritățile de facto.

Comisia nu a anunțat noi sancțiuni, modificări ale politicii de asistență sau o schimbare a statutului relațiilor cu Kabulul cu ocazia celor cinci ani de la revenirea talibanilor.

Nu a anunțat nici o trecere către recunoașterea diplomatică.

Politica rămâne astfel construită pe două direcții simultane: menținerea posibilității de dialog operațional și refuzul de a transforma acest dialog într-o legitimare politică.

Pentru UE, aceste contacte permit abordarea unor probleme practice într-o țară în care talibanii exercită controlul de facto.

Ele nu reprezintă însă o validare a modului în care aceștia guvernează Afganistanul.

Bruxelles-ul continuă să lege relația cu autoritățile de la Kabul de respectarea drepturilor afganilor și de comportamentul acestora în domeniile urmărite de Uniune.

Comisia nu a precizat dacă cele cinci repere stabilite în 2021 sunt considerate îndeplinite și nici nu a prezentat o evaluare individuală a progresului pentru fiecare dintre ele.

Declarațiile din 11 august arată însă că UE continuă să folosească același cadru pentru relația sa cu Afganistanul la cinci ani după schimbarea regimului.

Talibanii au revenit la putere în Afganistan în august 2021, iar statele membre ale UE au stabilit în luna următoare cadrul pentru menținerea unui contact operațional cu autoritățile de facto.

Acest contact nu a fost echivalat cu recunoașterea diplomatică a guvernării talibane.

La cinci ani de la schimbarea regimului, Comisia spune că această separare rămâne valabilă: UE discută cu autoritățile de facto atunci când consideră necesar, dar continuă să refuze recunoașterea și legitimarea lor politică.

Situația drepturilor omului, în special cea a femeilor și fetelor, rămâne în centrul poziției europene, iar Comisia nu a indicat pe 11 august o schimbare a acestei evaluări.