Liderii UE cer protecție pentru băncile și companiile europene care furnizează servicii Curții Penale Internaționale

Băncile și companiile europene care furnizează servicii Curții Penale Internaționale (CPI) ar putea beneficia de noi măsuri de protecție împotriva efectelor sancțiunilor americane, după ce liderii celor 27 de state membre au cerut Comisiei Europene să pregătească inițiative concrete. Solicitarea figurează în concluziile adoptate de Consiliul European la 16 octombrie 2026, la o săptămână după ce Statele Unite au desemnat Curtea însăși ca entitate sancționată. Liderii europeni cer protejarea independenței și funcționării CPI și atenuarea efectelor restricțiilor asupra operatorilor europeni, astfel încât furnizarea serviciilor financiare și de altă natură să poată continua.

Noua poziție a Consiliului European mută problema sancțiunilor americane împotriva Curții Penale Internaționale la nivelul unei solicitări comune a șefilor de stat sau de guvern ai UE. În paragrafele 77 și 78 ale concluziilor reuniunii din 15–16 octombrie, liderii reiterează sprijinul pentru instituțiile care apără dreptul internațional și insistă asupra necesității ca CPI să își poată îndeplini mandatul independent, fără amenințări, presiuni sau sancțiuni care îi împiedică activitatea. Ei invită Comisia să dezvolte inițiative pentru protejarea Curții și atenuarea efectelor măsurilor restrictive, acordând o atenție explicită operatorilor economici europeni și continuării furnizării serviciilor financiare și a altor servicii.

Solicitarea are o miză practică deoarece funcționarea unei instanțe internaționale depinde de o infrastructură economică și administrativă complexă. CPI are nevoie de conturi bancare și servicii de plată pentru contribuțiile statelor participante, salarii, pensii, chirii și contracte. Serviciile de telecomunicații, comunicațiile securizate, programele informatice, asigurările și activitățile logistice sunt la rândul lor necesare pentru desfășurarea investigațiilor, protejarea informațiilor și susținerea procedurilor judiciare. Restricțiile care afectează relațiile cu furnizorii pot produce dificultăți chiar și atunci când activitățile judiciare nu sunt interzise direct.

La 9 octombrie, Departamentul Trezoreriei al Statelor Unite, prin Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC), a desemnat Curtea Penală Internațională drept entitate sancționată. Măsura a extins presiunea exercitată anterior asupra unor judecători și procurori ai Curții la organizația însăși. Cadrul juridic american pornește de la Ordinul executiv 14203 din februarie 2025, prin care administrația de la Washington a creat posibilitatea aplicării unor restricții împotriva persoanelor și entităților considerate implicate în anumite activități ale CPI. Statele Unite justifică sancțiunile prin opoziția față de exercitarea jurisdicției Curții asupra unor cetățeni americani și israelieni. Aceasta este poziția administrației americane și nu reprezintă o hotărâre judecătorească internațională privind competențele CPI.

Desemnarea instituțională poate avea efecte mai extinse decât sancționarea individuală a unui judecător sau procuror. O bancă, un asigurător ori un furnizor de servicii informatice care lucrează cu CPI poate fi nevoit să verifice dacă operațiunile sale intră sub incidența legislației americane sau a unor restricții aplicabile tranzacțiilor cu entități desemnate. În anumite situații, chiar și acolo unde există autorizații legale, furnizorii pot decide să limiteze relațiile comerciale pentru a reduce riscurile juridice, operaționale sau reputaționale. Consecințele exacte depind de jurisdicția operatorului, de natura serviciului și de normele aplicabile contractului.

Autoritățile americane au emis, odată cu desemnarea Curții, patru licențe generale care permit continuarea unor categorii de activități. Licența generală nr. 13 autorizează până la 7 aprilie 2027, în condițiile sale, anumite operațiuni necesare menținerii sau încheierii activităților, contractelor și acordurilor CPI. Lista cuprinde contribuțiile statelor participante, salariile, asigurările medicale, chiria, utilitățile și furnizarea unor bunuri și servicii obișnuite. Autorizația are un domeniu precis și nu permite automat toate operațiunile implicând alte persoane blocate.

Alte trei licențe se referă la categorii particulare de servicii. Licența nr. 14 permite anumite operațiuni privind telecomunicațiile, comunicațiile online și programele informatice pentru întreprinderi, inclusiv servicii software furnizate prin internet. Licența nr. 15 acoperă anumite plăți de pensii, iar licența nr. 16 permite tranzacții necesare continuării detenției persoanelor specificate în anexa sa, inclusiv activități legate de siguranță, sănătate și funcționarea instalațiilor relevante. Aceste derogări nu trebuie interpretate ca o suspendare generală a sancțiunilor împotriva Curții.

Existența licențelor explică de ce desemnarea americană nu echivalează cu încetarea tuturor operațiunilor CPI. Unele plăți și servicii pot continua în condițiile specificate, însă instituția și partenerii săi trebuie să evalueze separat operațiunile care nu sunt acoperite sau care implică alte persoane sancționate. De asemenea, existența unei autorizații americane nu obligă automat o companie să încheie sau să mențină un contract. Pentru partenerii europeni, problema este obținerea unei certitudini juridice suficiente pentru continuarea serviciilor permise de cadrul aplicabil.

Această situație a provocat apeluri repetate pentru un răspuns european. La 9 octombrie, cinci președinți de comisii, subcomisii și delegații din Parlamentul European au solicitat Comisiei utilizarea Regulamentului UE de blocare pentru protejarea Curții și a persoanelor care cooperează cu aceasta. David McAllister, președintele Comisiei pentru afaceri externe, Mounir Satouri, președintele Subcomisiei pentru drepturile omului, Bernd Lange, președintele Comisiei pentru comerț internațional, Ilhan Kyuchyuk, președintele Comisiei pentru afaceri juridice, și Brando Benifei, președintele Delegației pentru relațiile cu Statele Unite, au semnat solicitarea comună. Aceasta reprezenta poziția celor cinci eurodeputați, fără a constitui o hotărâre a întregului Parlament European.

Regulamentul (CE) nr. 2271/96, cunoscut drept Regulamentul de blocare, a fost creat pentru a proteja operatorii europeni împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a anumitor legi adoptate de țări terțe. Mecanismul poate împiedica recunoașterea în UE a unor hotărâri străine întemeiate pe actele enumerate în anexă, poate permite recuperarea unor prejudicii și, în condițiile stabilite de regulament, interzice operatorilor europeni să se conformeze cerințelor provenite din legislația străină inclusă în domeniul său de aplicare. Comisia poate acorda autorizații de derogare în anumite circumstanțe, atunci când neconformarea ar prejudicia grav interesele operatorului sau ale Uniunii.

Domeniul de aplicare al acestui mecanism constituie problema juridică decisivă în cazul CPI. Potrivit explicațiilor publicate de Comisia Europeană, anexa actuală a Regulamentului de blocare cuprinde anumite sancțiuni americane privind Cuba și Iranul. Sancțiunile adoptate împotriva Curții Penale Internaționale la 9 octombrie 2026 nu sunt incluse în această anexă. În consecință, mecanismele de protecție prevăzute de regulament nu se extind automat asupra noii desemnări. O asemenea extindere ar necesita o intervenție juridică specifică, iar concluziile Consiliului European nu constituie ele însele un act de modificare a anexei.

Parlamentul European și organizațiile pentru drepturile omului susțin că extinderea protecției ar putea reduce riscul ca operatorii europeni să întrerupă relațiile comerciale cu CPI din cauza sancțiunilor americane. Totuși, aplicarea unui mecanism de blocare implică și obligații pentru companiile vizate, inclusiv obligația de a evalua conflictele potențiale dintre diferite regimuri juridice. Eficiența sa practică depinde de proiectarea instrumentului, de capacitatea de aplicare a autorităților și de comportamentul operatorilor care furnizează servicii transfrontaliere.

Solicitarea adoptată de liderii UE este mai amplă decât simpla modificare a Regulamentului de blocare. Concluziile cer Comisiei inițiative care să permită continuarea serviciilor financiare și a altor servicii către Curte, fără a stabili că protecția trebuie realizată exclusiv printr-un anumit act juridic. Prin urmare, Comisia poate analiza diferite opțiuni de natură juridică, financiară sau operațională, în limitele competențelor sale. Documentul nu indică un termen pentru prezentarea acestor inițiative și nu stabilește o finanțare europeană suplimentară destinată direct CPI.

Curtea Penală Internațională, cu sediul la Haga, a fost creată prin Statutul de la Roma pentru a judeca persoanele acuzate de genocid, crime împotriva umanității, crime de război și, în condițiile prevăzute de tratat, crima de agresiune. CPI funcționează complementar jurisdicțiilor naționale, intervenind în limitele competențelor sale atunci când sunt îndeplinite condițiile juridice relevante. Jurisdicția sa nu depinde exclusiv de cetățenia persoanei investigate, deoarece Statutul prevede și alte temeiuri, inclusiv teritoriul pe care au fost comise anumite fapte și sesizările Consiliului de Securitate al ONU.

Statele Unite nu sunt parte la Statutul de la Roma și contestă anumite exercitări ale jurisdicției CPI. În schimb, statele europene participante la tratat consideră că independența instanței este necesară pentru investigarea și judecarea crimelor internaționale grave. Acest dezacord juridic și politic trebuie separat de consecințele sancțiunilor asupra activităților administrative, financiare și comerciale ale Curții, unde pot fi afectați furnizori și angajați care nu au un rol în stabilirea deciziilor judiciare.

Tomoko Akane, președinta Curții Penale Internaționale, a declarat după desemnarea instituțională că instanța va continua să își exercite mandatul și a cerut statelor participante la Statutul de la Roma să adopte măsuri concrete pentru asigurarea mijloacelor necesare funcționării sale. Biroul Adunării Statelor Părți a cerut separat revocarea imediată a sancțiunilor și a reafirmat sprijinul pentru independența Curții. Aceste poziții nu trebuie interpretate ca dovadă că toate relațiile financiare sau comerciale ale CPI au fost deja întrerupte.

Există și implicații pentru programele destinate victimelor crimelor internaționale. Fondul fiduciar pentru victime, asociat sistemului Statutului de la Roma, a avertizat că perturbarea canalelor financiare, a serviciilor și a parteneriatelor poate afecta acordarea asistenței și a reparațiilor. Fondul nu a prezentat însă un bilanț cuantificat al programelor suspendate ca urmare a desemnării din 9 octombrie. Riscul semnalat privește posibilitatea ca dificultățile administrative și financiare să ajungă să afecteze beneficiarii unor programe fără legătură cu disputa dintre Washington și instanță.

Poziția adoptată de Consiliul European la 16 octombrie reprezintă o dezvoltare distinctă față de apelurile parlamentare și declarațiile politice formulate anterior. În septembrie, Comisia Europeană anunțase că discută cu statele membre modalități de protejare a CPI, păstrând dialogul diplomatic drept prima opțiune. După desemnarea instituțională americană, problema a devenit mai concretă pentru băncile și furnizorii care trebuie să stabilească dacă anumite plăți și servicii pot continua. Prin solicitarea comună adresată Comisiei, cei 27 de lideri europeni cer acum transformarea sprijinului politic pentru Curte în inițiative capabile să atenueze efectele sancțiunilor asupra funcționării sale.

Următoarea etapă va fi identificarea și prezentarea de către Comisia Europeană a măsurilor pe care le consideră adecvate pentru protejarea Curții și a operatorilor europeni. Orice eventuală extindere a Regulamentului de blocare sau adoptare a unor mecanisme suplimentare trebuie realizată potrivit bazei juridice și procedurilor corespunzătoare. Până atunci, sancțiunile americane și derogările prevăzute de licențele OFAC continuă să determine cadrul aplicabil operațiunilor aflate sub jurisdicția Statelor Unite, în timp ce noua solicitare a Consiliului European rămâne un angajament politic neînsoțit încă de un instrument european suplimentar aplicabil.