Marea Neagră și Mediterana au avut valuri marine de căldură record, iar Arctica pierde aproape 490.000 km² de gheață pe deceniu

Marea Neagră și Mediterana au înregistrat în 2024 valuri marine de căldură record, cu temperaturi care au depășit cu peste 4,6°C nivelurile normale, în timp ce întinderea gheții marine din Arctica s-a redus cu aproximativ 490.000 km² pe deceniu între 1979 și 2025, potrivit celui de-al zecelea raport Copernicus privind starea oceanelor. Datele reunite de serviciul european de monitorizare marină descriu schimbări care se produc pe perioade și la scări diferite, de aceea indicatorii nu pot fi combinați într-o singură măsură a încălzirii oceanelor și nici transformați direct în estimări pentru litoralul unei anumite țări.

Creșterea nivelului mării este unul dintre indicatorii centrali urmăriți de Copernicus deoarece combină efectele încălzirii și expansiunii termice a apei cu aportul provenit din topirea gheții continentale. Raportul publicat acum folosește serii de date care ajung în unele cazuri până în 1960 și indică o creștere medie a nivelului mării de aproximativ 4,2 milimetri pe an din 2012. Această valoare reprezintă o rată medie la scară globală și nu înseamnă că nivelul mării crește identic în fiecare bazin sau în fiecare localitate de coastă.

Diferențele regionale contează deoarece circulația oceanică, temperatura apei, mișcarea verticală a uscatului și alți factori pot produce evoluții locale distincte. Tocmai de aceea Copernicus combină observații din satelit, măsurători directe și modele numerice pentru a urmări separat oceanul global și mările regionale europene. Datele sunt utilizate atât pentru descrierea schimbărilor climatice pe termen lung, cât și pentru monitorizarea unor fenomene precum valurile marine de căldură.

În Arctica, raportul indică o pierdere a întinderii gheții marine de aproximativ 490.000 km² pe deceniu între 1979 și 2025. Pentru comparație, aceasta este o suprafață apropiată de dimensiunea Spaniei. Indicatorul descrie tendința suprafeței oceanului acoperite de gheață și nu trebuie confundat cu volumul total al gheții sau cu pierderea gheții de pe uscat din Groenlanda.

Reducerea gheții modifică și condițiile fizice de la coastă. O suprafață mai mare de ocean deschis permite vântului să genereze valuri pe distanțe mai mari, ceea ce poate amplifica presiunea asupra coastelor arctice. Copernicus estimează că aproximativ 60% din infrastructura costieră analizată în regiune a devenit vulnerabilă la combinația dintre eroziune și creșterea nivelului mării.

Această proporție nu înseamnă că 60% din infrastructura arctică a fost deja distrusă. Este un indicator de vulnerabilitate și expunere, relevant pentru localități, porturi, drumuri, instalații și alte active aflate în apropierea unei linii de coastă care se schimbă. Diferența este importantă deoarece costul viitor al adaptării depinde atât de evoluția riscului fizic, cât și de localizarea și reziliența infrastructurii existente.

Pentru Europa, unul dintre rezultatele cele mai vizibile privește Marea Mediterană și Marea Neagră. Copernicus arată că cele două bazine au fost afectate în 2024 de valuri marine de căldură record și menționează temperaturi cu peste 4,6°C peste valorile normale în episoadele analizate. Cifra se referă la anomalii asociate valurilor marine de căldură și nu trebuie prezentată drept creșterea temperaturii medii anuale a Mării Negre sau Mediteranei.

Un val marin de căldură este o perioadă în care temperatura apei rămâne neobișnuit de ridicată în raport cu condițiile climatologice caracteristice regiunii și perioadei anului. Fenomenul poate dura de la zile la luni și poate afecta ecosistemele marine chiar dacă temperatura medie anuală se modifică mult mai puțin. Intensitatea, durata, extinderea geografică și adâncimea la care se manifestă sunt relevante pentru efectele biologice.

În Marea Neagră, încălzirea are implicații pentru ecosisteme, disponibilitatea oxigenului, distribuția speciilor și funcționarea lanțurilor trofice. Datele Copernicus disponibile prin serviciul marin permit urmărirea temperaturii suprafeței, a căldurii stocate în coloana de apă, a curenților, salinității și altor indicatori. Raportul publicat acum oferă însă constatarea pentru Marea Neagră ca bazin regional și nu furnizează, în documentele folosite pentru această știre, o evaluare separată a efectului asupra litoralului României.

Din acest motiv, recordul regional nu poate fi transformat automat într-o afirmație că apele teritoriale românești au fost cu 4,6°C mai calde în ansamblul anului 2024. Pentru o asemenea concluzie ar fi necesară analiza seturilor regionale de date, a poziției și duratei evenimentelor și a perioadei climatologice folosite drept referință. Comunicatul Comisiei susține concluzia despre Marea Neagră și Mediterana, dar nu o descompune pe state riverane.

Raportul urmărește și vulnerabilitatea statelor insulare mici. Pentru Small Island Developing States, Copernicus arată că 65% din suprafața combinată a zonelor economice exclusive a fost afectată din 1999 de o accelerare a creșterii nivelului mării asociată încălzirii oceanului. Acest indicator privește zone marine aflate sub jurisdicția statelor respective și evidențiază amploarea expunerii, nu proporția teritoriului terestru care a fost inundată.

Schimbările nivelului mării și ale temperaturii oceanului sunt importante și pentru biodiversitate și pescuit. Ecosistemele marine răspund la modificarea temperaturii, acidității, conținutului de oxigen și distribuției nutrienților, iar speciile se pot deplasa spre alte latitudini sau adâncimi atunci când condițiile se schimbă. Pentru pescuit, efectele pot apărea prin schimbarea zonelor de reproducere, a disponibilității hranei și a distribuției stocurilor.

Copernicus Marine Service transformă datele provenite din sateliți, instrumente amplasate direct în ocean și modele numerice în analize și prognoze utilizate de autorități, cercetători și operatori economici. Serviciul face parte din programul european de observare a Pământului Copernicus și este implementat de Mercator Ocean International în numele Comisiei Europene.

Comisia încearcă în paralel să consolideze infrastructura europeană de observare prin inițiativa OceanEye. Planul este de a conecta mai strâns Copernicus Marine Service, European Marine Observation and Data Network și viitorul European Digital Twin Ocean într-un sistem european mai integrat pentru observație, modelare și anticiparea schimbărilor marine. Această inițiativă este diferită de raportul publicat acum, dar răspunde nevoii de date continue pe care asemenea evaluări o evidențiază.

Capacitatea de monitorizare depinde și de sisteme globale pe care Uniunea nu le controlează singură. Comisia avertizează, în documentele privind observarea oceanelor, că unele componente ale sistemului mondial de măsurare sunt vulnerabile la reduceri de finanțare și la perturbări geopolitice. UE propune, din acest motiv, cooperare internațională mai strânsă și susținerea unor infrastructuri precum flotoarele Argo, balizele, observatoarele și alte sisteme de măsurare directă.

Al zecelea Ocean State Report trebuie citit, astfel, ca o colecție de indicatori cu perioade de observație diferite. Creșterea nivelului mării este raportată din 2012, tendința gheții marine arctice acoperă 1979–2025, iar recordurile privind valurile de căldură din Marea Neagră și Mediterana se referă la 2024. Păstrarea acestor perioade este necesară pentru a evita impresia că toate schimbările descrise s-au produs într-un singur an sau că toate cifrele măsoară același fenomen.