ONU susține păstrarea statutului de stat pentru țările amenințate de creșterea nivelului mării

Țările ale căror teritorii sunt amenințate de creșterea nivelului mării au primit sprijinul Adunării Generale a ONU pentru păstrarea statutului de stat și a zonelor maritime stabilite legal. Declarația adoptată prin consens la 12 octombrie 2026 urmărește să ofere continuitate juridică unor comunități pentru care schimbarea țărmului pune în joc locuințele, resursele și capacitatea de a-și decide viitorul. Punerea în practică a acestor principii cere însă cooperare între state și măsuri concrete de protecție.

Miza apare înainte ca o insulă să ajungă complet sub apă. Eroziunea, inundarea terenurilor și pătrunderea apei sărate în soluri și sursele de apă pot face viața tot mai dificilă. Declarația recunoaște aceste riscuri pentru hrană, sănătate, infrastructură și mijloacele de trai și cere ca ele să fie integrate în planificarea dezvoltării și protecția socială.

Pe plan juridic, punctul de plecare este existența unui stat deja constituit. Paragraful 21 arată că dispariția unuia dintre elementele sale constitutive nu ar conduce neapărat la pierderea statutului de stat și reafirmă prezumția în favoarea continuității. Textul leagă această continuitate de suveranitate, drepturi și responsabilități și de calitatea de membru al ONU, în conformitate cu dreptul internațional. Cere totodată sprijin pentru menținerea funcțiilor instituțiilor statelor ale căror teritorii se modifică.

Pentru populație, continuitatea are legătură cu păstrarea identității politice și a protecției oferite de propriul stat. Raportul final din 2025 al Comisiei de Drept Internațional subliniază inclusiv importanța evitării pierderii cetățeniei și a apatridiei. Declarația exprimă o poziție comună asupra continuității, dar organizarea instituțiilor și protejarea oamenilor în situații extreme cer în continuare soluții practice și cooperare.

O altă miză este păstrarea drepturilor asupra mării. Limitele zonelor maritime se măsoară pornind de la linii de bază stabilite potrivit Convenției ONU asupra dreptului mării, cunoscută ca UNCLOS. Paragraful 20 al declarației afirmă că statele își pot menține zonele stabilite conform convenției în fața schimbărilor fizice produse de creșterea nivelului mării. Păstrează explicit și posibilitatea statelor de a le actualiza.

Aceste zone au o valoare economică directă. În zona economică exclusivă, UNCLOS recunoaște statului de coastă drepturi suverane pentru explorarea, exploatarea, conservarea și gestionarea resurselor naturale. Pescuitul este un exemplu concret. Este un regim de drepturi asupra resurselor și de jurisdicție în anumite domenii, în care alte state păstrează libertăți precum navigația. Stabilitatea zonelor maritime contează astfel și pentru mijloacele de trai ale comunităților insulare.

Protecția juridică trebuie însoțită de adaptare pe teren. Într-o analiză publicată în 2023, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare descria în Tuvalu contaminarea apei subterane și dificultățile pentru culturile agricole, alături de proiecte de amenajare a unor terenuri ridicate. Exemplul arată de ce păstrarea statutului de stat și protejarea locuibilității trebuie urmărite împreună.

Declarația cere finanțare publică și privată mai amplă, proceduri de acces simplificate și plăți previzibile. Susține protejarea infrastructurii de coastă, avertizarea timpurie și refacerea ecosistemelor, inclusiv a mangrovelor și recifelor de corali. Textul nu instituie un fond nou și nu alocă o sumă determinată. Sprijinul cerut trebuie transpus prin instrumentele și angajamentele de finanțare relevante.

Pentru persoanele care ar putea pleca, documentul susține alegerile voluntare ale comunităților și deplasarea în condiții de demnitate. Atunci când aceasta presupune trecerea frontierelor, textul cere acordul statelor implicate și respectarea dreptului internațional. Declarația nu acordă automat un drept de intrare sau de stabilire în altă țară și subliniază obligația statelor de a respecta, proteja și asigura drepturile omului.

Uniunea Europeană a susținut consensul, dar consideră insuficientă ambiția climatică a declarației. În intervenția din 12 octombrie, Nuala Ní Mhuircheartaigh, reprezentanta permanentă adjunctă a Irlandei la ONU, a vorbit în numele UE și al statelor membre. Ea a criticat omiterea legăturii cauzale explicite dintre schimbările climatice provocate de activitățile umane și creșterea nivelului mării, precum și lipsa unei cereri clare pentru reducerea ambițioasă a emisiilor și tranziția de la combustibilii fosili. UE ar fi dorit și formulări mai cuprinzătoare privind mobilitatea internațională.

Prima declarație ONU dedicată subiectului fusese aprobată politic la reuniunea din 24 septembrie, înaintea adoptării formale din octombrie. Ea nu modifică UNCLOS și nu constituie un tratat nou. Valoarea sa este sprijinul politic comun pentru principii și răspunsuri întemeiate pe dreptul internațional existent. Documentul prevede o nouă reuniune la nivel înalt înainte de încheierea celei de-a 84-a sesiuni a Adunării Generale. Până atunci, protejarea comunităților depinde de transformarea angajamentelor în finanțare, adaptare și acorduri care să răspundă situațiilor concrete.