Pacienții cu Long COVID descriu pierderi de venit și dificultăți de acces la sprijin social

Reducerea capacității de muncă, pierderile de venit și dificultățile de acces la prestații sociale se numără printre experiențele descrise într-un raport OECD–EUPHA al cărui rezumat a fost publicat de Comisia Europeană la 14 octombrie 2026. Documentul se bazează pe un sondaj online din aprilie, cu 2.042 de participanți din 30 de țări, și pe discuții de grup. Autorii solicită adaptarea îngrijirii și a sprijinului pentru persoanele cu Long COVID.

Long COVID, numit și afecțiunea post-COVID-19, poate include oboseală, dificultăți de respirație și probleme de concentrare. Organizația Mondială a Sănătății descrie simptome care apar de regulă în primele trei luni de la îmbolnăvire și durează cel puțin două luni. Acestea pot limita activitățile zilnice, inclusiv munca. Pentru unii pacienți, simptomele fluctuează, iar efortul fizic sau mintal poate fi urmat de agravarea lor.

Raportul comun al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, cunoscută prin acronimul englez OECD, și al Asociației Europene de Sănătate Publică, EUPHA, indică un impact extrem asupra muncii sau studiilor în 62% dintre răspunsurile raportate. Efectele financiare asupra gospodăriei au fost descrise ca moderate sau severe în proporție de 83%, iar pierderile de venit asociate reducerii capacității de muncă în proporție de 63%.

Pierderea veniturilor nu înseamnă doar ieșirea completă din activitate. Reducerea orelor lucrate și dificultatea de a menține un program constant pot afecta câștigurile. Discuțiile de grup descriu și situații în care partenerii sau alți membri ai familiei au redus ori au oprit propria muncă pentru a oferi îngrijire. Astfel, efectul bolii se poate extinde la veniturile întregii gospodării.

Într-o analiză separată, publicată în aprilie 2026, OECD arată că efectele asupra muncii apar în studii cu metode diferite, de la date administrative la sondaje. Direcția rezultatelor este similară, însă estimările nu sunt direct comparabile. Absențele, reducerea activității și dificultățile celor care continuă să lucreze contribuie toate la costul economic al bolii.

Sondajul OECD–EUPHA consemnează dificultăți în solicitarea prestațiilor de dizabilitate sau a altor prestații sociale în proporție de 46%. Cifra descrie problemele declarate de participanți, nu rata cererilor respinse. Autorii cer servicii de îngrijire coordonate, programe de muncă flexibile, concedii parțiale și revenire graduală la activitate. Ei solicită și o mai bună coordonare pentru persoanele care au contribuit la sisteme de securitate socială din mai multe țări ale UE.

Participarea la sondaj a fost voluntară. Invitația se adresa persoanelor cu Long COVID, îngrijitorilor și părinților sau tutorilor copiilor afectați, iar întrebările puteau fi omise. Rezultatele descriu experiențele celor care au ales să participe și nu pot fi generalizate la populație. Documentele publicate nu precizează numărul răspunsurilor valabile pentru fiecare întrebare și nu oferă o estimare reprezentativă pentru România.

Discuțiile de grup s-au desfășurat în engleză, franceză, spaniolă și română. Documentul de politici publicat la 16 septembrie și rezumatul din 14 octombrie prezintă aceleași rezultate principale; nu sunt două sondaje independente. Procentele nu arată câte persoane au Long COVID în România și nici proporția pacienților români care au pierdut venituri.

În privința României, autorii semnalează lipsa recunoașterii formale a Long COVID pentru sprijin de dizabilitate. Cadrul național pentru încadrarea adulților în grad de handicap folosește criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul 2.300/1.457/2025. Long COVID nu este menționat explicit în anexa respectivă, care prevede că evaluarea deficienței ia în calcul afecțiunile cuprinse în criterii.

Încadrarea se stabilește prin procedura de evaluare complexă prevăzută de Legea 448/2006. Diagnosticul de Long COVID nu conferă automat această încadrare. Absența lui din anexă nu stabilește însă singură situația unei persoane care are și o afecțiune prevăzută în criterii și nu permite concluzia că orice formă de sprijin îi este exclusă.

Concediul medical și pensia de invaliditate au reguli distincte. Pentru categoriile de salariați asigurați prevăzute de lege, OUG 158/2005 permite deja reducerea timpului normal de muncă cu o pătrime din motive de sănătate, la propunerea medicului curant și cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, pentru cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni. Acordarea pensiei de invaliditate urmează propriile condiții ale sistemului de pensii și presupune o decizie medicală asupra capacității de muncă.

Recomandările europene urmăresc ca sprijinul să răspundă mai bine unei boli care poate fluctua și poate afecta atât pacientul, cât și familia. Publicarea raportului nu modifică legislația și nu acordă prestații noi. Accesul concret la sprijin în România depinde de mecanismul solicitat, de evaluarea medicală și de îndeplinirea condițiilor aplicabile.