Parlamentul European cere acțiune coordonată împotriva represiunii transnaționale pe teritoriul Uniunii Europene

Parlamentul European cere Uniunii Europene și statelor membre să adopte o abordare de toleranță zero față de represiunea transnațională, fenomen prin care regimuri autoritare, entități afiliate statelor sau intermediarii acestora amenință, reduc la tăcere, constrâng sau atacă persoane aflate în străinătate. Raportul a fost adoptat marți în plen cu 434 de voturi pentru, 128 împotrivă și 104 abțineri.

Pe scurt

1. Parlamentul European cere Comisiei Europene, Consiliului și statelor membre să adopte o definiție comună a represiunii transnaționale.

2. Eurodeputații consideră represiunea transnațională o amenințare la adresa democrației, drepturilor omului și securității statelor membre.

3. Țintele pot fi disidenți, jurnaliști, activiști, academici, membri ai diasporei, familiile acestora și rețelele lor de sprijin.

4. Raportul cere colectare sigură și fiabilă de date, formare specializată pentru autorități și schimb de bune practici între statele membre.

5. Parlamentul propune numirea unui coordonator european pentru combaterea represiunii transnaționale.

Raportul definește represiunea transnațională ca acte sau amenințări deliberate ale statelor, regimurilor autoritare, entităților afiliate statelor sau intermediarilor acestora, prin care sunt vizate persoane sau grupuri aflate în afara țării de origine. Eurodeputații includ aici acțiuni de intimidare, constrângere, reducere la tăcere sau vătămare a persoanelor din exil, a rețelelor lor de sprijin și a membrilor familiilor acestora.

Parlamentul consideră aceste practici o formă de interferență străină și o amenințare pentru democrație și protecția drepturilor omului. Eurodeputații cer Comisiei Europene și statelor membre să urmărească o acțiune decisivă și coordonată împotriva tuturor formelor de represiune transnațională care au loc pe teritoriul Uniunii Europene.

Raportul arată că lipsa unei definiții clare contribuie la subraportarea fenomenului și limitează răspunsurile politice eficiente. În absența unei definiții comune, instrumentele de tragere la răspundere, inclusiv mecanismele de sancțiuni, pot fi mai greu de folosit.

Eurodeputații cer ca definiția comună să fie integrată sistematic în politicile și instrumentele Uniunii Europene. Scopul este ca regimurile represive să nu poată folosi cadrele juridice și administrative europene împotriva persoanelor pe care încearcă să le urmărească sau să le intimideze peste granițe.

Printre țintele represiunii transnaționale sunt menționați disidenții, jurnaliștii, activiștii, academicienii, membrii diasporei și familiile acestora. Raportul subliniază că presiunile pot viza nu doar persoanele direct critice față de un regim, ci și rețelele de sprijin și comunitățile din jurul lor.

Parlamentul propune colectarea de date mai sigură și mai fiabilă pentru monitorizarea și raportarea cazurilor de represiune transnațională în Uniune și la nivel global. Raportul cere și formare specializată pentru autoritățile de aplicare a legii și pentru alte agenții și oficiali relevanți, astfel încât aceștia să poată identifica și răspunde mai bine la astfel de cazuri.

Eurodeputații cer și facilitarea schimbului de bune practici între statele membre. Una dintre propuneri este numirea unui coordonator european pentru combaterea represiunii transnaționale, care ar putea contribui la o strategie mai amplă a Uniunii Europene.

Coordonatorul ar urma să sprijine și acțiunile împotriva amenințărilor digitale, a notificărilor roșii Interpol folosite abuziv și a așa-numitei constrângeri consulare. Parlamentul descrie constrângerea consulară ca presiune exercitată prin ambasade și consulate asupra persoanelor aflate în afara țării de origine.

Raportoarea Hannah Neumann, eurodeputată a grupului Verzi/ALE din Germania, a spus că pentru mulți oameni aflați în exil în Europa, distanța nu garantează siguranța. „Regimurile autoritare încearcă în mod activ să reducă la tăcere criticii dincolo de propriile frontiere”, a afirmat ea.

Neumann a descris represiunea transnațională ca „una dintre cele mai serioase și mai ignorate amenințări la adresa democrației, drepturilor omului și securității statelor membre ale Uniunii Europene”. Ea a spus că raportul este un prim pas în combaterea acestui fenomen.

Raportul a fost adoptat în plenul Parlamentului European și este legat de activitatea Comisiei pentru afaceri externe. Textul adoptat urma să fie disponibil după vot, iar Parlamentul a indicat și o cercetare proprie privind autorii, metodele represiunii transnaționale și posibilele strategii de răspuns.