Parlamentul European și Consiliul ajung la un acord privind reguli mai dure pentru returnarea migranților fără drept de ședere

Negociatorii Parlamentului European și ai Consiliului Uniunii Europene au ajuns la un acord provizoriu privind noile reguli europene pentru returnarea cetățenilor din țări terțe aflați ilegal pe teritoriul statelor membre, într-un dosar considerat esențial pentru aplicarea Pactului european privind migrația și azilul.

Regulamentul urmărește să accelereze procedurile de returnare, să reducă deplasările neautorizate în interiorul Uniunii Europene și să creeze instrumente comune pentru recunoașterea și aplicarea deciziilor de returnare între statele membre.

Pe scurt

1. Parlamentul European și Consiliul au ajuns la un acord provizoriu privind un nou regulament european pentru returnarea persoanelor fără drept de ședere.

2. Persoanele vizate de o decizie de returnare vor avea obligația să coopereze cu autoritățile și să părăsească statul membru imediat sau într-un termen stabilit.

3. Statele membre vor putea dispune detenția înaintea returnării, pe baza unei evaluări individuale, inclusiv în caz de risc de sustragere, lipsă de cooperare sau risc de securitate.

4. Textul permite transferul unor persoane către țări terțe care acceptă returnarea, inclusiv prin așa-numitele centre de returnare, cu excluderea minorilor neînsoțiți.

5. Deciziile de returnare vor fi incluse într-un ordin european de returnare, disponibil prin Sistemul de Informații Schengen, pentru a facilita aplicarea lor în alte state membre.

Acordul se bazează pe propunerea prezentată de Comisia Europeană în martie 2025 și completează Pactul privind migrația și azilul, care urmează să fie aplicat din 12 iunie 2026. Consiliul arată că, potrivit celor mai recente date, 64% dintre returnările sprijinite de Frontex au fost voluntare.

Noul regulament stabilește obligații mai clare pentru persoanele care nu au drept de ședere. O decizie de returnare emisă de autoritățile naționale competente va include obligația de a părăsi statul membru vizat imediat sau într-un termen stabilit.

Persoanele care fac obiectul unei decizii de returnare vor trebui să coopereze cu autoritățile. Cooperarea poate include furnizarea informațiilor necesare pentru identificare, obținerea documentelor de călătorie și pregătirea returnării.

Textul prevede și consecințe pentru lipsa de cooperare. Potrivit Consiliului, statele membre vor putea reduce anumite beneficii și alocații acordate potrivit dreptului național sau vor putea refuza stimulentele destinate returnării voluntare. Acolo unde dreptul național permite, statele membre vor putea aplica și sancțiuni penale, inclusiv închisoare.

Detenția înaintea returnării este una dintre cele mai sensibile prevederi ale acordului. Persoanele vizate vor putea fi reținute pe baza unei evaluări individuale, de exemplu dacă nu cooperează, dacă există risc de sustragere sau dacă prezintă un risc de securitate.

Detenția va trebui dispusă de o autoritate administrativă sau judiciară. Perioada de detenție poate ajunge la 24 de luni într-un stat membru, cu posibilitatea unei prelungiri de șase luni dacă apar circumstanțe noi, informații suplimentare sau dacă se îmbunătățește cooperarea cu țara terță relevantă.

Dacă persoana vizată se deplasează într-un alt stat membru și există motive pentru detenție, poate începe o nouă perioadă de detenție în acel stat. Această prevedere urmărește să limiteze deplasările neautorizate în interiorul Uniunii Europene după emiterea unei decizii de returnare.

Statele membre vor putea folosi și alternative la detenție. Textul menționează raportarea periodică la autorități, obligația de a locui într-un loc desemnat, garanțiile financiare și monitorizarea electronică.

Pentru minorii neînsoțiți și familiile cu copii, detenția va putea fi folosită doar ca măsură de ultim resort și pentru cea mai scurtă perioadă adecvată, ținând cont de interesul superior al copilului. Această formulare încearcă să combine obiectivul unei proceduri mai rapide cu obligațiile juridice privind protecția copiilor și drepturile fundamentale.

Acordul introduce și posibilitatea transferului unor persoane către țări din afara Uniunii Europene care acceptă să le primească. Aceste aranjamente sunt descrise în dezbaterea europeană ca „return hubs”, adică centre de returnare sau structuri de transfer în țări terțe.

Potrivit Parlamentului European, transferurile către astfel de țări vor exclude minorii neînsoțiți. Un stat membru va putea încheia un acord cu o țară terță care acceptă persoana returnată, iar acel stat terț va putea fi destinația finală sau un centru de transfer pentru returnarea ulterioară către țara de origine sau către o altă țară terță.

Consiliul precizează că astfel de acorduri sau aranjamente pot fi încheiate doar cu țări terțe care respectă standardele internaționale privind drepturile omului, principiile dreptului internațional și principiul nereturnării. Principiul nereturnării interzice trimiterea unei persoane într-un loc unde ar risca persecuții, tortură sau alte tratamente inumane ori degradante.

Statele membre vor trebui să informeze Comisia Europeană și celelalte state membre înainte ca astfel de acorduri să înceapă să fie aplicate. Această cerință urmărește să ofere un nivel de supraveghere europeană asupra acordurilor bilaterale cu țări terțe.

Prevederea privind centrele de returnare va fi una dintre cele mai urmărite politic. Susținătorii ei o văd ca pe un instrument pentru a face returnările mai rapide și mai credibile. Criticii vor urmări dacă garanțiile privind drepturile fundamentale, accesul la proceduri și principiul nereturnării pot fi aplicate efectiv în afara teritoriului Uniunii Europene.

O altă schimbare importantă este introducerea ordinului european de returnare. Statele membre vor introduce elementele principale ale deciziei de returnare într-un formular comun, care va fi disponibil prin Sistemul de Informații Schengen.

Scopul este ca o decizie de returnare emisă într-un stat membru să poată fi vizibilă și folosită mai ușor de alte state membre. În prezent, lipsa unei aplicări coerente a deciziilor de returnare între statele membre este una dintre problemele recurente ale politicii europene de migrație.

Recunoașterea deciziilor de returnare emise de alte state membre va rămâne, pentru început, voluntară. Un stat membru va putea recunoaște și executa o decizie emisă de alt stat membru pe baza ordinului european de returnare sau va putea emite o nouă decizie de returnare.

Instituțiile europene vor evalua ulterior funcționarea sistemului. Parlamentul indică o evaluare a Comisiei în termen de doi ani, cu posibilitatea unor noi reguli, inclusiv recunoașterea obligatorie a deciziilor de returnare. Consiliul menționează o reevaluare după trei ani de la intrarea în vigoare a regulamentului, moment în care Comisia ar putea propune ca recunoașterea reciprocă să devină obligatorie.

Regulamentul introduce reguli mai stricte pentru persoanele considerate risc de securitate. Statele membre vor putea emite interdicții de intrare care depășesc perioada obișnuită maximă de zece ani sau chiar interdicții pe durată nedeterminată în cazuri de securitate.

Pentru această categorie, Consiliul precizează că statele membre vor putea impune și detenția în închisoare. Prevederea marchează diferențierea dintre procedurile generale de returnare și cazurile în care autoritățile consideră că persoana vizată reprezintă o amenințare pentru securitate.

Raportorul Parlamentului European, Malik Azmani, din grupul Renew Europe, a spus că regulile europene privind returnările aveau nevoie de reformă după aproape două decenii. El a descris obiectivul ca fiind un sistem „eficient, echitabil și aplicabil”, construit pe un text juridic solid.

„După aproape două decenii, regulile UE privind returnările aveau nevoie de reformă. Obiectivul nostru a fost clar: un sistem de returnare eficient, echitabil și aplicabil, care să asigure un text juridic solid”, a spus Azmani.

Nicholas Ioannides, ministru adjunct pentru migrație și protecție internațională al Republicii Cipru, a declarat că noul regulament va accelera procesul de returnare și va crește numărul returnărilor persoanelor fără drept legal de ședere în UE.

El a spus că migrația este o prioritate pentru Președinția cipriotă a Consiliului și că acordul consolidează credibilitatea politicii europene de migrație, în completarea Pactului privind migrația și azilul.

Acordul este provizoriu și trebuie aprobat formal de Parlamentul European și de Consiliu. După aprobarea politică, textul va trece prin verificarea juridico-lingvistică și va fi adoptat formal de ambele instituții.

Regulamentul va intra în vigoare după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Mai multe prevederi, inclusiv cele privind centrele de returnare, evaluarea vârstei minorilor și dimensiunea externă a returnărilor, vor începe să se aplice imediat. Alte prevederi care necesită pregătiri administrative vor deveni aplicabile la 12 luni de la intrarea în vigoare.

Pentru Uniunea Europeană, dosarul returnărilor este una dintre cele mai dificile componente ale reformei migrației. Statele membre cer de ani de zile proceduri mai rapide și mai eficiente, în timp ce Parlamentul European și organizațiile pentru drepturile omului insistă asupra garanțiilor juridice, protecției copiilor, accesului la căi de atac și respectării principiului nereturnării.

Noul acord încearcă să răspundă acestor presiuni printr-un text care combină constrângeri mai ferme, cooperare între statele membre, instrumente digitale comune și posibilitatea externalizării unor etape ale returnării către țări terțe. Miza reală va fi aplicarea practică: dacă statele membre pot crește numărul returnărilor fără a transforma procedurile rapide în proceduri vulnerabile juridic.