Parlamentul European vrea ca Uniunea Europeană să păstreze mai multe materii prime critice în propriile lanțuri industriale

Parlamentul European vrea ca Uniunea Europeană să își reducă dependența de furnizori externi pentru materiile prime critice fără de care nu poate construi baterii, tehnologii curate, echipamente digitale, sisteme de apărare și componente aerospațiale. Comisia pentru industrie, cercetare și energie a adoptat noi măsuri pentru securizarea aprovizionării, prin sprijinirea proiectelor strategice de extracție, procesare, rafinare, reciclare și substituire.

Pe scurt

1. Eurodeputații vor sprijin direcționat pentru proiecte strategice pe întreg lanțul materiilor prime critice, de la minerit și procesare până la reciclare.

2. Comisia Europeană ar urma să organizeze cel puțin două apeluri pe an pentru proiecte strategice, cu posibilitatea unor apeluri suplimentare când apar blocaje.

3. Parlamentul European cere mecanisme de stabilizare a prețurilor, inclusiv contracte pentru diferență, pentru a oferi mai multă siguranță investitorilor.

4. Eurodeputații propun o clauză care ar permite restricționarea exportului de resturi și deșeuri de magneți permanenți, pentru ca materialele reciclabile să rămână în Uniunea Europeană.

5. Materiile prime critice sunt legate explicit de securitate și apărare, iar eurodeputații vor ca viitorul Program european pentru industria de apărare să finanțeze proiecte esențiale pentru aceste capacități.

Pentru cititori, miza acestui dosar este directă: fără materii prime critice, Uniunea Europeană nu poate produce pe scară mare baterii, turbine eoliene, mașini electrice, semiconductori, echipamente militare, sateliți sau tehnologii folosite în tranziția energetică și digitală. Dependența de furnizori externi poate deveni o vulnerabilitate industrială și geopolitică atunci când exporturile sunt restricționate, prețurile cresc sau lanțurile de aprovizionare se blochează.

Măsurile susținute de eurodeputați modifică Critical Raw Materials Act, legislația adoptată inițial pentru a crea un set european de instrumente care să garanteze industriei acces la materiile prime esențiale. Propunerea analizată de Parlament vine după planul RESourceEU și urmărește să clarifice procesul de selecție a proiectelor strategice și responsabilitățile instituțiilor implicate.

Comisia pentru industrie vrea ca sprijinul european să acopere întregul lanț valoric, nu doar extragerea materiilor prime. Proiectele strategice ar putea include minerit, procesare, rafinare, reciclare și substituire, pentru ca Europa să nu rămână dependentă de alte regiuni pentru etapele cele mai sensibile ale producției industriale.

Eurodeputații cer Comisiei Europene să organizeze cel puțin două termene-limită pe an pentru apelurile destinate proiectelor strategice. Această schimbare ar oferi companiilor și autorităților o fereastră mai predictibilă pentru depunerea proiectelor, dar ar permite și apeluri suplimentare atunci când apar blocaje sau lipsuri într-o anumită parte a lanțului valoric.

Parlamentul European vrea și o monitorizare mai centralizată a companiilor mari care folosesc materii prime strategice. Identificarea acestor companii ar urma să treacă de la statele membre la Comisia Europeană, care ar trebui să ofere ghidaj, formare și instrumente pentru evaluarea și reducerea riscurilor din lanțurile de aprovizionare.

Un element important este clauza privind controlul exporturilor. Eurodeputații introduc posibilitatea ca executivul european să restricționeze exportul de resturi și deșeuri de magneți permanenți, dacă aceste materiale pot fi reciclate în Uniunea Europeană. Magneții permanenți sunt folosiți în tehnologii precum motoare electrice, turbine eoliene și echipamente industriale, iar reciclarea lor poate reduce dependența de importuri.

Mecanismele de stabilizare a prețurilor sunt o altă noutate susținută de Parlament. Eurodeputații menționează contractele pentru diferență, care ar putea oferi dezvoltatorilor de proiecte de extracție, procesare și reciclare mai multă predictibilitate a veniturilor. Pentru investitori, acest tip de instrument poate face diferența între un proiect prea riscant și unul finanțabil.

Parlamentul European vrea și extinderea mecanismului de achiziții comune, astfel încât statele membre și companiile să poată coordona stocuri strategice de materii prime critice. În practică, o astfel de abordare ar ajuta Uniunea Europeană să nu concureze intern pentru aceleași resurse în momente de criză și să își construiască rezerve pentru sectoare vitale.

Dimensiunea de securitate apare explicit în poziția eurodeputaților. Parlamentul European cere ca viitorul Program european pentru industria de apărare să fie folosit pentru finanțarea proiectelor de materii prime strategice indispensabile pentru capacitățile de securitate și apărare ale Uniunii Europene.

Raportorul Mohammed Chahim a spus că Europa „nu poate continua să își externalizeze viitorul”. El a legat materiile prime critice de autonomia strategică a Uniunii Europene și a afirmat că reziliența cere investiții în extracție, procesare și reciclare, precum și o monitorizare mai bună a lanțurilor valorice europene.

Chahim a invocat și cazul Nexperia, pe care l-a prezentat ca exemplu al modului în care acțiunea sau inacțiunea unui stat membru poate avea consecințe pentru întreaga Uniune Europeană. „Autonomia strategică cere cooperare mai puternică, responsabilitate și acțiune decisivă acolo unde riscurile sunt ridicate”, a spus eurodeputatul.

Raportul a fost adoptat cu 63 de voturi pentru, 4 împotrivă și 14 abțineri. Eurodeputații au votat și deschiderea negocierilor cu Consiliul cu 66 de voturi pentru, 11 împotrivă și 4 abțineri, iar decizia va fi notificată plenului Parlamentului European în sesiunea din 6-9 iulie de la Strasbourg.

Dacă nu există obiecții în plen, Parlamentul European și Președinția Consiliului vor începe negocierile de trilog pentru un acord în primă lectură. Rezultatul va arăta cât de departe este dispusă Uniunea Europeană să meargă pentru a-și proteja materiile prime critice, într-un moment în care tranziția verde, digitalizarea și securitatea militară depind tot mai mult de aceleași resurse.