
Negociatorii Parlamentului European și ai Consiliului au ajuns la 19 noiembrie 2026 la un acord provizoriu care introduce trei categorii pentru produsele financiare prezentate drept sustenabile și rezervă afirmațiile de mediu, sociale și de guvernanță din denumiri și marketing produselor încadrate în noul sistem. Fiecare categorie ar necesita ca minimum 70% din investiții să fie aliniate strategiei sale. Compromisul permite condiționat investiții în companii active în combustibili fosili în categoria de tranziție și mai trebuie confirmat formal de ambele instituții.
Pe scurt
-
Acordul provizoriu creează categoriile „sustainable”, „transition” și „ESG basics”, cu cerințe diferite și un prag comun de minimum 70% din investiții aliniate strategiei alese.
-
Pragul de 70% nu este o cerință generală de aliniere la Taxonomia UE. Produsele trebuie să respecte și excluderile privind activitățile dăunătoare.
-
Companiile din sectorul fosil pot fi eligibile pentru produse de tranziție dacă au un plan climatic credibil, alocă 20% din cheltuielile de capital activităților aliniate Taxonomiei și cresc această pondere în timp, potrivit Consiliului.
-
Produsele sustenabile și de tranziție trebuie să publice principalele efecte negative ale investițiilor, folosind indicatori măsurabili comuni.
-
Noile reguli necesită adoptare formală și vor începe să se aplice la doi ani după publicarea în Jurnalul Oficial al UE.
Reforma privește Regulamentul privind informațiile referitoare la durabilitate în sectorul serviciilor financiare, cunoscut drept SFDR. Cadrul existent, aplicabil din martie 2021, cere participanților la piață să explice modul în care integrează riscurile de sustenabilitate și efectele investițiilor. Evaluarea Comisiei a constatat însă că documentele sunt prea lungi și complexe, iar obligațiile de raportare au ajuns să fie utilizate ca un sistem informal de etichetare a fondurilor.
Articolul 8 privește produse care promovează caracteristici de mediu sau sociale, iar articolul 9 produse cu obiective de investiții sustenabile. Folosirea acestor dispoziții ca etichete comerciale, fără un cadru conceput în acest scop, a alimentat confuzia investitorilor și riscul de greenwashing, adică prezentarea înșelătoare a beneficiilor de mediu.
Noul sistem distinge între trei strategii. Categoria „sustainable” este cea mai exigentă și cuprinde produse care contribuie la obiective de sustenabilitate. „Transition” vizează finanțarea companiilor sau proiectelor care nu sunt încă sustenabile, dar urmează o traiectorie credibilă de transformare. „ESG basics” acoperă produse care integrează criterii de mediu, sociale și de guvernanță fără a îndeplini cerințele mai stricte ale celorlalte categorii.
Pentru fiecare produs încadrat, cel puțin 70% din investiții trebuie să corespundă strategiei alese. Acest prag nu înseamnă că 70% din orice portofoliu trebuie să fie aliniat Taxonomiei UE, sistemul distinct care clasifică activitățile economice sustenabile din punct de vedere al mediului. Criteriile categoriei și excluderile pentru industriile și activitățile dăunătoare rămân de asemenea aplicabile.
Afirmațiile ESG în denumirile produselor și în documentația de marketing ar urma să fie rezervate produselor încadrate în noul sistem. Pentru administratori, schimbarea leagă mai strâns promisiunile comerciale de strategia portofoliului și de datele care o susțin. Pentru investitori, obiectivul este compararea mai ușoară a ofertelor; clasificarea nu reprezintă o garanție de randament.
Compromisul permite includerea unor companii active în combustibili fosili în categoria „transition”. Potrivit Consiliului, acestea trebuie să aibă o strategie clară, cu termene, de reducere a emisiilor în conformitate cu Acordul de la Paris, să aloce 20% din cheltuielile de capital unor activități aliniate Taxonomiei UE și să crească în timp această pondere. Condiția se referă la investițiile companiei eligibile, nu la o obligație a fondului de a plasa 20% din portofoliu în sectorul fosil.
Prevederea rămâne controversată. Isabella Ritter, responsabilă de politici europene la ShareAction, a avertizat, într-o declarație relatată de Reuters, că includerea companiilor din sectorul fosil riscă să transforme categoria de tranziție într-un refugiu pentru acestea. Critica privește credibilitatea criteriilor de tranziție, în timp ce Consiliul justifică eligibilitatea condiționată prin rolul pe care aceste companii îl pot avea în transformarea economiei.
Pentru categoriile „sustainable” și „transition”, administratorii trebuie să identifice și să publice principalele efecte negative ale investițiilor asupra mediului și societății. Indicatorii măsurabili vor proveni dintr-o listă comună a Comisiei. În categoria de tranziție, doi trebuie să privească folosirea combustibililor fosili și emisiile de gaze cu efect de seră; pentru produsele sustenabile, emisiile și efectele asupra biodiversității sunt obligatorii.
Acordul permite, în anumite condiții, includerea în categoria de tranziție a emisiunilor cu destinație generală ale unor organisme din Uniune. Această dispoziție este relevantă pentru portofoliile de pensii și asigurări, care dețin frecvent instrumente emise de sectorul public.
Separat, administratorii pot opta să nu aplice clasificarea fondurilor de investiții alternative oferite exclusiv investitorilor profesionali. Compromisul include garanții pentru ca investitorii de retail să nu ajungă indirect să dețină asemenea produse fără protecția prevăzută pentru ei.
Acordul politic nu este încă legislație aplicabilă. După confirmarea formală de Parlament și Consiliu, regulile revizuite vor fi publicate în Jurnalul Oficial și vor începe să se aplice doi ani mai târziu. Data exactă depinde astfel de finalizarea adoptării și de publicare.

















