Parlamentul simplifică supravegherea bugetară a UE și aprobă finanțare mai flexibilă pentru statele aflate în dificultate

Parlamentul European a aprobat pe 6 octombrie două acorduri legislative cu Consiliul care simplifică supravegherea economică și bugetară în zona euro și și-a dat acordul pentru modernizarea mecanismului prin care UE poate finanța statele membre din afara zonei euro confruntate cu dificultăți ale balanței de plăți. Pachetul elimină raportări considerate redundante, simplifică unele proceduri, adaptează vechile reguli la sistemul introdus prin reforma fiscală din 2024 și schimbă modul în care Comisia poate finanța asistența financiară acordată statelor membre. Nu sunt eliminate regulile fiscale ale UE și nici cadrul de supraveghere introdus în 2024.

Pachetul închide o parte rămasă neterminată după reforma amplă a guvernanței economice adoptată în 2024. Atunci, UE a înlocuit vechea componentă preventivă a Pactului de stabilitate și creștere cu un sistem bazat pe planuri fiscal-structurale naționale pe termen mediu și traiectorii ale cheltuielilor nete, a modificat procedura de deficit excesiv și a actualizat regulile pentru cadrele bugetare naționale. Pentru a adopta reforma mai repede, alte acte din așa-numitele pachete Six-Pack și Two-Pack, adoptate după criza datoriilor suverane, au rămas neschimbate.

Rezultatul a fost apariția unor suprapuneri și referințe la proceduri care nu mai corespundeau integral noului sistem. Cele două acorduri aprobate acum modifică Regulamentul 1173/2011 privind aplicarea supravegherii bugetare, Regulamentul 473/2013 privind proiectele bugetare ale statelor din zona euro și Regulamentul 472/2013 privind țările din zona euro aflate sau amenințate de dificultăți serioase de stabilitate financiară.

Markus Ferber, eurodeputat german PPE și coraportor în Comisia pentru afaceri economice și monetare, a descris acordul drept o reducere a sarcinii birocratice acumulate în sistemul de guvernanță economică. Parlamentul spune că acordul elimină obligații de raportare care nu mai aduceau suficientă valoare, simplifică procedurile și încearcă să evite situațiile în care aceeași informație trebuie transmisă prin mai multe mecanisme europene.

Important este ce nu face pachetul. Acordul nu redeschide reforma fiscală din 2024 și nu schimbă arhitectura sa de bază. Traiectoriile de cheltuieli nete, planurile fiscal-structurale pe termen mediu și procedura de deficit excesiv rămân instrumentele centrale prin care sunt evaluate finanțele publice ale statelor. Ferber a subliniat înaintea votului că simplificarea nu modifică substanța fiscală a cadrului.

Pentru guvernele din zona euro, prima componentă urmărește ca proiectele anuale de buget să fie corelate mai clar cu traiectoriile fiscal-structurale stabilite în noul sistem. În același timp, sunt eliminate raportări suplimentare care se suprapuneau cu informații furnizate deja prin planurile naționale, rapoartele anuale de progres sau procedura de deficit excesiv.

Carla Tavares, eurodeputată portugheză S&D și coraportoare a celor trei dosare, a rezumat acordul în plen prin trei schimbări practice: mai puține raportări excesive, termene mai flexibile pentru transmiterea unor documente bugetare și reducerea unor amenzi. Ea a insistat că simplificarea nu trebuie interpretată ca dereglementare și că Parlamentul a urmărit să păstreze controlul democratic și dimensiunea socială a cadrului.

Acordul menține și transparența privind modul în care Comisia monitorizează statele membre. Negociatorii Parlamentului au cerut ca simplificarea procedurilor administrative să nu reducă accesul legislativului european la informații și posibilitatea de a controla aplicarea regulilor.

Pentru statele aflate într-o procedură de deficit excesiv, logica este ca informația să fie furnizată prin documentele care există deja în noua arhitectură, iar raportările separate să fie limitate acolo unde ele dublează alte obligații. Comisia își păstrează însă capacitatea de a solicita informații suplimentare atunci când acestea sunt necesare pentru supravegherea bugetară.

Al doilea regulament privește o situație mai rară, dar importantă în perioade de criză: un stat din zona euro care se confruntă cu dificultăți grave de stabilitate financiară, primește asistență financiară sau tocmai a ieșit dintr-un program de ajustare macroeconomică.

Actualul Regulament 472/2013 permite Comisiei să plaseze asemenea state sub supraveghere consolidată și prevede monitorizare după încheierea programelor de asistență. Experiența acumulată în urma crizei datoriilor suverane a arătat însă că unele obligații se suprapun cu Semestrul European și cu noile mecanisme introduse între timp.

Reforma urmărește o supraveghere mai proporțională cu riscul. În loc ca monitorizarea să producă automat noi documente și controale care repetă informații disponibile în alte proceduri, accentul este pus pe situația financiară, capacitatea statului de a rambursa asistența primită și reformele relevante care nu sunt deja urmărite prin planul fiscal-structural național.

Această diferențiere este relevantă și pentru ajutorul financiar preventiv. Comisia a propus ca supravegherea consolidată să fie declanșată automat atunci când sprijinul financiar preventiv presupune noi măsuri de politică economică, în timp ce alte forme de sprijin să permită o evaluare mai adaptată situației concrete. Obiectivul este ca teama de o supraveghere disproporționată să nu descurajeze un stat să solicite preventiv ajutor înainte ca o problemă de finanțare să se transforme într-o criză mai gravă.

Monitorizarea după încheierea unui program este de asemenea orientată mai clar spre riscul de rambursare. Sistemul păstrează posibilitatea ca UE să urmărească un stat până când o parte substanțială a ajutorului primit este rambursată, dar încearcă să adapteze intensitatea verificărilor la situația financiară a țării și la riscurile identificate.

Aceste două regulamente se aplică în principal statelor din zona euro. Pentru România, care nu a adoptat încă moneda euro, relevanța directă a primelor două dosare este mai limitată. Al treilea dosar votat de Parlament este însă conceput tocmai pentru statele membre din afara zonei euro.

Regulamentul 332/2002 permite UE să acorde asistență financiară pe termen mediu unui stat care nu folosește euro atunci când acesta se confruntă sau riscă să se confrunte cu probleme serioase ale balanței de plăți sau ale mișcărilor de capital. Mecanismul este diferit de procedura obișnuită de supraveghere fiscală: el este un instrument de stabilizare financiară pentru situații în care un stat are nevoie de acces rapid la finanțare externă.

Până acum, finanțarea acestui mecanism se baza pe o metodă de tip back-to-back. Comisia se împrumuta pentru o operațiune concretă atunci când trebuia să acorde un împrumut statului beneficiar, iar finanțarea contractată pe piață era legată direct de plata respectivă.

Noua regulă permite utilizarea strategiei diversificate de finanțare pe care Comisia o folosește deja pentru alte programe europene de împrumut. În această arhitectură, Comisia poate grupa nevoile mai multor programe, poate emite obligațiuni în funcție de condițiile pieței și poate utiliza o rezervă comună de lichiditate pentru a face plățile către beneficiari fără ca fiecare transfer să depindă de emiterea în aceeași zi a unei obligațiuni cu aceeași maturitate.

Pentru un stat care are nevoie rapidă de asistență, diferența poate fi importantă. Problemele balanței de plăți apar adesea în perioade de volatilitate financiară, exact atunci când condițiile de împrumut pot fi nefavorabile. Separarea momentului în care Comisia se finanțează de momentul în care trebuie să plătească ajutorul îi oferă mai multă flexibilitate și poate reduce costurile de finanțare.

Mecanismul privește statele membre din afara zonei euro, ceea ce îl face relevant și pentru România ca parte a arhitecturii europene de siguranță financiară. Votul din 6 octombrie nu înseamnă că România sau un alt stat va primi acum un asemenea împrumut. Parlamentul a aprobat doar schimbarea metodei prin care un eventual sprijin viitor ar putea fi finanțat.

Procedural, cele trei voturi nu sunt identice. Pentru primele două regulamente, Parlamentul a aprobat acordurile provizorii negociate cu Consiliul și și-a încheiat prima lectură. Consiliul trebuie să finalizeze adoptarea formală înainte ca textele să intre în vigoare.

În al treilea dosar, Parlamentul a dat avizul conform necesar pentru regulamentul Consiliului privind strategia diversificată de finanțare. Parlamentul nu este colegiuitor în aceeași formă ca în primele două dosare, dar Consiliul nu poate adopta actul fără consimțământul său.

Cele trei voturi trebuie citite împreună ca o operațiune de curățare și actualizare a arhitecturii economice a UE, nu ca o nouă reformă a Pactului de stabilitate. Regulile fiscale adoptate în 2024 rămân în vigoare. Schimbarea privește modul în care vechile acte se conectează la acestea, câtă raportare administrativă trebuie produsă și cum poate fi finanțat mai eficient ajutorul pentru un stat aflat în dificultate.