Protecția copiilor online cere schimbarea designului platformelor, susține Serviciul de Cercetare al Parlamentului European

Platformele trebuie să schimbe funcțiile care încurajează utilizarea excesivă pentru a-i proteja pe copii, a susținut Michael Adam, șeful Unității pentru politici digitale din Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, EPRS. Într-o prezentare la Strasbourg, în fața Panelului pentru viitorul științei și tehnologiei, STOA, el a explicat că riscurile provin și din felul în care sunt construite serviciile, iar supravegherea părinților nu poate acoperi toate activitățile minorilor online.

Adam a indicat redarea automată a conținutului, derularea fără sfârșit, notificările și recompensele pentru folosirea repetată a unei aplicații drept exemple de funcții care pot prelungi utilizarea. În această abordare, protecția copilului presupune intervenții asupra interfeței și practicilor comerciale, alături de măsurile privind conținutul la care acesta are acces. O platformă trebuie evaluată și prin modul în care îl încurajează să rămână conectat.

Prezentarea a avut loc la reuniunea STOA din 17 septembrie, înaintea publicării propunerii Comisiei Europene privind protecția copiilor online, Kids Act. Discuția a examinat instrumentele de protecție și responsabilitatea furnizorilor, fără să constituie adoptarea unei poziții legislative a Parlamentului. Textul prezentat ulterior de Comisie include obligații concrete privind designul serviciilor și urmează să fie examinat de Parlament și de Consiliu.

Argumentul EPRS pentru integrarea protecției în funcționarea serviciilor pornește și de la limitele controlului parental. Părinții au competențe digitale și resurse diferite și nu pot urmări permanent fiecare interacțiune a copiilor. Adam a susținut că setările sigure trebuie să existe implicit, astfel încât nivelul protecției să nu depindă exclusiv de capacitatea familiei de a configura și supraveghea fiecare aplicație.

Propunerea Kids Act ar impune rețelelor sociale și platformelor de partajare a materialelor video să elimine mecanismele care încurajează folosirea compulsivă sau excesivă de către minori. Sunt vizate redarea automată și consumul neîntrerupt de conținut fără pauze efective, în care copilul să poată decide dacă vrea să continue. Textul include și stimulentele pentru revenirea frecventă în aplicație, inclusiv pierderea unor beneficii dacă utilizatorul nu revine la intervalele stabilite.

Furnizorii ar trebui să introducă măsuri efective de limitare a timpului de acces și de întrerupere a utilizării, concepute pentru a proteja orele de școală și de somn. Aceste cerințe privesc funcționarea serviciului. Ele ar completa instrumentele prin care familia stabilește limite, iar furnizorul ar rămâne responsabil pentru felul în care aplicația este proiectată.

Comisia propune schimbări și pentru sistemele care aleg ce conținut îi este recomandat unui minor. Preferințele exprimate explicit de utilizator ar trebui să primească prioritate, iar recomandările bazate pe semnale deduse din comportamentul său online ar fi dezactivate implicit. Copiii ar trebui să poată șterge preferințele acumulate și să aleagă o variantă de recomandare care nu se bazează pe crearea de profiluri, fără ca interfața să îi împingă către opțiunea bazată pe profilare.

Setările inițiale ar trebui să ofere un nivel ridicat de protecție. Pentru rețelele sociale și platformele video, propunerea prevede dezactivarea implicită a geolocalizării, accesului la cameră și microfon, sincronizării contactelor și notificărilor de tip push. Astfel, aceste funcții nu ar porni automat pentru minori, înainte ca utilizatorul sau familia să caute opțiunile de protecție.

Domeniul discutat de EPRS depășește rețelele sociale. Adam a atras atenția și asupra companionilor bazați pe inteligență artificială. Propunerea Comisiei cere furnizorilor de companioni și de chatboturi conversaționale generale să evite comportamentele care simulează relații interpersonale susceptibile să creeze dependențe emoționale. Atunci când un asemenea instrument este integrat într-o rețea socială, platformă video sau joc online, el nu ar trebui activat automat, iar minorul ar trebui să poată renunța ușor la utilizarea lui.

Controlul parental ar rămâne parte a sistemului de protecție. Instrumentele oferite familiilor ar trebui să fie accesibile, ușor de activat și dificil de ocolit, iar designul serviciului nu ar trebui să le submineze. Propunerea cere totodată respectarea vieții private și a autonomiei minorilor și informarea acestora atunci când sunt folosite instrumente de supraveghere parentală.

Adam a ridicat și problema măsurilor limitate la un singur furnizor. Dacă un copil trece la altă platformă unde găsește aceleași stimulente pentru utilizare excesivă, protecția oferită de primul serviciu poate fi insuficientă. Acesta a fost argumentul prezentat pentru o abordare care să trateze riscurile comune mai multor servicii, fără ca discuția să ofere o măsurare a acestui transfer între platforme.

Propunerea prevede că furnizorii desemnați drept platforme online foarte mari ar trebui să monitorizeze, să testeze și să evalueze eficiența măsurilor introduse, în cadrul evaluării riscurilor prevăzute de Regulamentul privind serviciile digitale. Negocierile legislative vor stabili forma finală a obligațiilor. Cerințele detaliate din Kids Act rămân, în această etapă, prevederi propuse, iar efectele lor nu sunt rezultate deja demonstrate.