
România a înregistrat în 2025 cea mai ridicată rată a deprivării materiale și sociale severe din Uniunea Europeană, de 16,8%, față de media europeană de 6,3%, arată datele Eurostat. Indicatorul măsoară dificultățile financiare care îi împiedică pe oameni să își permită cel puțin șapte dintre cele 13 bunuri, servicii și activități considerate necesare pentru un nivel de trai adecvat.
Pe scurt
-
Aproximativ 26,9 milioane de persoane din UE se aflau în deprivare materială și socială severă în 2025, cu circa 560.000 mai puține decât în 2024. Rata europeană a scăzut de la 6,4% la 6,3%.
-
România avea cea mai mare rată, de 16,8%, urmată de Bulgaria, cu 15%, și Grecia, cu 14,9%. Indicatorul românesc s-a redus cu 0,4 puncte procentuale față de 2024, dar a rămas cu 10,5 puncte peste media UE.
-
Sud-Est avea cea mai ridicată rată dintre regiunile UE cu date disponibile, de 27,2%. La celălalt capăt al clasamentului românesc se afla regiunea Vest, cu 6,4%, ceea ce înseamnă un decalaj intern de 20,8 puncte procentuale.
-
La nivelul UE, rata era de 6,6% pentru femei și 6% pentru bărbați. Copiii sub 18 ani aveau o rată de 7,9%, peste nivelurile de 6,3% pentru adulții de 18–64 de ani și de 4,9% pentru persoanele de cel puțin 65 de ani.
-
Deprivarea severă este una dintre componentele riscului de sărăcie sau excluziune socială. Acest indicator mai larg include și sărăcia monetară și intensitatea foarte redusă a muncii, iar persoanele care se află în mai multe situații sunt numărate o singură dată.
Publicarea Eurostat din 17 noiembrie aduce în prim-plan bilanțul european și diferențele dintre grupe de vârstă și sexe. Cifrele naționale pentru România erau deja disponibile în publicațiile anterioare ale instituției. Împreună cu analiza regională, ele arată cât de inegal este distribuită îmbunătățirea condițiilor de viață.
La nivelul UE, rata a scăzut de la 6,8% în 2023 la 6,4% în 2024 și la 6,3% în 2025. În ultimul an, reducerea a fost de 0,1 puncte procentuale, echivalentul a aproximativ 560.000 de persoane, potrivit estimării Eurostat. În total, circa 26,9 milioane de oameni continuau să nu își poată permite mai multe nevoi materiale și sociale de bază.
În România, rata a coborât de la 17,2% la 16,8% între 2024 și 2025. Nivelul rămânea de aproximativ 2,7 ori mai mare decât media UE, cu un decalaj de 10,5 puncte procentuale. România, Bulgaria și Grecia erau singurele state membre cu rate de peste 10%.
Slovenia avea cea mai mică rată, de 1,9%, urmată de Croația și Polonia, cu câte 2%, și de Cipru, cu 2,2%. Cea mai mare scădere anuală s-a înregistrat în Bulgaria, de 1,6 puncte procentuale, urmată de Belgia, cu 1,3 puncte.
Diferențele din interiorul României erau, la rândul lor, ample. Sud-Est înregistra 27,2%, cea mai mare valoare dintre regiunile UE cu date disponibile și singura de peste 25%. În regiunea Vest, rata era de 6,4%. Distanța de 20,8 puncte procentuale dintre cele două depășea decalajele regionale de 16,1 puncte din Grecia și Franța.
Alte regiuni cu niveluri de peste 20% erau Insulele Ionice din Grecia, cu 23,3%, Yugoiztochen din Bulgaria și Guyana Franceză, cu câte 21,1%. Cinci regiuni românești se aflau în grupul european cu rate cuprinse între 16,8% și 27,2%: Nord-Vest, Centru, Sud-Est, Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia.
Indicatorul urmărește lipsuri determinate de bani. Dintre cele 13 componente, șapte privesc gospodăria. Sunt incluse posibilitatea de a plăti cheltuieli neprevăzute, o săptămână de vacanță anuală în afara locuinței, încălzirea adecvată și o masă cu carne, pește ori echivalent vegetarian o dată la două zile. Se urmăresc și restanțele la chirie, credite sau utilități, accesul la un autoturism pentru uz personal și înlocuirea mobilierului uzat.
Celelalte șase componente țin de viața individuală. Acestea privesc conexiunea la internet, înlocuirea hainelor uzate cu unele noi, două perechi de încălțăminte adecvată, o mică sumă pentru cheltuieli personale, activități recreative regulate și întâlnirea cu prietenii sau familia la o masă ori o băutură cel puțin o dată pe lună. Se ia în calcul imposibilitatea financiară de a acoperi aceste nevoi, cu reguli adaptate pentru copii.
Acesta este motivul pentru care deprivarea severă și sărăcia monetară pot descrie situații diferite. O persoană poate avea venituri peste pragul național al riscului de sărăcie și totuși să nu își poată permite suficiente dintre nevoile urmărite. Indicatorul mai larg al riscului de sărăcie sau excluziune socială, cunoscut ca AROPE, include sărăcia monetară, deprivarea severă și traiul într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii.
În 2025, AROPE afecta 20,9% din populația UE, aproximativ 92,7 milioane de persoane, și 27,4% din populația României. Persoanele care se încadrează în mai multe dintre cele trei componente sunt numărate o singură dată în total.
Diferențele demografice sunt vizibile și la nivel european. Femeile aveau o rată a deprivării severe de 6,6%, iar bărbații de 6%. În Cipru, Țările de Jos, Finlanda și Germania, raportul dintre sexe era inversat. Pentru copiii sub 18 ani, rata era de 7,9%, comparativ cu 6,3% la persoanele de 18–64 de ani și cu 4,9% la cele de cel puțin 65 de ani.
În grupa de vârstă 18–64 de ani, ratele erau de 6,7% pentru femei și de 5,9% pentru bărbați. La cel puțin 65 de ani, acestea ajungeau la 5,5% și, respectiv, 4,1%. În cazul copiilor, băieții aveau o rată ușor mai ridicată decât fetele, de 8% față de 7,7%.
Raportul Comisiei privind ocuparea și evoluțiile sociale în Europa arată și diferențe în funcție de venit și situația pe piața muncii. Deprivarea severă afecta 23% dintre șomerii din UE și 18,1% dintre persoanele din cincimea cu cele mai mici venituri în 2025.
Datele provin din ancheta europeană asupra veniturilor și condițiilor de viață, EU-SILC. Aceasta acoperă persoanele din gospodării private și exclude, în general, populația care trăiește în instituții sau gospodării colective. Media UE este ponderată cu populația fiecărui stat. Pentru această ediție, informațiile despre venituri se referă la 2024, iar celelalte caracteristici ale gospodăriilor, inclusiv deprivarea, la 2025.
UE urmărește reducerea cu cel puțin 15 milioane, până în 2030 față de 2019, a numărului persoanelor în risc de sărăcie sau excluziune socială, inclusiv cu cel puțin cinci milioane de copii. Progresul către acest obiectiv este măsurat prin AROPE, în care deprivarea materială și socială severă rămâne una dintre cele trei componente.

















