S&D propune un voucher social finanțat din profiturile excepționale ale companiilor energetice, iar Stânga cere intervenții asupra prețurilor

Socialiștii și Democrații și Stânga din Parlamentul European cer măsuri suplimentare pentru reducerea presiunii costului vieții asupra gospodăriilor, dar propun instrumente diferite. Iratxe García Pérez, eurodeputată spaniolă și președinta Grupului S&D, vrea ca profiturile excepționale ale companiilor energetice să contribuie la finanțarea unui voucher social pentru cheltuielile esențiale ale familiilor, în timp ce copreședinții Stângii, Manon Aubry și Martin Schirdewan, cer intervenții asupra prețurilor la carburanți și bunurile de bază, taxarea profiturilor foarte mari și o pondere mai mare a cheltuielilor sociale în viitorul buget multianual al UE.

Parlamentul European urmează să discute pe 7 octombrie modul în care Uniunea poate răspunde crizei costului vieții, într-o procedură intitulată „Empowering Europeans to address the cost-of-living crisis”. Dezbaterea oferă grupurilor politice ocazia de a pune pe masă instrumente diferite pentru energie, alimente, transport, locuințe și protecția veniturilor, fără ca simpla prezentare a acestor propuneri să le transforme în legislație europeană.

Poziția S&D pornește de la ideea că populația nu ar trebui să suporte integral efectele economice ale creșterii costurilor energiei și ale crizelor geopolitice. García Pérez a susținut în conferința grupului din 6 octombrie că firmele energetice care obțin profituri suplimentare în asemenea perioade ar trebui să contribuie mai mult la finanțarea măsurilor sociale.

Transcrierea automată a conferinței reda neclar unul dintre instrumentele propuse drept un „bond”. Materialul oficial publicat ulterior de S&D clarifică însă că grupul vorbește despre un social voucher, un voucher social finanțat din contribuția asupra profiturilor excepționale ale companiilor energetice. Acesta ar urma, în concepția S&D, să ajute gospodăriile să suporte costurile electricității, încălzirii, carburanților și coșului alimentar de bază.

Este o diferență importantă față de o obligațiune europeană sau un nou instrument de împrumut. Propunerea descrisă de S&D este un mecanism de sprijin pentru populație finanțat din veniturile colectate de la companiile energetice, nu emiterea unei obligațiuni către investitori.

García Pérez a legat această idee de o agendă socială mai largă. Din perspectiva S&D, tranziția energetică trebuie să reducă dependența Europei de combustibilii fosili, dar costurile transformării nu trebuie transferate disproporționat către persoanele care au deja dificultăți în plata energiei, transportului și altor cheltuieli esențiale.

S&D vorbește în același context despre Fondul social pentru climă. Aici este necesară o delimitare: Fondul social pentru climă nu este o propunere nouă a grupului, ci un instrument european deja creat. Solicitarea politică este ca protecția oferită prin instrumentele sociale ale tranziției să fie suficient de puternică pentru gospodăriile afectate de costurile energiei și transportului.

Prin urmare, voucherul social și Fondul social pentru climă nu sunt același lucru. Primul este o propunere politică prezentată de S&D și ar urma să fie finanțat, potrivit grupului, printr-o contribuție asupra profiturilor excepționale. Al doilea este un mecanism european existent, destinat sprijinirii gospodăriilor vulnerabile, utilizatorilor de transport vulnerabili și microîntreprinderilor afectate de tranziția energetică.

García Pérez leagă finanțarea politicilor sociale și de negocierea viitorului cadru financiar multianual. S&D susține că noile priorități europene, inclusiv apărarea și competitivitatea, nu trebuie finanțate prin reducerea agriculturii, coeziunii sau politicilor sociale și cere noi resurse proprii pentru bugetul UE.

Grupul enumeră între posibilele surse de venit contribuții provenite de la marile platforme digitale, activități de jocuri de noroc online și alte sectoare cu capacitate financiară ridicată. Aceste idei sunt propuneri politice aflate în negociere, nu taxe europene deja adoptate.

Stânga pornește de la aceeași problemă a accesibilității costurilor cotidiene, dar merge mai departe în privința intervenției directe pe piață. Manon Aubry, eurodeputată franceză și copreședintă a Grupului Stângii, a cerut intervenții asupra prețurilor carburanților și ale bunurilor alimentare de bază și a argumentat că Uniunea trebuie să trateze costul vieții drept o problemă politică centrală.

În prezentarea sa, Aubry a legat prețurile la energie și alimente de profiturile ridicate obținute de unele mari companii în perioadele de criză și a criticat faptul că viitoarele surse de venit ale UE sunt discutate fără, în opinia sa, o contribuție suficientă din partea companiilor care au beneficiat financiar de șocurile economice și geopolitice.

Dosarul disponibil conține și afirmații ale lui Aubry privind multiplicarea marjelor unor companii petroliere, dar acestea provin din intervenția politică și nu sunt însoțite în material de date financiare primare. Din acest motiv, ele nu sunt utilizate aici ca statistici independente privind profiturile sectorului energetic.

Martin Schirdewan, eurodeputat german și copreședinte al Stângii, a plasat problema în contextul viitorului buget al UE. El cere ca dimensiunea socială a cadrului financiar multianual să nu fie tratată ca o componentă secundară după apărare și securitate și susține investiții mai mari în orașe, locuințe, educație și coeziune socială.

Această poziție se suprapune parțial cu cea a S&D, dar nu este identică. Ambele grupuri susțin o contribuție mai mare a companiilor care obțin profituri excepționale și contestă ideea ca noile priorități europene să fie finanțate prin reducerea protecției sociale. Stânga pune însă un accent mai puternic pe controlul direct al prețurilor și pe redistribuirea veniturilor, în timp ce S&D formulează un mecanism concret de voucher social și încearcă să îl lege de arhitectura bugetară și climatică existentă.

Niciuna dintre aceste propuneri nu trebuie confundată cu o măsură deja decisă de Parlament. Conferințele din 6 octombrie au prezentat pozițiile politice ale grupurilor înaintea dezbaterii în plen, iar eventualele măsuri europene ar necesita instrumente juridice și bugetare specifice.

Diferența este relevantă și în cazul unei eventuale taxări a profiturilor excepționale. Faptul că S&D și Stânga cer o nouă intervenție nu înseamnă că UE nu a mai utilizat în trecut mecanisme privind profiturile extraordinare din sectorul energetic. Dezbaterea actuală privește ce măsuri ar trebui folosite în contextul economic din 2026 și dacă acestea ar trebui transformate într-o sursă mai stabilă pentru protecția populației.

Costul vieții este legat de mai multe politici europene care funcționează în paralel. Prețurile energiei depind de piețele energetice și de politica climatică, sprijinul gospodăriilor implică bugetele naționale și europene, prețurile alimentelor sunt influențate de agricultură, energie și lanțurile de aprovizionare, iar locuințele rămân în mare parte o competență națională și locală.

De aceea, dezbaterea din Parlament nu se reduce la stabilirea unui singur „preț european”. Grupurile încearcă să construiască pachete care combină fiscalitatea, sprijinul direct, bugetul UE, politica energetică și intervențiile asupra anumitor piețe.

S&D pune accentul pe posibilitatea de a folosi veniturile colectate de la companii pentru a finanța sprijin direct acordat gospodăriilor. Stânga insistă că asemenea transferuri nu sunt suficiente dacă prețurile bunurilor esențiale continuă să crească și cere instrumente care să intervină direct asupra modului în care acestea sunt formate.

În ambele cazuri, una dintre disputele viitoare va fi împărțirea competențelor între UE și statele membre. Impozitarea companiilor, reglementarea prețurilor și ajutoarele acordate gospodăriilor se află la intersecția dintre legislația europeană, competențele fiscale naționale, regulile pieței interne și politica privind ajutoarele de stat.

O a doua dispută privește finanțarea. Dacă noile măsuri sociale sunt legate de viitorul cadru financiar 2028–2034, Parlamentul și statele membre vor trebui să decidă dacă folosesc contribuții naționale mai mari, noi resurse proprii, datorie comună, realocarea programelor existente sau o combinație între aceste opțiuni.

Dezbaterea din 7 octombrie va permite clarificarea modului în care celelalte grupuri politice și Comisia răspund acestor propuneri. Până atunci, voucherul social finanțat din profiturile energetice, controlul prețurilor cerut de Stânga și eventualele noi surse bugetare trebuie relatate ca propuneri politice, nu ca măsuri europene aprobate.