Statele UE au trimis 667 de investiții străine la verificare în 2025, cu 40% mai multe decât în anul precedent

Statele membre ale Uniunii Europene au notificat Comisiei Europene 667 de investiții străine în 2025 prin mecanismul european de cooperare pentru screening, cu aproximativ 40% mai multe decât cele 477 de cazuri transmise în anul precedent. Al șaselea raport anual al Comisiei arată că majoritatea notificărilor au fost soluționate rapid, dar proporția investițiilor considerate suficient de sensibile pentru o analiză aprofundată a crescut de la 8% în 2024 la 12% în 2025.

Mecanismul european nu funcționează ca o autoritate unică de autorizare a investițiilor. Decizia finală asupra unei tranzacții rămâne în principal la statul membru în care aceasta are loc, în conformitate cu legislația sa națională. Sistemul UE permite însă celorlalte state și Comisiei să primească informații despre investițiile potențial sensibile și să semnaleze efecte asupra securității sau ordinii publice dincolo de frontiera statului care examinează cazul.

Creșterea de la 477 la 667 de notificări este cea mai mare variație anuală raportată de la introducerea mecanismului european. Ea nu trebuie interpretată automat drept o creștere cu 40% a volumului investițiilor străine care intră în UE. Numărul reflectă tranzacțiile trimise în mecanismul de cooperare, iar evoluția poate fi influențată de extinderea sistemelor naționale de screening, de modificarea pragurilor și domeniilor controlate și de creșterea numărului de state care verifică investițiile.

Comisia precizează că, până la sfârșitul lui 2025, toate cele 27 de state membre aveau un cadru național pentru screeningul investițiilor străine. La sfârșitul lui 2024, asemenea mecanisme existau în 24 de state. Extinderea acoperirii naționale înseamnă că mai multe tranzacții pot intra în procedurile de verificare și, în anumite condiții, pot fi transmise către mecanismul european.

Cele mai multe notificări din 2025 au privit industria prelucrătoare, cu 27% din total. Tehnologia informației și comunicațiilor a reprezentat 19%, activitățile financiare 17%, comerțul cu ridicata și amănuntul 13%, iar activitățile profesionale 8%.

Distribuția se schimbă atunci când sunt analizate numai cazurile considerate suficient de sensibile pentru o evaluare aprofundată. Industria prelucrătoare reprezintă 53% dintre acestea, față de 50% în anul precedent. Tehnologiile informației și comunicațiilor reprezintă aproape o cincime dintre analizele aprofundate, o pondere apropiată de cea din 2024.

Concentrarea pe industrie este relevantă deoarece această categorie poate include întreprinderi active în domenii cu implicații pentru securitate, tehnologie și aprovizionare. Raportul precedent al Comisiei arăta că evaluările detaliate din sectorul manufacturier puteau fi declanșate de riscuri privind transferul de tehnologie și cunoștințe sau securitatea aprovizionării, inclusiv în domenii precum apărarea, semiconductorii și industria aerospațială.

O evaluare aprofundată nu înseamnă însă că investiția este considerată automat periculoasă sau că va fi blocată. Ea indică faptul că autoritățile au nevoie de informații și analiză suplimentare pentru a stabili dacă tranzacția poate afecta securitatea sau ordinea publică.

Diferența este vizibilă și în numărul redus de opinii formale emise de Comisie. În mai puțin de 2% dintre cele 667 de cazuri, Comisia a considerat necesar să transmită o opinie statului membru care efectua screeningul. Proporția a rămas sub 2% și în 2023 și 2024.

În restul cazurilor, procesul se poate încheia fără intervenția formală a Comisiei după analizarea informațiilor disponibile. În 2025, 88% dintre notificări au fost închise în termen de 15 zile. Această cifră privește faza mecanismului european de cooperare și nu înseamnă neapărat că întreaga procedură națională de autorizare a investiției a durat numai 15 zile.

Ponderea cazurilor care au trecut la o evaluare aprofundată a crescut de la 8% în 2024 la 12% în 2025. Diferența este de patru puncte procentuale. Comisia interpretează evoluția ca pe un semn că o proporție mai mare dintre tranzacțiile notificate prezintă elemente care justifică o analiză suplimentară din perspectiva securității sau ordinii publice.

Screeningul poate lua în calcul natura investitorului, structura proprietății sale și activitatea companiei europene vizate. Sunt relevante și efectele potențiale asupra infrastructurii critice, tehnologiilor sensibile, materiilor prime, accesului la informații sensibile și proiectelor sau programelor importante ale Uniunii.

Cadrul în baza căruia au fost analizate tranzacțiile din 2025 este Regulamentul (UE) 2019/452, aplicabil integral din octombrie 2020. Acesta nu obligă Comisia să aprobe fiecare investiție și nu transferă competența generală de autorizare de la statele membre la nivel european. Rolul său principal este coordonarea informațiilor și evaluarea efectelor transfrontaliere sau asupra intereselor Uniunii.

Între timp, UE a adoptat un nou regulament. Regulamentul (UE) 2026/1386 privind screeningul investițiilor străine a fost semnat la 17 iunie și publicat la 26 iunie 2026. El a intrat în vigoare în iulie, dar cea mai mare parte a noului sistem va deveni aplicabilă la 17 ianuarie 2028.

Noul cadru face obligatorie existența unui mecanism de screening în fiecare stat membru și introduce un nivel minim comun privind sectoarele care trebuie acoperite. Domeniile includ tehnologii sensibile precum semiconductorii, tehnologiile cuantice și inteligența artificială, infrastructuri critice din energie, transport și digital, materii prime strategice și anumite servicii financiare.

Regulamentul extinde și aria verificărilor la anumite investiții realizate formal de companii din UE atunci când acestea sunt controlate în ultimă instanță de persoane sau entități dintr-un stat terț. Scopul este reducerea posibilității ca o structură corporativă europeană să fie utilizată pentru evitarea unui screening care s-ar aplica unei investiții directe realizate din afara Uniunii.

Noile reguli introduc și termene și proceduri mai armonizate, un sistem în două faze la nivel național și posibilitatea verificării retroactive a anumitor tranzacții care nu au fost notificate. Statele vor continua să poată avea reguli mai stricte, atât timp cât acestea sunt compatibile cu cadrul european.

O bază de date securizată la nivelul UE va permite autorităților naționale și Comisiei să consulte informații despre investițiile examinate anterior și rezultatele procedurilor. Regulamentul prevede și posibilitatea unui portal european pentru depunerea notificărilor dacă un număr suficient de state membre solicită crearea sa.

Schimbarea încearcă și să reducă volumul de cazuri fără risc semnificativ care ajung în mecanismul european. Noul sistem include criterii de filtrare pentru ca atenția autorităților naționale și a Comisiei să se concentreze asupra tranzacțiilor care pot ridica probleme reale de securitate sau ordine publică.

Această reformă explică de ce datele din 2025 trebuie privite și ca ultimii ani de funcționare ai vechiului model. Raportul arată că sistemul actual gestionează un număr tot mai mare de notificări, în timp ce noul regulament încearcă simultan să extindă acoperirea națională și să concentreze cooperarea europeană asupra cazurilor cu risc mai ridicat.

Pentru investitori, screeningul nu este echivalent cu o politică generală de restricționare a capitalului străin. Regulamentul din 2026 reafirmă deschiderea UE pentru investiții și cere ca procedurile să fie transparente și nediscriminatorii. Intervenția este justificată prin riscuri pentru securitate și ordine publică, nu prin simpla origine externă a capitalului.

Raportul anual nu oferă în comunicarea publică o defalcare suficientă pentru a afirma câte dintre cele 667 de notificări au provenit din România sau câte tranzacții românești au fost modificate, condiționate ori blocate. Un asemenea unghi ar necesita datele detaliate ale raportului și verificarea lor în raport cu mecanismul național.

Statisticile pentru 2025 permit însă o concluzie mai generală. Screeningul investițiilor străine a devenit o procedură mult mai răspândită în UE, dar intervențiile formale ale Comisiei rămân rare. Creșterea numărului de notificări reflectă extinderea controlului și intensificarea cooperării, nu dovedește în sine că investițiile străine au devenit mai riscante sau că un număr mare de tranzacții sunt blocate.