Sud-Est și Sud-Vest Oltenia au 38% și 36% din populație la risc de sărăcie sau excluziune

Sud-Est și Sud-Vest Oltenia sunt cele două regiuni ale României care intră în grupul celor mai afectate teritorii ale Uniunii Europene după indicatorul privind riscul de sărăcie sau excluziune socială. În 2025, rata a fost de 38% în Sud-Est și de 36% în Sud-Vest Oltenia, peste pragul de 31,5% folosit de Eurostat pentru a identifica cele 24 de regiuni cu cele mai ridicate valori dintre cele 243 de regiuni UE pentru care există date.

Sud-Est are cea mai ridicată rată dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale României și se afla pe locul al zecelea în UE în clasamentul regional din 2025, cu 38%. Sud-Vest Oltenia urma în România cu 36%. Celelalte regiuni aveau valori de 30,3% în Nord-Est, 27,5% în Nord-Vest și Sud-Muntenia, 24,1% în Centru și 20,2% în Vest. București-Ilfov se afla la 13,6%, ceea ce evidențiază o diferență de peste 24 de puncte procentuale între capitală și regiunea Sud-Est.

Media națională a României a fost de 27,4%. La nivelul statelor membre, aceasta a fost a treia cea mai ridicată rată din UE, după Bulgaria, cu 29%, și Grecia, cu 27,5%. Media europeană a fost de 20,9%, echivalentul a aproximativ 92,7 milioane de persoane.

Diferența dintre media națională și valorile regionale arată că vulnerabilitatea socială nu este distribuită uniform în România. O rată națională de 27,4% ascunde atât regiuni aflate mult peste această valoare, precum Sud-Est și Sud-Vest Oltenia, cât și București-Ilfov, unde proporția este aproximativ jumătate din media națională.

Indicatorul folosit de Eurostat este AROPE, „at risk of poverty or social exclusion”. O persoană este inclusă dacă se află în cel puțin una dintre trei situații: are un venit disponibil echivalent sub pragul național de risc de sărăcie, se confruntă cu privare materială și socială severă sau trăiește într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii. Cele trei categorii se pot suprapune, iar aceeași persoană nu este numărată de mai multe ori în total.

Prin urmare, rata de 38% din Sud-Est nu înseamnă că 38% dintre locuitorii regiunii trăiesc sub pragul monetar de sărăcie. O parte poate intra în indicator din cauza privării materiale și sociale sau a participării foarte reduse la muncă în gospodărie, chiar dacă situația sa nu corespunde tuturor celor trei criterii.

La nivel european, cele mai mari valori regionale continuă să fie concentrate în sudul, estul și regiunile ultraperiferice ale UE. Guyane, teritoriu francez din America de Sud, a avut cea mai ridicată rată, 54,8%, urmată de Calabria, cu 45,3%, Sicilia, cu 44%, Ciudad de Melilla, cu 43,7%, și La Réunion, cu 42,3%.

Grupul celor 24 de regiuni în care cel puțin 31,5% din populație era la risc include cinci regiuni din Spania, câte patru din Bulgaria, Grecia și Italia, trei regiuni ultraperiferice franceze și două din România. În această categorie intră și două regiuni predominant urbane din vestul Europei, Bruxelles-Capitale și Bremen, ceea ce arată că valorile ridicate nu sunt limitate exclusiv la regiunile rurale sau periferice.

La celălalt capăt al distribuției, 24 de regiuni ale UE aveau rate sub 13%. Printre acestea se aflau mai multe regiuni-capitală din Europa Centrală și de Est. București-Ilfov, cu 13,6%, se situa aproape de acest grup, dar deasupra pragului utilizat de Eurostat.

Diferențele teritoriale din România apar și în evaluarea economică și socială a Comisiei Europene pentru 2026. Raportul de țară indică acces inegal la ocupare, servicii sociale, sănătate și educație, mai ales în zonele rurale și pentru grupurile vulnerabile. La nivel național, rata AROPE a scăzut cu 8,7 puncte procentuale între 2019 și 2025, dar rămâne peste media UE.

Comisia indică o diferență deosebit de mare între rural și urban. În 2025, 39,8% dintre locuitorii zonelor rurale din România erau la risc de sărăcie sau excluziune socială, față de 13,7% în orașe. Această diferență ajută la explicarea unei părți a variației dintre regiuni, dar indicatorul regional nu permite atribuirea rezultatului unei singure cauze.

Datele provin din statisticile UE privind veniturile și condițiile de viață, EU-SILC, și sunt prezentate pentru regiunile NUTS 2, nivelul statistic european folosit pentru comparații teritoriale. Ele trebuie citite ca estimări statistice ale vulnerabilității populației, nu ca o clasificare individuală a fiecărui locuitor al unei regiuni.

Pentru UE în ansamblu, cele 92,7 milioane de persoane aflate la risc în 2025 reprezentau 20,9% din populație, cu aproximativ 600.000 de persoane mai puține decât în 2024. România a înregistrat progrese față de anii anteriori, însă distribuția regională publicată acum arată că reducerea riscului nu s-a produs în același ritm în toate părțile țării.