UE introduce registre și verificări comune pentru diplomele și atributele oficiale în format electronic

Statele membre și Comisia Europeană trebuie să folosească din 19 august 2026 registre, cataloage și mecanisme comune pentru atestatele electronice care confirmă informații oficiale despre o persoană sau o organizație. Sistemul este destinat verificării transfrontaliere a unor atribute precum calificările, drepturile profesionale, licențele sau alte date păstrate în registre publice și va susține utilizarea portofelelor europene de identitate digitală.

Un atribut este o caracteristică, un drept sau o informație asociată unei persoane fizice ori juridice. Poate fi vorba despre o diplomă, calificare profesională, vârstă, adresă, autorizație, licență, calitate de reprezentant al unei companii sau altă informație verificată.

Un atestat electronic permite confirmarea acestui atribut într-un format digital care poate fi prezentat și verificat. Utilizatorul nu trebuie să trimită întotdeauna copia integrală a diplomei, cărții de identitate sau certificatului din care provine informația.

De exemplu, o persoană ar putea demonstra că deține o anumită calificare fără să furnizeze toate datele înscrise pe diploma sa. În altă situație, ar putea demonstra că îndeplinește o condiție de vârstă fără să comunice data completă a nașterii, dacă serviciul și implementarea tehnică permit această verificare limitată.

Atestatele vor fi legate de ecosistemul portofelului european de identitate digitală. Portofelul este conceput pentru a permite utilizatorului să solicite, primească, stocheze și prezinte identități, documente și atribute electronice.

Regulile nu creează un singur portofel administrat central de Comisie. Fiecare stat membru trebuie să ofere sau să recunoască soluții conforme cu cadrul european, iar utilizarea rămâne legată de serviciile implementate la nivel național.

Din 19 august se aplică o etapă care privește infrastructura necesară pentru recunoașterea și verificarea atestatelor. Sunt incluse lista furnizorilor publici, catalogul atributelor, catalogul schemelor de atestare și punctele de verificare conectate la sursele autentice.

Sursele autentice sunt registre sau sisteme oficiale în care autoritățile păstrează informațiile de bază. Acestea pot include registre de populație, educație, profesii, companii, licențe sau alte evidențe desemnate de legislația națională.

Statele membre trebuie să notifice Comisiei organismele din sectorul public care emit atestate electronice sau în numele cărora sunt emise. Notificarea permite utilizatorilor și serviciilor să verifice dacă emitentul este recunoscut oficial.

Comisia trebuie să mențină și să publice lista acestor furnizori. Prezența pe listă arată că organismul a fost notificat în cadrul sistemului, dar nu înseamnă că orice afirmație digitală care folosește numele său este autentică.

Autenticitatea unui atestat trebuie verificată prin semnături, sigilii, certificate și alte mecanisme tehnice. Sistemul trebuie să permită și verificarea stării documentului, inclusiv dacă acesta a fost revocat.

Revocarea poate fi necesară când informația nu mai este valabilă, utilizatorul solicită anularea, securitatea documentului a fost compromisă sau legislația impune retragerea sa.

Mecanismul de revocare trebuie proiectat astfel încât să reducă posibilitatea urmăririi nejustificate a utilizatorului. Verificarea valabilității nu ar trebui transformată într-un sistem prin care emitentul află automat fiecare serviciu la care persoana și-a prezentat atestatul.

Catalogul european al atributelor va descrie informațiile care pot fi atestate. Pentru fiecare atribut pot fi indicate denumirea, semnificația, identificatorul tehnic, tipul datelor și regulile de utilizare.

O denumire comună este importantă pentru interoperabilitate. Dacă statele folosesc termeni și formate incompatibile pentru aceeași calificare sau autorizație, un serviciu din altă țară nu poate interpreta automat informația.

Catalogul nu transformă automat calificările naționale în calificări identice și nu modifică regulile de recunoaștere profesională. El ajută sistemele informatice să înțeleagă ce informație este prezentată și cum poate fi verificată.

Un al doilea catalog va descrie schemele de atestare. O schemă stabilește modul în care un anumit tip de atestat este emis, verificat, actualizat și guvernat.

Catalogul poate include informații despre modelul de încredere, responsabilitățile participanților, standardele folosite și versiunile succesive ale schemei. Înregistrarea unor scheme este voluntară, în condițiile regulamentului.

Statele membre trebuie să creeze mecanisme prin care furnizorii calificați de servicii de încredere să verifice atributele în sursele autentice. Verificarea poate avea loc direct sau prin intermediari desemnați.

Punctul de verificare trebuie să poată confirma dacă informația prezentată corespunde datelor din registrul oficial și să identifice sursa utilizată. Răspunsurile trebuie să poată fi procesate electronic și furnizate într-un timp adecvat.

Accesul la registre nu este nelimitat. Statele pot impune mecanisme de control pentru a preveni solicitările ilegale, excesive sau fără legătură cu emiterea unui atestat cerut de utilizator.

Regulile generale privind protecția datelor continuă să se aplice. Un furnizor nu poate verifica orice informație despre o persoană numai pentru că are acces tehnic la un punct de verificare.

Utilizatorul trebuie să fie implicat în solicitarea și prezentarea atestatului. Datele prelucrate trebuie limitate la ceea ce este necesar pentru serviciul concret.

Atestatele calificate sunt emise de furnizori care îndeplinesc cerințe stricte ale cadrului european privind serviciile de încredere. Ele beneficiază de efectele juridice și de recunoașterea prevăzute de legislația europeană.

Există și atestate emise de organisme publice sau în numele acestora, pe baza registrelor autentice. Statele membre trebuie să demonstreze că aceste organisme oferă un nivel de fiabilitate și încredere comparabil cu cerințele relevante.

Normele tehnice includ standarde pentru securitate, identificarea emitentului, protejarea integrității datelor și interoperabilitatea cu portofelele digitale. Aceste standarde urmăresc ca un atestat emis într-o țară să poată fi interpretat și verificat într-o alta.

Aplicarea de la 19 august nu înseamnă că orice diplomă, licență sau certificat existent devine automat un atestat electronic european. Autoritatea responsabilă trebuie să dezvolte serviciul, să conecteze registrele și să respecte specificațiile tehnice.

Disponibilitatea va varia între state și între categorii de atribute. Unele registre sunt deja digitalizate și interoperabile, în timp ce altele necesită modificări tehnice și administrative.

Nici serviciile private nu sunt obligate să accepte imediat orice atestat pentru orice tranzacție. Obligațiile de acceptare depind de cadrul european al identității digitale, de tipul serviciului și de calendarul aplicabil.

Atestatele pot reduce numărul copiilor de documente transmise prin e-mail sau încărcate repetat pe platforme. Ele pot permite verificarea automată și dezvăluirea unui volum mai mic de date.

Beneficiul depinde însă de implementarea corectă. Un sistem prost configurat ar putea solicita mai multe informații decât sunt necesare sau ar putea crea riscuri de corelare a activităților utilizatorului.

Etapa din 19 august stabilește instrumentele comune prin care statele, furnizorii și serviciile vor putea construi schimbul transfrontalier de atribute verificate. Utilizarea pe scară largă va depinde de lansarea portofelelor, conectarea registrelor și dezvoltarea serviciilor concrete.