UE sancționează persoane și companii implicate în cooperarea militară și economică dintre Coreea de Nord și Rusia

Uniunea Europeană a sancționat la 12 octombrie trei persoane și patru entități pentru rolul atribuit de Consiliu în susținerea programelor nucleare și balistice ale Coreei de Nord, încălcarea sancțiunilor ONU și dezvoltarea cooperării militare și economice dintre Phenian și Moscova. Lista surprinde mai multe componente ale acestei relații: un specialist nord-coreean despre care Consiliul spune că a fost trimis în Rusia pentru a sprijini utilizarea rachetelor nord-coreene, o companie rusă de construcții care a folosit muncitori din Coreea de Nord, proiecte industriale comune și transporturi de combustibil către Phenian.

Măsurile sunt adoptate în cadrul regimului autonom al UE pentru Republica Populară Democrată Coreeană, care completează sancțiunile impuse de Consiliul de Securitate al ONU. După noile desemnări, lista europeană autonomă cuprinde 80 de persoane și 25 de entități, peste măsurile ONU pe care statele membre sunt deja obligate să le aplice.

Unul dintre cazurile prin care Consiliul leagă direct Coreea de Nord de războiul din Ucraina este cel al lui Ri Song Jin. El este prezentat de UE drept cercetător în cadrul National Aerospace Technology Administration și oficial al Missile General Bureau nord-coreean, trimis în Rusia ca tehnician pentru a sprijini utilizarea de către forțele ruse a unor rachete provenite din Coreea de Nord. Desemnarea sa combină astfel două motive care au devenit tot mai greu de separat în politica europeană față de Phenian: dezvoltarea programului balistic nord-coreean și transferul capacității sale militare către Rusia.

Relația dintre cele două state nu se limitează însă la arme. Samolet Group, una dintre companiile rusești incluse acum pe listă, și directoarea sa generală, Anna Nikolaevna Akinshina, sunt sancționate pentru folosirea unor muncitori nord-coreeni în proiecte de construcții la Vladivostok. Rezoluțiile ONU adoptate în 2017 au restrâns drastic angajarea cetățenilor nord-coreeni în străinătate și au cerut statelor să îi repatrieze, deoarece veniturile obținute prin asemenea programe pot furniza valută regimului de la Phenian.

Consiliul include și cooperarea industrială în motivele noilor desemnări. Vladimir Aleksandrovich Sokolov, fondatorul și președintele holdingului rus Black Horse, este sancționat pentru promovarea unor proiecte comerciale și industriale cu Coreea de Nord, între care un proiect de investiții ruso-nord-coreean în regiunea Primorski. Black Horse și subsidiara sa Golden Autumn Agroholding se află de asemenea printre entitățile desemnate.

Acest tip de cooperare intră într-o zonă deja restricționată de sancțiunile internaționale. Rezoluția 2375 a Consiliului de Securitate al ONU interzice constituirea și funcționarea unor noi întreprinderi comune sau entități de cooperare cu persoane și companii nord-coreene, tocmai pentru a reduce accesul Phenianului la venituri, investiții și relații comerciale care ar putea susține programele sale militare.

A patra entitate sancționată, Paekyangsan Shipping Co Ltd, duce relația ruso-nord-coreeană în zona aprovizionării cu energie. Compania operează nava sub pavilion nord-coreean Paek Yang San 1, despre care Consiliul spune că a fost implicată în transporturi de produse petroliere rafinate din Rusia către Coreea de Nord. Rezoluția 2397 a Consiliului de Securitate stabilește limite stricte pentru asemenea livrări și prevede măsuri suplimentare împotriva transporturilor maritime utilizate pentru încălcarea restricțiilor.

Consiliul descrie o parte dintre aceste schimburi prin formula „arms-for-oil”, în care sprijinul militar oferit Rusiei de Coreea de Nord se dezvoltă în paralel cu transferuri de combustibil și alte forme de cooperare economică. Noile desemnări nu demonstrează singure existența unui schimb direct și identic pentru fiecare persoană sau companie de pe listă. Ele arată însă că UE tratează tot mai mult relația dintre Moscova și Phenian ca pe un sistem care combină arme, tehnologie, forță de muncă, investiții și aprovizionare energetică.

Această abordare extinde substanțial logica sancțiunilor europene față de Coreea de Nord. Regimul a fost construit inițial în jurul programelor nucleare, al rachetelor balistice și al altor arme de distrugere în masă, iar UE a transpus în dreptul european sancțiunile adoptate de ONU începând din 2006. Pe lângă acestea, Consiliul a creat propriile măsuri autonome, ceea ce îi permite să desemneze persoane și companii suplimentare atunci când consideră că acestea sprijină programele interzise sau contribuie la eludarea restricțiilor internaționale.

Cooperarea cu Rusia a devenit între timp un criteriu tot mai important. Consiliul European a condamnat în iunie desfășurarea de forțe nord-coreene în sprijinul războiului Rusiei împotriva Ucrainei și continuarea asistenței militare furnizate Moscovei. Noile sancțiuni arată că răspunsul european nu se concentrează exclusiv asupra livrărilor de muniție sau asupra militarilor nord-coreeni, ci încearcă să urmărească și infrastructura economică din jurul relației bilaterale.

Pentru persoanele și entitățile introduse pe listă, consecințele sunt directe în jurisdicția europeană. Activele lor sunt înghețate, iar cetățenilor și companiilor din UE le este interzis să le pună la dispoziție, direct sau indirect, fonduri sau resurse economice. Cele trei persoane sunt supuse și unor interdicții de călătorie în Uniune.

Sancțiunile sunt măsuri restrictive adoptate de Consiliu, nu condamnări penale. Motivele individuale reflectă evaluarea juridică și politică pe baza căreia UE a decis includerea fiecărei persoane sau entități pe listă, iar efectul imediat este limitarea accesului lor la active, finanțare și relații economice aflate sub jurisdicția europeană.

Decizia din 12 octombrie pune astfel într-o singură rundă de sancțiuni mai multe dintre canalele prin care relația ruso-nord-coreeană s-a extins dincolo de cooperarea militară directă. De la tehnicieni și rachete până la muncitori, companii industriale și nave care transportă combustibil, UE încearcă să trateze relația dintre cele două state ca pe o rețea economică și strategică mai largă, în care sprijinul pentru războiul Rusiei și capacitatea Coreei de Nord de a-și finanța programele militare se pot alimenta reciproc.