UE susține acordul ONU privind viitoarele pandemii, dar respinge prevederi despre transferul de tehnologie și finanțare

Uniunea Europeană a susținut noua declarație politică a Organizației Națiunilor Unite privind pregătirea pentru viitoarele pandemii, dar a refuzat să accepte anumite formulări referitoare la transferul de tehnologie medicală, finanțarea internațională și proprietatea intelectuală. Declarația a fost adoptată de Adunarea Generală a ONU la 12 octombrie 2026, iar Comisia Europeană a reafirmat sprijinul pentru obiectivele sale la 16 octombrie, precizând că UE și statele membre s-au disociat de prevederi considerate un regres în cooperarea sanitară globală. Poziția europeană a fost explicată printr-o declarație oficială susținută la New York de reprezentanța Irlandei, în numele celor 27 de state membre.

Principala rezervă formulată de Uniunea Europeană privește condițiile în care tehnologiile medicale ar urma să fie transferate între state, organizații și companii în timpul pregătirii sau răspunsului la o pandemie. În explicația votului din 12 octombrie, UE a reafirmat că asemenea transferuri pot avea loc numai voluntar și pe baza unor condiții reciproc convenite. Această poziție privește accesul la tehnologii care pot fi esențiale pentru dezvoltarea și producerea de vaccinuri, medicamente, teste de diagnostic și alte produse medicale. Uniunea nu respinge cooperarea tehnologică, dar refuză formulările care nu includ explicit condițiile pe care le consideră necesare pentru realizarea transferului.

Problema este relevantă pentru relația dintre obiectivul accesului echitabil la produse medicale și drepturile asociate dezvoltării acestora. În timpul pandemiei de COVID-19, diferențele dintre capacitatea de producție a statelor și accesul la vaccinuri au alimentat dezbaterea privind transferul de tehnologie, finanțarea producției locale și protecția proprietății intelectuale. O țară care dispune de capacități industriale limitate poate avea nevoie de acces la tehnologii și cunoștințe specializate pentru a produce medicamente sau vaccinuri, în timp ce deținătorii acestora pot invoca necesitatea unor acorduri care să stabilească utilizarea, responsabilitățile și condițiile comerciale. Declarația ONU urmărește consolidarea cooperării internaționale, însă poziția UE arată că modul în care aceste obiective sunt formulate rămâne controversat.

Uniunea Europeană a exprimat o rezervă separată față de referirile la Declarația de la Doha privind Acordul Organizației Mondiale a Comerțului referitor la aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală, cunoscut drept TRIPS, și sănătatea publică. Documentul adoptat în 2001 recunoaște posibilitatea statelor de a utiliza flexibilitățile acordului pentru protejarea sănătății publice și promovarea accesului la medicamente. UE precizează că poate recunoaște referirile la această declarație numai dacă ele reflectă integral și fidel textul său. Poziția nu echivalează cu respingerea Declarației de la Doha, deoarece obiecția europeană privește modul în care aceasta este reprezentată în documentele negociate.

O altă divergență se referă la finanțarea pregătirii pentru pandemii. UE s-a disociat de punctul 36 al declarației în ceea ce privește cuantificarea deficitului de finanțare, susținând că estimarea utilizată nu mai este actuală. În plus, a exprimat rezerve față de punctele 54 și 60, considerând că finanțarea internațională complementară trebuie prezentată într-o manieră echilibrată. Declarația oficială europeană nu oferă o nouă valoare a deficitului și nu stabilește o sumă alternativă pe care statele ar trebui să o mobilizeze.

Aceste diferențe contează deoarece pregătirea pentru pandemii presupune investiții care trebuie realizate înaintea apariției unei crize sanitare. Laboratoarele, sistemele de supraveghere epidemiologică, formarea personalului medical, mecanismele de achiziție și distribuire a produselor și capacitatea de răspuns rapid necesită finanțare pe termen lung. Estimarea resurselor necesare poate influența prioritățile instituțiilor internaționale și așteptările față de țările donatoare. Prin contestarea unei cifre considerate depășite, UE solicită ca negocierile financiare să fie bazate pe informații actualizate, fără a respinge obiectivul mobilizării resurselor pentru securitatea sanitară globală.

În pofida acestor divergențe, Uniunea Europeană a susținut mai multe elemente centrale ale declarației. Reprezentanța europeană a salutat recunoașterea responsabilității principale a statelor pentru prevenirea și pregătirea în fața pandemiilor, integrarea măsurilor de pregătire în sistemele de sănătate și importanța reglementării sanitare eficiente. De asemenea, a evidențiat vaccinarea și comunicarea bazată pe dovezi științifice drept componente necesare unui răspuns eficient la urgențele de sănătate publică.

Un element susținut explicit este abordarea „One Health”, care tratează împreună sănătatea oamenilor, animalelor și mediului. Aceasta are o importanță deosebită pentru prevenirea zoonozelor, bolile care pot fi transmise între animale și oameni, precum și pentru combaterea rezistenței antimicrobiene. Supravegherea agenților patogeni în populațiile animale, monitorizarea riscurilor de mediu și schimbul de informații între autoritățile veterinare și sanitare pot contribui la identificarea mai timpurie a unor amenințări. Pentru UE, această cooperare face parte dintre domeniile în care declarația ONU oferă un fundament politic util pentru acțiuni comune.

Poziția europeană susține și rolul central al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în coordonarea sănătății globale, precum și cooperarea cu inițiative precum Fondul pentru pandemii. UE consideră că finanțarea internațională trebuie corelată cu sistemele și rețelele existente, astfel încât resursele să poată sprijini prevenția, pregătirea și răspunsul rapid. În explicația votului, reprezentanța europeană a susținut punerea în funcțiune a mecanismului financiar de coordonare asociat cadrului internațional privind pandemiile.

UE a formulat însă și obiecții referitoare la elemente omise din declarație. Potrivit explicației oficiale a votului, textul nu include o referire la centrul OMS pentru informații privind pandemiile și epidemiile, cunoscut drept WHO Hub for Pandemic and Epidemic Intelligence, în punctul 42. Uniunea regretă, de asemenea, absența referirilor la un instrument global de urmărire a finanțării și la ghidul operațional pentru finanțarea răspunsului la pandemii, denumit Operational Playbook. Aceste mecanisme sunt relevante pentru colectarea datelor, urmărirea resurselor și coordonarea acțiunilor într-o urgență sanitară, iar includerea lor ar fi putut oferi declarației o dimensiune operațională mai precisă.

În plus, UE a precizat că anumite formulări din punctele 11, 24, 34, 50, 52 și 63 nu trebuie considerate precedente pentru negocieri internaționale viitoare, în măsura explicată în intervențiile sale din procesul de negociere. Această rezervă urmărește delimitarea sprijinului politic pentru declarația actuală de acceptarea automată a acelorași formulări în instrumente viitoare. O declarație adoptată de Adunarea Generală poate influența discuțiile multilaterale ulterioare, însă nu modifică prin ea însăși obligațiile juridice asumate în tratate internaționale.

Adoptarea documentului la 12 octombrie a avut loc după ce negocierile nu au permis aprobarea sa prin consens la reuniunea ONU la nivel înalt din 25 septembrie. Adunarea Generală a adoptat declarația prin vot, cu 153 de voturi pentru, trei împotrivă și două abțineri. Statele Unite, Israelul și Argentina au votat împotrivă, iar Noua Zeelandă și Paraguay s-au abținut. UE și cele 27 de state membre au susținut documentul în pofida rezervelor prezentate.

Declarația politică nu trebuie confundată cu Acordul OMS privind pandemiile, adoptat de Adunarea Mondială a Sănătății în mai 2025. Acordul urmărește dezvoltarea unui cadru internațional pentru prevenirea pandemiilor, pregătirea sistemelor sanitare și cooperarea în răspunsul la urgențe. Semnarea și ratificarea acestuia depind însă de finalizarea anexei privind accesul la agenți patogeni și distribuirea beneficiilor, denumită PABS, care rămâne în negociere.

Sistemul PABS este conceput pentru a permite transmiterea rapidă și sigură a materialelor și informațiilor genetice privind agenții patogeni cu potențial pandemic și pentru a asigura distribuirea echitabilă a beneficiilor obținute prin utilizarea lor. Aceste beneficii pot include vaccinuri, tratamente și teste de diagnostic dezvoltate cu ajutorul informațiilor partajate. Negocierile implică probleme tehnice și juridice privind funcționarea rețelelor de laboratoare, accesul la date, relațiile contractuale și condițiile distribuirii produselor medicale. OMS a anunțat în septembrie 2026 progrese în negocieri, dar acordul asupra anexei nu fusese încă finalizat.

În intervenția de la ONU, reprezentanța europeană a subliniat că declarația din octombrie nu poate modifica prevederile Regulamentului sanitar internațional sau ale Acordului OMS privind pandemiile. Pentru statele care au acceptat instrumentele respective, declarația poate consolida angajamentul politic de aplicare și de continuare a negocierilor, însă efectele juridice rezultă din instrumentele propriu-zise și din condițiile lor de intrare în vigoare.

Poziția europeană a fost susținută și de mai multe state candidate. Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia, Albania, Ucraina, Republica Moldova și Georgia, precum și San Marino, s-au aliniat declarației prezentate de UE la 12 octombrie. Această aliniere reflectă sprijinul diplomatic pentru poziția exprimată, fără a însemna că statele respective au devenit automat părți la un nou tratat internațional sau că au asumat obligații suplimentare prin explicația votului european.

Comisia Europeană a reafirmat la 16 octombrie că va continua să lucreze cu partenerii internaționali pentru consolidarea securității sanitare globale. Următoarea etapă cu efect juridic potențial privește finalizarea negocierilor PABS, astfel încât Acordul OMS privind pandemiile să poată fi deschis spre semnare și ratificare. Grupul interguvernamental de negociere urmează să prezinte rezultatul celei de-a 80-a Adunări Mondiale a Sănătății din mai 2027 sau, dacă negocierile permit, unei sesiuni speciale organizate mai devreme. Declarația ONU oferă sprijin politic acestei direcții, dar nu înlocuiește acordurile și deciziile necesare aplicării unui nou cadru internațional.