Un armistițiu care protejează rafinăriile Rusiei, dar lasă Ucraina fără apărare energetică, ar favoriza Moscova, avertizează SCEEUS

Un armistițiu energetic care ar opri atacurile Ucrainei asupra rafinăriilor rusești, fără să ofere o protecție echivalentă centralelor electrice, rețelelor și sistemelor de încălzire din Ucraina, ar avantaja Rusia înaintea iernii. Aceasta este concluzia unei analize publicate la 14 octombrie 2026 de Centrul pentru Studii Est-Europene din Stockholm (SCEEUS), semnată de Henrik Wachtmeiser. Cercetătorul avertizează că Europa ar putea fi presată să susțină o înțelegere care reduce capacitatea Kievului de a afecta veniturile și aprovizionarea cu combustibili ale Rusiei, în timp ce infrastructura indispensabilă populației ucrainene ar rămâne expusă atacurilor.

Diferența dintre protejarea rafinăriilor și protejarea întregului sistem energetic constituie problema centrală ridicată de Henrik Wachtmeiser în analiza Trump’s Diesel Deal and the “Energy Ceasefire”. Rafinăriile rusești transformă petrolul brut în produse precum motorina și benzina, necesare economiei, transporturilor și activităților militare. În Ucraina, centralele electrice, instalațiile de producție a gazelor și rețelele de încălzire au o importanță directă pentru funcționarea locuințelor, spitalelor, alimentării cu apă și serviciilor publice. Un acord care ar proteja prima categorie de infrastructură și ar permite continuarea atacurilor asupra celei de-a doua ar avea, potrivit autorului, consecințe profund diferite pentru cele două țări.

Wachtmeiser examinează relatările potrivit cărora o propunere americană ar fi vizat inițial încetarea reciprocă a atacurilor asupra rafinăriilor, urmând ca o eventuală extindere la centralele electrice și rețele să fie negociată ulterior. El consideră că această ordine a etapelor ar favoriza Moscova, deoarece Ucraina dispune de o capacitate de rafinare foarte redusă, în timp ce atacurile asupra instalațiilor de procesare a petrolului rusesc reprezintă un instrument de presiune economică. Analistul nu prezintă existența unui acord bilateral definitiv cu asemenea condiții, iar informațiile privind forma inițială a propunerii provin din relatări despre negocierile americane.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat la 12 octombrie că țara sa este dispusă să accepte o încetare reciprocă a atacurilor asupra infrastructurii energetice. În intervenția sa la Forumul de Securitate de la Varșovia, el a explicat că Ucraina are o singură rafinărie, grav avariată anterior de atacurile rusești, motiv pentru care importă produsele petroliere de care are nevoie. Kievul a formulat astfel o condiție de reciprocitate: Ucraina ar opri loviturile asupra infrastructurii energetice rusești dacă Rusia ar înceta atacurile corespunzătoare.

Această disponibilitate nu s-a transformat într-un armistițiu funcțional. Zelenski a relatat că, după anunțul președintelui american Donald Trump, Rusia a continuat să lovească infrastructura ucraineană, inclusiv o instalație de producție a gazelor și o centrală electrică din Harkiv. Ulterior, la 15 octombrie, Ucraina a reluat atacurile asupra rafinăriilor rusești, iar loviturile rusești asupra infrastructurii energetice ucrainene au continuat. Relatările despre acord trebuie, prin urmare, separate de situația militară: anunțarea unui armistițiu nu dovedește existența unor condiții acceptate și respectate de Moscova și Kiev.

Pentru SCEEUS, presiunile exercitate asupra rafinăriilor rusești au o importanță economică ce depășește efectele imediate ale unei lovituri militare. O rafinărie avariată poate reduce temporar cantitatea de carburanți produsă, poate necesita reparații costisitoare și poate afecta disponibilitatea combustibililor pentru consum intern sau export. Consecințele depind de capacitatea instalațiilor de a continua funcționarea, de stocuri, de rutele alternative de aprovizionare și de durata întreruperilor.

În analiza sa, Wachtmeiser afirmă că exporturile rusești de produse petroliere rafinate au scăzut de la aproximativ trei milioane de barili pe zi înaintea invaziei pe scară largă la circa un milion de barili pe zi, iar exporturile de motorină de la aproximativ 900.000 la 100.000 de barili pe zi. Aceste comparații sunt utilizate pentru a ilustra reducerea disponibilității produselor rafinate rusești, dar nu reprezintă o evaluare cauzală care să atribuie întreaga scădere atacurilor ucrainene. Sancțiunile, cererea internă, deciziile autorităților ruse și schimbările comerciale influențează, la rândul lor, fluxurile de export.

Analistul consideră că dimensiunea economică a acordului anunțat de Washington privind motorina rusească este limitată în raport cu piața mondială. În analiza sa, cantitatea inițială anunțată depășește 300.000 de tone, cu posibilitatea unor livrări ulterioare. Semnificația politică ar putea fi însă mai mare decât efectul direct asupra aprovizionării: reluarea anumitor operațiuni cu produse petroliere rusești și presiunile pentru oprirea atacurilor asupra rafinăriilor ar putea reduce costurile suportate de sectorul energetic rusesc.

Acordul privind motorina și măsurile americane de relaxare a unor restricții trebuie analizate separat de sancțiunile Uniunii Europene. O decizie a autorităților americane nu modifică automat interdicțiile aplicabile operatorilor europeni, iar efectele juridice depind de textul și domeniul exact al măsurilor adoptate în fiecare jurisdicție. SCEEUS interpretează inițiativa americană în contextul interesului Washingtonului de a reduce presiunea asupra prețurilor la combustibili, fără ca motivațiile politice atribuite administrației americane să constituie constatări oficiale.

Raportul privind piața petrolului publicat de Agenția Internațională a Energiei (AIE) la 14 octombrie confirmă că piața mondială a produselor petroliere rafinate se confruntă cu perturbări importante. Potrivit AIE, exporturile globale de motorină au fost în septembrie cu aproximativ 700.000 de barili pe zi sub nivelul din aceeași lună a anului precedent. Scăderea combinată a exporturilor din Rusia și Orientul Mijlociu a fost estimată la 1,3 milioane de barili pe zi, compensată parțial prin livrări din alte regiuni. Această evaluare arată că dificultățile actuale de aprovizionare nu pot fi explicate exclusiv prin atacurile ucrainene asupra instalațiilor rusești.

Războiul din Orientul Mijlociu ocupă un loc central în analiza pieței energetice. AIE estimează o scădere puternică a aprovizionării mondiale cu petrol în 2026 și consemnează perturbări ale producției, transportului și rafinării în regiunea Golfului. Capacitățile avariate și costurile ridicate ale transportului au afectat disponibilitatea produselor rafinate, iar stocurile au continuat să scadă. În aceste condiții, eliminarea unei părți a presiunii asupra rafinăriilor rusești nu ar rezolva automat dezechilibrele generale ale pieței motorinei.

Wachtmeiser susține că Washingtonul poate avea motive interne pentru a urmări reducerea rapidă a prețurilor combustibililor înaintea alegerilor americane din noiembrie. Aceasta este interpretarea analistului privind contextul politic al inițiativei, nu o explicație oficială a administrației Trump. Autorul mai observă că presiunile americane asupra Kievului pentru limitarea atacurilor asupra rafinăriilor nu au început în octombrie 2026, administrația americană anterioară formulând preocupări similare în 2024 privind efectele asupra pieței petroliere.

Riscurile unei înțelegeri limitate sunt accentuate de apropierea iernii. Loviturile rusești asupra centralelor și rețelelor electrice pot provoca întreruperi ale alimentării locuințelor, dificultăți de încălzire și probleme în funcționarea sistemelor de apă și a infrastructurilor medicale. Pagubele sunt cu atât mai importante atunci când atacurile se repetă înainte ca instalațiile avariate să poată fi reparate. În regiunile în care încălzirea depinde de rețele centralizate sau de alimentarea cu energie electrică, întreruperile prelungite pot produce consecințe umanitare considerabile.

Președintele Zelenski a insistat, la 12 octombrie, că un armistițiu autentic ar trebui să oprească atacurile asupra întregii infrastructuri energetice. Această poziție coincide cu recomandarea principală a SCEEUS privind necesitatea reciprocității, deși analiza centrului suedez reprezintă o evaluare independentă de politică externă, iar declarațiile președintelui ucrainean exprimă poziția autorităților de la Kiev.

Wachtmeiser avertizează și asupra dependențelor europene care limitează capacitatea Uniunii de a negocia cu Washingtonul și Moscova. În domeniul energetic, unele state europene au continuat să importe produse rusești după 2022, în pofida reducerii substanțiale a fluxurilor. În domeniul securității, Ucraina și aliații europeni depind de anumite echipamente, informații și capacități militare furnizate de Statele Unite. Potrivit analistului, aceste dependențe pot influența marja de negociere a Europei atunci când prioritățile americane diferă de cele europene.

Recomandarea sa este ca statele europene să continue eliminarea importurilor energetice rusești rămase, să consolideze aplicarea sancțiunilor și să utilizeze această capacitate de presiune în negocierile privind eventuale acorduri energetice. Obiectivul urmărit de autor este protejarea centralelor electrice, a instalațiilor de gaze și a sistemelor de încălzire ale Ucrainei în orice înțelegere privind încetarea atacurilor. Este o propunere de politică formulată de cercetător, fără caracter obligatoriu pentru Uniunea Europeană.

Evoluțiile din 15 și 16 octombrie au adus un nou obstacol inițiativei americane, după reluarea atacurilor asupra rafinăriilor rusești și criticile formulate de Donald Trump la adresa Kievului. În absența unor condiții negociate și acceptate de ambele părți, nu există un mecanism de armistițiu a cărui respectare să poată fi evaluată în mod stabil. Pentru Ucraina și partenerii săi europeni, următoarea etapă relevantă ar fi stabilirea unui acord reciproc care să precizeze infrastructura protejată, momentul încetării atacurilor și modalitățile de verificare a respectării angajamentelor.