Un proiect finanțat de UE va testa 11 soluții naturale pentru protejarea agriculturii și pădurilor mediteraneene de secetă și incendii

Un proiect european a selectat 11 soluții bazate pe natură care vor fi testate pentru creșterea rezilienței fermelor, pășunilor și pădurilor mediteraneene în fața secetei, incendiilor, degradării solului și mortalității arborilor.

Cele 11 măsuri au fost selectate dintr-o listă inițială de 40 de soluții, redusă mai întâi la 13 și apoi la variantele considerate cele mai potrivite pentru condițiile locale din regiunile participante. Procesul a implicat fermieri, administratori de terenuri, cercetători și autorități regionale.

Soluțiile sunt destinate sistemelor agro-silvo-pastorale, în care culturile agricole, arborii și animalele sunt gestionate împreună pe același teren. Printre exemplele mediteraneene se află dehesa din Spania, montado din Portugalia, meriagos din Sardinia și pădurile de stejar valonian din Grecia.

Aceste peisaje susțin agricultura, creșterea animalelor, silvicultura și economia comunităților rurale. Arborii contribuie la protejarea solului, reținerea apei, stocarea carbonului și reducerea eroziunii, în timp ce pășunatul și culturile permit obținerea mai multor produse și surse de venit de pe același teren.

Creșterea temperaturilor, perioadele lungi de secetă, precipitațiile neregulate, incendiile și mortalitatea ridicată a arborilor pun însă o presiune tot mai mare asupra acestor sisteme. Proiectul DRYAD urmărește să testeze soluții care folosesc procese naturale și practici locale pentru a reduce vulnerabilitatea terenurilor.

Două dintre măsurile selectate privesc direct stocarea și administrarea apei. În Extremadura vor fi testate șanțuri de drenaj concepute pentru controlarea circulației apei și reducerea pierderilor produse prin scurgerea rapidă de suprafață.

În Alentejo vor fi folosite iazuri artificiale dependente de apele subterane. Acestea pot crea rezerve locale de apă, pot susține animalele și vegetația în perioadele secetoase și pot forma habitate pentru mai multe specii.

Experiența acumulată în Portugalia ar urma să fie folosită pentru adaptarea și reproducerea soluției în zona Sardón din Spania. Transferul nu presupune copierea identică a modelului, deoarece dimensiunea, amplasarea și funcționarea iazurilor trebuie adaptate disponibilității apei și caracteristicilor fiecărui teren.

Cinci soluții vizează solul și practicile agricole. Una dintre acestea este monitorizarea în timp real a umidității și a altor condiții ale solului în Extremadura.

Datele pot ajuta fermierii și administratorii să decidă când și unde sunt necesare intervenții, să observe mai devreme stresul provocat de secetă și să evite folosirea inutilă a apei. Proiectul include dezvoltarea unor sisteme de sprijinire a deciziilor pentru transformarea informațiilor colectate în recomandări aplicabile la nivel local.

Pășunatul adaptiv va fi testat în Extremadura și Andaluzia. Practica presupune ajustarea numărului de animale, a perioadelor de pășunat și a rotației între parcele în funcție de starea vegetației și disponibilitatea resurselor.

Gestionarea atentă poate reduce suprapășunatul, permite refacerea vegetației și limita acumularea continuă a materiei vegetale uscate. Aplicarea necorespunzătoare poate produce efecte opuse, motiv pentru care intensitatea și calendarul trebuie stabilite în funcție de condițiile fiecărei regiuni.

Biocharul va fi utilizat în Alentejo și Extremadura. Materialul este obținut prin încălzirea controlată a biomasei în condiții cu o cantitate redusă de oxigen și poate fi introdus în sol pentru îmbunătățirea structurii și retenției apei.

Proiectul va testa efectele sale în condițiile specifice terenurilor mediteraneene. Beneficiile depind de materia primă utilizată, caracteristicile solului, cantitatea aplicată și modul în care biocharul este integrat în practicile agricole.

În Extremadura vor fi însămânțate pășuni cu o diversitate mai mare de plante. Amestecurile de specii pot oferi perioade diferite de creștere, sisteme radiculare variate și o rezistență mai mare la schimbările de temperatură și umiditate.

O pășune diversificată poate susține fertilitatea solului, polenizatorii, microorganismele și alimentația animalelor. Proiectul va urmări dacă asemenea amestecuri își păstrează performanța în condiții de secetă și variații puternice ale precipitațiilor.

Măsurile pentru prevenirea incendiilor vor fi testate în Alentejo, Extremadura, Sardinia și Aetolia-Acarnania. Acestea pot include gestionarea vegetației, reducerea materialului combustibil și adaptarea pășunatului și a intervențiilor silvice.

Proiectul nu prezintă o singură metodă identică pentru toate regiunile. Riscul de incendiu depinde de tipul vegetației, densitatea arborilor, practicile agricole, topografie, accesul la apă și capacitatea locală de intervenție.

Alte patru soluții sunt orientate către biodiversitate și sănătatea ecosistemelor. În Andaluzia este prevăzută plantarea strategică de arbori și arbuști în terenuri agricole deschise și în zone de pășunat fără vegetație lemnoasă.

Arborii pot crea umbră pentru animale, reduce temperatura la suprafața solului, limita eroziunea și îmbunătăți conectivitatea dintre habitate. Alegerea speciilor și amplasarea lor vor trebui adaptate disponibilității apei și utilizării agricole a terenului.

În Alentejo și Sardinia vor fi create sau protejate insule naturale care pot funcționa drept refugii pentru animale și alte organisme. Aceste zone pot permite speciilor să găsească hrană, adăpost și spații pentru reproducere în peisaje utilizate pentru agricultură și pășunat.

În Aetolia-Acarnania vor fi testate măsuri de protecție pentru arbori și arbuști. Acestea urmăresc limitarea pierderilor și sprijinirea regenerării vegetației în zone expuse pășunatului, secetei sau altor presiuni.

Ultima soluție privește detectarea timpurie a mortalității arborilor și va fi aplicată în Aetolia-Acarnania, Alentejo, Andaluzia, Extremadura și Sardinia. Identificarea din timp a declinului poate permite intervenții înainte ca degradarea să se extindă.

Proiectul include monitorizare tehnologică și instrumente de modelare, iar cercetările asociate indică posibilitatea folosirii imaginilor satelitare pentru observarea unor suprafețe întinse. Datele pot fi utilizate pentru detectarea schimbărilor în coroana arborilor, stresului hidric, incendiilor și evoluției acoperirii vegetale.

O analiză științifică realizată în cadrul mai multor proiecte europene, inclusiv DRYAD, a evaluat 35 de articole despre folosirea sateliților pentru monitorizarea pădurilor de stejar de plută. Landsat a fost sursa utilizată cel mai frecvent, iar indicele de vegetație NDVI a apărut în 60% dintre studiile analizate.

Unele metode au obținut rezultate ridicate pentru sarcini specifice. Un studiu a identificat arborii morți într-un peisaj de pășune cu o acuratețe de clasificare de 98%, folosind imagini satelitare de foarte înaltă rezoluție.

Această performanță nu poate fi generalizată la toate pădurile și toate formele de degradare. Detectarea bolilor la niveluri diferite de severitate s-a dovedit mai dificilă, iar acuratețea a scăzut la aproximativ 51% într-unul dintre modelele analizate.

Revizuirea arată și că metodele actuale sunt greu de comparat, deoarece studiile folosesc sateliți, indicatori, algoritmi și sisteme de validare diferite. Monitorizarea biodiversității, a rezilienței și a serviciilor ecosistemice este mai puțin dezvoltată decât detectarea schimbării vegetației sau a mortalității arborilor.

Pădurile de stejar de plută se întind pe aproximativ 2,2 milioane de hectare în Portugalia, Spania, Maroc, Algeria, Tunisia, Italia și Franța. Acestea oferă habitate pentru păsări, mamifere, amfibieni și reptile și sunt asociate unor activități rurale practicate de secole.

Pluta este unul dintre cele mai valoroase produse forestiere nelemnoase. Portugalia furnizează aproximativ 46% din producția mondială, iar Spania 33%, cele două țări concentrând cea mai mare parte a activității economice din acest sector.

Schimbările climatice, incendiile, dăunătorii, abandonarea terenurilor, agricultura intensificată și pășunatul excesiv au contribuit la declinul acestor ecosisteme. Studiile analizate indică reducerea suprafețelor acoperite de stejar de plută, fragmentarea peisajelor și scăderea regenerării în mai multe regiuni.

Proiectul DRYAD nu se limitează la pădurile de stejar de plută și include mai multe forme de peisaje agro-silvo-pastorale. Soluțiile vor fi dezvoltate și evaluate prin laboratoare vii, în care autoritățile, cercetătorii, proprietarii, companiile și locuitorii participă la proiectare și testare.

„Soluțiile bazate pe natură nu sunt acțiuni izolate, ci fac parte dintr-o strategie mai amplă. Combinând natura, inovarea și cunoștințele locale, DRYAD contribuie la construirea unor peisaje mediteraneene mai reziliente, capabile să susțină atât oamenii, cât și natura într-un climat în schimbare”, arată proiectul.

Eficiența celor 11 soluții nu a fost încă demonstrată în toate regiunile vizate. Selecția reprezintă începutul etapei de implementare și testare, iar rezultatele vor trebui evaluate în raport cu impactul asupra apei, solului, biodiversității, productivității și comunităților locale.

Soluțiile considerate cele mai promițătoare vor fi transferate către Castilla y León, Occitania și Toscana. Proiectul urmărește să producă instrumente și orientări care să poată fi adaptate și în alte regiuni, fără a presupune că aceeași intervenție va funcționa identic în întregul bazin mediteraneean.

DRYAD este finanțat prin programul Horizon Europe și contribuie la Misiunea UE pentru adaptarea la schimbările climatice. Proiectul este coordonat de Universitatea din A Coruña și reunește 23 de participanți și trei parteneri.

Activitățile au început la 1 septembrie 2024 și sunt programate să se încheie la 31 august 2028. Costul total este de 8.622.807,50 euro, din care contribuția Uniunii Europene reprezintă 8.448.545 de euro.