Un studiu Bruegel susține că bannerele de consimțământ online nu oferă utilizatorilor o alegere cu adevărat informată

Bannerele prin care site-urile solicită acordul pentru colectarea și utilizarea datelor personale nu reușesc să ofere utilizatorilor un consimțământ cu adevărat informat, chiar și atunci când sunt concepute transparent și fără elemente manipulative, susține un nou working paper publicat de Bruegel. Autorul, Bertin Martens, argumentează că problema nu ține numai de oboseala provocată de solicitările repetate sau de folosirea unor „dark patterns”, ci și de faptul că utilizatorii nu pot ști cum vor fi combinate, analizate și reutilizate datele lor și ce efecte concrete va avea acest proces asupra lor.

Regulamentul general privind protecția datelor cere ca acordul pentru prelucrarea datelor personale să fie liber exprimat, specific, informat și neechivoc. GDPR nu stabilește însă un standard tehnic unic pentru modul în care trebuie să arate sau să funcționeze instrumentele prin care acest consimțământ este solicitat, ceea ce lasă o mare parte a designului în responsabilitatea site-urilor, platformelor și furnizorilor de servicii pentru gestionarea consimțământului.

În practică, aceste instrumente au devenit o prezență constantă în navigarea online. Utilizatorii trebuie să decidă în mod repetat dacă acceptă sau refuză cookie-uri, trackere și alte forme de colectare a datelor, iar această succesiune de decizii produce ceea ce literatura numește „consent fatigue”: oboseală, iritare și, în cele din urmă, tendința de a alege varianta care permite continuarea cea mai rapidă a navigării.

Studiul subliniază că acest comportament poate fi exploatat prin design. Unele interfețe oferă acceptarea printr-un singur click, în timp ce refuzul presupune mai multe etape sau folosește butoane mai puțin vizibile. Autorul citează o cercetare asupra celor mai accesate 10.000 de site-uri din 31 de țări, potrivit căreia numai 15% dintre instrumentele de consimțământ analizate erau integral conforme cu standardele GDPR.

Problema nu este doar existența unor bannere manipulative. Experimentele citate în paper arată că aproximativ 67% dintre participanți și-au dat acordul pentru partajarea datelor chiar și atunci când interfața era construită neutru, fără să favorizeze una dintre opțiuni. Atunci când butonul pentru refuzarea tuturor cookie-urilor este ascuns, rata de partajare a datelor crește cu aproape 18%, iar un utilizator petrece în medie 7,34 secunde pentru fiecare banner întâlnit.

Pentru autor, însă, dificultatea fundamentală rămâne chiar și în cazul unui instrument ideal. Un banner poate explica ce tipuri de date sunt colectate, cine le va folosi și în ce scop declarat, dar nu poate spune utilizatorului dacă acceptarea va duce ulterior la prețuri diferite, modificarea rezultatelor afișate într-un motor de căutare, schimbarea conținutului din fluxurile de social media sau alte forme de personalizare care îl avantajează ori dezavantajează.

Motivul este că informațiile individuale nu sunt folosite izolat. Platformele și intermediarii combină date provenite din numeroase surse pentru a construi profiluri și modele care pot influența publicitatea, clasamentul rezultatelor, recomandările sau prețurile afișate. Nici utilizatorul și nici site-ul care colectează inițial datele nu pot anticipa complet rezultatul acestor analize, ceea ce face imposibilă evaluarea tuturor consecințelor în momentul în care persoana apasă „accept” sau „reject”.

Working paper-ul analizează și efectele economice mai largi ale regulilor de protecție a datelor și ale reducerii accesului la informații despre utilizatori. Cercetările citate indică faptul că, după aplicarea GDPR, numărul intermediarilor de date terți utilizați de site-uri a scăzut cu 15%, în timp ce concentrarea între cei care au rămas pe piață a crescut cu 17%.

Un alt studiu citat estimează că aproximativ o treime dintre aplicațiile existente în Google Play Store au ieșit de pe piață în urma introducerii GDPR și că intrarea unor aplicații noi a scăzut cu aproximativ jumătate în trimestrele următoare. Autorul prezintă aceste rezultate ca dovezi ale unor costuri de conformare care pot afecta mai puternic furnizorii mici decât companiile mari, fără a susține însă că toate efectele provin exclusiv din mecanismul de consimțământ.

Reducerea accesului la date poate influența și publicitatea și prețurile. Cercetările privind sistemul App Tracking Transparency al Apple, citate în paper, au asociat scăderea disponibilității datelor cu investiții publicitare mai mici, o concentrare mai mare a pieței și prețuri mai ridicate pentru anumite produse. În același timp, autorul subliniază că partajarea excesivă a datelor poate produce efecte negative prin discriminare, exploatarea vulnerabilităților consumatorilor sau targetare manipulativă, iar literatura empirică nu a stabilit care dintre aceste efecte predomină în ansamblu.

Comisia Europeană a propus în noiembrie 2025 introducerea posibilității unui semnal general de refuz la nivelul browserului. Ideea este ca utilizatorul să își exprime preferința o singură dată, în loc să fie obligat să răspundă separat fiecărui site. Soluția poate reduce timpul pierdut cu bannerele, dar studiul argumentează că nu rezolvă lipsa de informație despre consecințele economice și personale ale utilizării datelor.

Există deja extensii de browser care automatizează decizia. Consent-O-Matic poate respinge automat opțiunile de partajare a datelor care nu sunt esențiale, iar alte instrumente blochează sau ascund bannerele. Aceste soluții reduc efortul utilizatorului, dar nu schimbă problema fundamentală identificată de autor: persoana continuă să nu poată evalua toate consecințele viitoare ale partajării informațiilor.

Paper-ul indică inteligența artificială drept o posibilă schimbare mai profundă. Agenții AI ar putea acționa în numele utilizatorilor, căutând produse și servicii pe baza preferințelor lor și reducând interacțiunea directă cu sistemele publicitare construite în jurul captării atenției și profilării individuale.

Într-un asemenea model, furnizorii ar putea fi obligați să concureze mai mult prin calitatea ofertelor, recenzii și feedback și mai puțin prin publicitate personalizată. Autorul avertizează însă că acest rezultat depinde de neutralitatea agenților AI: dacă aceștia sunt oferiți de companii care obțin venituri din recomandări, publicitate sau tranzacțiile utilizatorului, interesele comerciale pot influența la rândul lor deciziile automatizate.

Working paper-ul este semnat de Bertin Martens, Senior Fellow la Bruegel, și a fost pregătit pentru o dezbatere despre GDPR din cadrul Bruegel Annual Meetings 2026. Bruegel precizează că opiniile exprimate aparțin autorului și nu reprezintă o poziție instituțională a organizației.

Analiza nu contestă dreptul fundamental la protecția datelor personale și nici GDPR în ansamblu. Argumentul său se referă la modul în care consimțământul individual este pus în practică online și la dificultatea de a transforma simpla alegere dintre „accept” și „reject” într-o evaluare efectiv informată a consecințelor utilizării datelor.