Schimbarea legii energiei termice 325/2006 prin care se urmărește blocarea debranșării românilor de la sistemul public centralizat, prin modificarea art. 30, se află pe ordinea de zi a următoarei ședințe a deputaților Comisiei pentru industrii și servicii, la punctul 6. Este vorba despre Plx 567/2008, care a primit aviz pozitiv de la Guvern.
Câteva observații scurte și la obiect transmite think-tank-ul INACO – Inițiativa pentru Competitivitate cu privire la acest demers nefericit și nedorit:
În primul rând, suntem în fața unui proiect de lege care a așteptat 9 ani în sertarul parlamentarilor să iasă la rampă. De ce acum? Pentru că se vrea mascarea pierderilor uriașe, a lipsei de investiții și de performanță a sistemului public centralizat de încălzire, care a dus la prețuri necompetitive și, automat, la un val masiv al debranșărilor. Aproximativ 215 mii de familii și localități întregi s-au debranșat în ultimii 5 ani de la CET-uri. La începutul anului 2012 erau aproape 1,5 milioane de apartamente branșate, iar la sfârșitul anului 2016 mai erau puțin peste 1,2 milioane. Procentele debranșărilor ating cote chiar de 70% în județul Giurgiu sau de 55% în Galați, 30% în Iași, 23% în Timiș, în această perioadă. Ei au optat pentru sisteme alternative de centrale termice de apartament, amortizabile în patru ani, căci facturile lor sunt aproape la jumătate față de costurile reale ale celor branșati la sistemul public centralizat.În al doilea rând, suntem în fața unei decizii politice care nu are nicio legătură cu interesele populației, nici cu eficiența energetică și nici cu rațiunea economică.O problemă majoră este că în România nimeni nu știe care este pasul următor al acestui plan:– Cine acoperă pierderile estimate la circa 40% din furnizarea agentului termic în sistemul public centralizat, inclusiv la RADET? Până acum le-a plătit populația. Pierderile sunt mereu ascunse în facturile din ce în ce mai mari.– Cum se contorizează agentul termic? Public nu se prea discută despre câte gigacalorii produc operatorii de agent termic și câte ajung efectiv în casa consumatorului. Cu alte cuvinte, nu ești sigur că ceea ce plătești pe factură, de pildă în cazul bucureștenilor la RADET, este și ceea ce consumi efectiv.Dacă nu le mai dai posibilitatea oamenilor să se debranșeze, care este oferta statului pentru ei? Până acum am avut doar garanția prețurilor majorate succesiv la curentul electric, gaze, apă caldă și combustibil.În al treilea rând, cine are centrală proprie de apartament își fixează temperatura la confortul propriu dorit, ceea ce în sistemul public centralizat este imposibil. Dreptul unui consumator casnic de a refuza serviciul de utilitate publică pentru agentul termic și de a opta pentru sisteme alternative, care îl satisfac mai bine ca și preț și confort, nu trebuie încălcat. Este un drept esențial într-o piață funcțională competitivă.Nu în ultimul rând, dacă s-ar investi în infrastructura RADET și a celorlalte CET-uri prețurile ar trebui să fie mai mici decât dacă ți-l asiguri singur. Soluția corectă asta este. În realitatea românească, nu se întâmplă așa. Factura unui consumator cu centrală proprie la un apartament cu două camere este în medie cu o treime mai mică decât prețul de pe factura subvenționată de stat a consumatorului branșat la sistemul public centralizat. Ori a ne transforma acum în consumatori captivi, abonați la pierderile sistemului public, nu face altceva decât să garanteze funcționarea din ce în ce mai ineficientă a utilităților centralizate de încălzire. Acest proiect de lege cheamă de fapt buzunarele românilor să plătească obligatoriu lipsa de acțiune, de investiții și de eficiență a utilităților publice de încălzire.
