Conductele lui Putin către putere

0
6
Nina L. Khrushcheva, autoarea lucrărilor „Imaginându-l pe Nabokov: Rusia între artă și politică” și „Hrușciov cel pierdut: O călătorie în gulagul minții ruse”, este profesor de relații internaționale și decan asociat pentru Relații Academice la „The New School” și senior fellow la World Policy Institute FOTO: Wikipedia.org


de Nina L. Khrushcheva

 

De-a lungul anului trecut, predicțiile legate de sforțările președintelui rus, Vladimir Putin – sau chiar de decăderea sa politică –,au fost tot mai frecvente. Un articol recent publicat în„The Economist”, „O săptămână groaznică pentru Vladimir Putin”,este doar un exemplu. Dar evaluările biografului lui Putin și ale corespondentului„New York Times” Steven Lee Myerssunt cele mai ilustratoare: „Putin”,Myersmi-a tot repetat, „câștigă întotdeauna.”

Poate„întotdeauna” nu este întocmai adevărat. Economia Rusiei poate crește doar cu 1% în acest an, ca urmare întârzierilor din exportul diversificat, exodului de capital la scară largă și nivelurilor scăzute de investiții străine directe legate de sancțiunile vestice impuse după ce a anexat Crimeea în 2014. Drept rezultat, rata de aprobare a lui Putin a scăzut cumva de la această anexare cu 83% în iulie 2014.

Dar 61% dintre ruși cred că evoluția lui Putin este una pozitivă. Majoritatea liderilor democrați pot doar să viseze la un astfel de favor din partea publicului. Mai puțin de 43% dintre americani îl aprobă pe președintele Donald Trump, de exemplu. De fapt, aceleași politici incoerente și combative ale SUAfață de Europa, China, Turcia și față de alții care au contribuit la scăderea popularității luiTrump au contribuit la creșterea popularității lui Putin, oferindu-i o serie de victorii tactice.

De exemplu, lipsa unui angajament din partea SUA în Siria a împins Turcia în brațele Rusiei. În special, în octombrie 2015, Statele Unite și-au retras rachetele Patriot din sud-estul Turciei, instalate după ce țara a făcut apel la aliații NATO să îi păzească de amenințările cu rachete din Siria. În 2017, SUA s-au oferit să vândă Turciei rachete Patriot, dar fără tehnologia de bază.

Drept urmare, Turcia în schimb a încheiat cu Rusia un acord de mai multe miliarde cu arme, în ciuda indignării partenerilor NATO. (Pe lângă rata de aprobare primită de Putin, maestrul autoproclamat de deal-uri al Americii,Trump,ar trebui să invidieze abilitățile de negociere ale Rusiei.) Drept răzbunare pentru decizia Turciei de a achiziționa sisteme de rachete S-400 rusești, SUA a amenințat cu sancțiuni și a blocat Turcia să obțină avioane de luptă nedetectabile F-35, suspendând participarea țării la un program de construire a acestora.

Dar Turcia știe că Rusia și nu SUA e cea care configurează conflictul din Siria și va juca rolul principal în efortul potențial lucrativ de reconstrucție al țării, fiind un partener mult mai dorit în acest caz. Întărind și mai mult relația bilaterală, Putin și președintele turc, Recep TayyipErdoğan,sunt pe punctul de a inaugura conducta de gazeTurkStreamce leagă cele două țări.

Rusia a mai lansat un proiect masiv cu conducte de gaz împreună cu China, în valoare de 400 miliarde de dolari, pentru mai mult de 30 de ani și negociază încă unul. Și aici, acțiunile administrațieiTrump– în specialrăzboiul comercial amar (și dăunător sieși) împotriva Chinei, ce poate continua foarte bine, în ciuda acordului recent dintre cele două țări în„faza unu” – au creat o deschidere lucrativă pe care Putin s-a grăbit să o oprească.

Proiectul conductei, conformspuselor lui Putin, conduce„cooperarea strategică în energie la un nou nivel calitativ” bilateral și sprijină progresul spre obiectiv, setat cu președintele chinez,XiJinping, „de a conducte comerțul bilateral la suma de200 miliarde de dolari până în 2024” – anul în care se termină mandatul luiPutin. Probabil speră ca fructele acestui angajament să îi întărească poziția suficient pentru a-i permite să rămână la putere, ca președinte sau în altă poziție, ca director de securitate, cu puteri superioare.

Putin a mai ales un proiect câștigător în materie de gaze cu Ucraina, a cărei companie națională de gaze și petrolNaftogaztocmai ce a primit o plată de 2,9 miliarde de dolari de la compania rusă Gazprompentru a soluționa o decizie a curții de arbitraj de la Stockholm din 2017. Decizia financiară a făcut parte dintr-o afacere mai mare dintre cele două companii: un plan pe cinci ani, ce începe la data de 1 ianuarie, de a livra gaz din Rusia către Europaprin conductele din Ucraina. Naftogaza mai fost de acord să renunțe la un proces împotrivaGazprom.

Deși temerile de a se afla sub papucul lui Putin au alimentat protestele ce l-au dat afară pe președintele ucrainean pro-Rusia, Viktor Ianukovici, în 2014 – conducând direct la anexareaCrimeei de către Rusia și susținerea separatiștilor pentru a prelua estul Ucrainei – frica de a confrunta Rusia de unul singur este și mai mare. Și, cu Ucraina în centrul acuzațiilor aduse de Trump prin Camera Reprezentanților și viitorul proces din Senat, SUA nu pot fi considerate un partener de încredere.

Asta nu înseamnă că președintele ucrainian,VolodimirZelenski,va ceda în fața Rusiei. Acesta a căzut de acord cu Kremlinulpentru un schimb de 200 de prizonieriîn războiul din estul Ucrainei – al doilea schimb de prizonieri din acest an. Afacerea recentă cu conducta poate fi de asemenea considerată un câștig pentru Ucraina: Gazproma insistat anterior pentru o afacere pentru o perioadă de un an, deoarece deține deja conducta Nord Stream-1, ce parcurge Marea Balticăspre Germania,și în curând va completa cu Nord Stream-2.

Dar negocierile cu Rusia i-au ușurat poziția, probabil parțial în speranța slăbirii rezistenței în proiectul Nord Stream. Acea rezistență include sancțiuni, incluse în bugetul de apărareal SUA pentru 2020, pentru companiile ce lucrează pentru Nord Stream-2, despre care SUA susține că i-ar oferi Rusiei un avantaj prea mare asupra aliaților americanilor din Europa, cât și față de cei ce lucrează laTurkStream.

Nu doar Rusia își dorește ca Nord Streamsă funcționeze. Germania, principalul destinatar al gazelor rusești, declară că politica sa de energietrebuie decisă în Europa, și nu în SUA. Atunci când un contractor din Elveția a suspendat obedient (dar reticent) activitatea ca un răspuns la sancțiuni, nemții au sugerat imediat că vor găsi o altă modalitate de a finaliza lucrările cât mai repede posibil.

Oficialii ruși au reacționat imediat, observând căGazpromare deja în stand-by companii pregătite să preia activitatea. Nu „trebuie să vă faceți griji”,a declarat prim-ministrul DmitriMedvedev, în special ținând cont de aranjamentul pentru tranzitul de gazecu Ucraina. La fel ca în Orientul Mijlociu și în China, Putin știe că momentul în care relațiile dintre Europa și America sunt afectate este momentul ideal să își întărească poziția vizavide vecinul său.

Este posibil ca Putin să nu dețină o strategie de succes pe termen lung pentru a salva economia Rusiei, dar aceste discuții despre conductă au condus la o serie de victorii impresionante pentru politicile străine. Această abordare îi poate conferi suficient prestigiu pentru a-și continua șirul de acțiuni de succes.



LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here