„Rufele murdare” ale economiei din vest
Scandalurile legate de spălarea banilor se mențin, cel mai recent în Estonia, unde o filială a Danske Bank a prelucrat în ultimii ani aproximativ 200 de miliarde euro (225 mld. dolari) în plăți suspecte din regiune.
Cu toate acestea, Statele Unite și Uniunea Europeană încă nu au avut un răspuns coordonat la această problemă. Dimpotrivă, Departamentul de Trezorerie al Statelor Unite a cerut, recent, Comisiei Europene să includă patru teritorii americane (Samoa Americană, Guam, Puerto Rico și Insulele Virgine ale SUA) pe o listă de jurisdicții cu „regimuri de combatere ușoară a spălării banilor și a finanțării terorismului”. Dar, în loc să se acuze reciproc, SUA și UE ar trebui să colaboreze pentru a dezvolta un nou consens cu privire la modul de abordare a problemei.
Spălarea banilor, în forma sa actuală, este relativ nouă. Începând cu sfârșitul anilor 1980, liberalizarea financiară din întreaga lume a condus la o creștere substanțială a evaziunii fiscale. Problema, însă, nu era cu adevărat pe radarul politicienilor până la atacurile din 11 septembrie 2001, care au dezvăluit legătura dintre spălarea banilor și finanțarea terorismului. Cu toate acestea, în mod șocant, decizia Curții Supreme în cazul Cetățeni Uniți versus Comisia Electorală Federală a permis sume nelimitate de așa-numiți bani murdari să se reverse asupra alegerilor din țară. De la atacurile Rusiei asupra alegerilor prezidențiale din 2016 ale SUA, spălarea banilor a devenit, din nou, o problemă de securitate națională.
Europa, de asemenea, a fost supusă interzicerii alegerilor din Rusia. Dar se confruntă, de asemenea, cu probleme diferite față de SUA. Deoarece sistemul său bancar este fragmentat și nu este bine supravegheat, instituțiile financiare din nordul Europei nu sunt, întotdeauna, aparent conștiente de activitățile ilicite care apar sub nasul lor. Sistemul bancar american, dimpotrivă, este foarte bine supravegheat. Cu toate acestea, SUA au legalizat efectiv practicile din afara sistemului bancar, care ar trebui interzise.
După ce SUA au adoptat legea privind patriotismul din 2001 pentru a combate finanțarea terorismului, băncile americane au fost obligate să își cunoască clienții, altfel riscau amenzi draconice. Iar în cei cinci ani de după criza financiară din 2008, băncile care operează în SUA plăteau 230 de miliarde de dolari ca amenzi pentru diverse încălcări. Rezultatul este acela că băncile americane sunt îngrozite de căderi în probleme juridice și, prin urmare, au creat departamente puternice de conformitate internă.
Legea privind patriotismul a fost eficientă pentru curățarea bancară și expulzarea băncilor anonime din sistemul financiar internațional. Problema este că se aplică doar sectorului financiar. Începând cu anul 2002, sectorul imobiliar a fost scutit de prevederile legale privind spălarea banilor, precum și nenumărate firme fantomă „cu sediul” în Wilmington, Delaware, și firme de avocatură care pot transfera bani sub protecția confidențialității avocat – client.
Aceste lacune au avut implicații profunde. Departamentul Trezoreriei al SUA estimează că în fiecare an se spală 300 de miliarde de dolari pe plan intern. Iar din iunie 2018, în Insulele Cayman au fost deținute valori mobiliare americane de 1,7 trilioane de dolari, mai mult decât în China (și pe locul al doilea după Japonia).
În ceea ce privește Europa, există legi similare împotriva spălării banilor, dar situația diferă în aspecte importante. UE ia în serios transparența proprietății. Cea de-a cincea directivă privind combaterea spălării banilor, adoptată în iunie 2018, merge mult mai departe decât legea privind patriotismul, solicitând raportarea publică a proprietății beneficiarului pentru toate activele din toate sectoarele, nu doar din sectorul bancar.
Cu toate acestea, Europa a fost prea timidă în a controla fluxurile de numerar în și din bănci. Amenzile pentru spălarea banilor au fost atât de mici încât nu creează niciun efect de descurajare real. Băncile însele consideră măsurile preventive ca fiind doar o provocare birocratică și nu au niciun stimulent să dezvolte departamente puternice de conformitate, precum cele care există în SUA.
Pentru a stabili stimulentele adecvate, autoritățile financiare europene ar trebui să urmeze exemplul Statelor Unite și să înceapă să impună amenzi severe pentru încălcările bancare. Dar o altă problemă este că Europa nu dispune de o agenție puternică de combatere a spălării banilor, în comparație cu Rețeaua de Executare a Infracțiunilor Financiare din SUA. După cum au arătat Joshua Kirschenbaum din cadrul Fondului Marshall German și Nicolas Véron de la Institutul Peterson pentru Economie Internațională, Europa are nevoie disperată de un nou organism central care să se concentreze exclusiv asupra acestei probleme.
Banca Danske a ilustrat acest deficit. Fiind o bancă importantă din UE, aceasta este supravegheată de Banca Centrală Europeană. Însă misiunea BCE nu include spălarea banilor. Această responsabilitate revine autorității de reglementare din Danemarca. Dar nu este ca și cum autoritățile bancare din Danemarca ar putea să fie informate permanent despre activitățile Danske Bank din Estonia. Și chiar și atunci când autoritățile de reglementare bancară din Estonia au avertizat, autoritățile daneze au reacționat lent, sugerând că banca dominantă a Danemarcei ar putea fi, de fapt, prea mare pentru a reglementa.
Din punctul său de vedere, SUA trebuie să înceteze să permită proprietarilor finali ai unor active din SUA să-și ascundă identitatea. Secretarul Trezoreriei poate pune capăt scutirii temporare pentru activele imobiliare în funcție de semnătura unui birocrat. Eliminarea companiilor anonime și interzicerea firmelor de avocatură să funcționeze ca bănci vor necesita însă o legislație federală. Din fericire, noul președinte democrat al Comitetului pentru Servicii Financiare ale Casei, Maxine Waters, a pus acestea ca primordiale pe agenda sa.
Statele Unite și Europa ar trebui să pună capăt neînțelegerilor, fiecare să ia o pagină din cartea celeilalte și să remedieze defectele flagrante în regimurile lor de aplicare. Într-o economie globalizată, aceasta este singura modalitate de a-i învinge pe „băieții răi”.
Anders Åslund este coleg senior la Consiliul Atlantic și autor al cărții care urmează să apară „Capitalismul Crony din Rusia: Calea de la economia de piață la cleptocrație”.