Banii intră într-o nouă eră

de Eswar Prasad, Profesor de economie la Universitatea Cornell

Progresele tehnologice care pot influența sectorul bancar, finanțele și chiar organizarea societății au adus banii la pragul unei revoluții. Era monedei fizice se încheie, iar cea a monedelor digitale începe. Odată considerată forma cea mai definitorie a banilor, numerarul pare să dispară chiar și în țările cu venituri mici și medii. În același timp, o nouă rundă de concurență între monedele oficiale și cele private se intensifică.

Renunțarea la numerar este atât o consecință, cât și o manifestare a unor schimbări majore. Tehnologia digitală a fost un catalizator esențial în eforturile de extindere rapidă a incluziunii financiare. Telefoanele mobile simple au devenit platforme pentru produse și servicii bancare de bază, facilitând plățile digitale și conectând gospodăriile din toate categoriile de venituri la sistemul financiar. În țări cu venituri medii precum China, Brazilia și India, dar și în țări mai sărace precum Kenya și Somalia, plățile digitale devin standardul, înlocuind moneda fizică. Acestea reprezintă o binecuvântare pentru consumatori și întreprinderi, care pot evita riscurile asociate manipulării numerarului, inclusiv deteriorarea, pierderea și furtul.

În joc este mai mult decât comoditatea și eficiența plăților. Aceleași tehnologii care extind accesul la servicii financiare de bază ar putea stimula alte inovații utile, îmbunătățind condițiile de viață și perspectivele economice la scară globală. Astfel de schimbări ar putea democratiza finanțele, aducând beneficii gospodăriilor cu venituri reduse prin oferirea unei game mai largi de produse de economisire, creditare și asigurare.

Apariția Bitcoinului și a altor criptomonede care nu se bazează pe bani emiși de bănci centrale sau pe intermediari de încredere (precum băncile comerciale sau companiile de carduri de credit) pentru efectuarea tranzacțiilor părea să revoluționeze în continuare plățile. Totuși, prețurile volatile ale acestor active, împreună cu diverse constrângeri tehnice care limitează volumul tranzacțiilor și timpii de procesare, le-au făcut ineficiente ca mijloace de schimb. În schimb, așa-numitele stablecoinuri, care, ironic, își stabilizează valoarea prin depozite de bani emiși de băncile centrale și titluri de stat, au câștigat mai multă popularitate ca mijloace de plată.

Cu toate acestea, băncile centrale și-au exprimat îngrijorarea privind implicațiile pentru stabilitatea financiară și macroeconomică în cazul în care sistemele de plată descentralizate sau stablecoinurile private ar înlocui atât numerarul, cât și canalele tradiționale de plată gestionate de instituțiile financiare reglementate. O infrastructură de plăți complet deținută de entități private ar putea fi eficientă și ieftină, însă anumite componente pot deveni inaccesibile în cazul pierderii încrederii pe perioada unor turbulențe financiare. Fără un sistem de plată funcțional, economia modernă s-ar opri brusc.

Confruntate cu relevanța în scădere a monedei fiat oficiale în plățile de retail, băncile centrale din întreaga lume iau în considerare emiterea unor forme digitale ale banilor băncii centrale, utilizabile pentru astfel de plăți. Motivele pentru emiterea monedelor digitale emise de băncile centrale pentru retail („central bank digital currencies” – CBDC) variază de la extinderea incluziunii financiare până la creșterea eficienței și stabilității sistemelor de plată, prin crearea unei opțiuni publice de plată ca rezervă (rol pe care în prezent îl are numerarul).

Astfel, funcțiile de bază ale banilor emiși de banca centrală vor suferi transformări. Banii fiat emiși de băncile centrale naționale servesc în prezent ca unitate de cont, mijloc de schimb și depozit de valoare, toate simultan. Totuși, apariția diverselor forme de monedă digitală și tehnologia care le susține au făcut posibilă segmentarea acestor funcții, generând o competiție directă în anumite domenii față de monedele fiat.

Astfel, o schimbare iminentă este separarea diferitelor funcții ale banilor. Monedele emise de băncile centrale își vor păstra importanța ca depozite de valoare și, pentru țările care le emit în formă digitală, ca mijloc de schimb. Totuși, sistemele de plată intermediare private vor câștiga probabil în importanță, intensificând competiția între diverse forme de bani privați și banii emiși de băncile centrale în rolul lor de mijloace de schimb.

Aceste schimbări implică faptul că epoca dominației monedelor oficiale se încheie și a început o revenire la monede concurente. Cu doar un secol în urmă, monedele private concurau între ele și cu banii emiși de guvern. Abia odată cu apariția băncilor centrale, echilibrul s-a înclinat decisiv în favoarea monedei fiat, iar acum pendulul se întoarce, deși doar parțial. Criptomonedele și progresele tehnologice pe care le reprezintă vor face sistemele de plată mai eficiente, însă este puțin probabil ca criptomonedele descentralizate și chiar stablecoin-urile să servească drept depozite independente viabile de valoare.

De exemplu, valoarea care susține prețul Bitcoinului este pur și simplu o funcție a rarității (algoritmul care îl generează impune un plafon imuabil asupra numărului total care poate fi emis vreodată). Aceasta a transformat Bitcoin într-un activ financiar pur speculativ, întrucât nu are valoare intrinsecă și, neavând în spate o instituție de încredere, nu dispune de un reper pentru prețul său.

De asemenea, putem observa schimbări majore în însăși structura societății. Înlocuirea numerarului cu sistemele digitale de plată va elimina orice vestigiu de confidențialitate în tranzacțiile comerciale. Bitcoin și alte criptomonede au fost concepute pentru a asigura anonimatul și pentru a elimina dependența de guverne și instituții financiare majore în desfășurarea comerțului, dar, ironic, ele generează schimbări care ar putea compromite și mai mult confidențialitatea.

În definitiv, trecerea către criptomonede reglementate, centralizate, și CBDC-uri ar putea spori supravegherea guvernamentală asupra gospodăriilor și întreprinderilor. Acestea ar putea oferi marilor companii și guvernelor o perspectivă mai clară asupra vieților noastre financiare și o influență sporită asupra modului în care cheltuim banii. O tehnologie inițial promovată de susținătorii confidențialității ar putea face banii mai eficienți în unele dintre funcțiile lor, însă cu prețul distrugerii oricăror vestigii de confidențialitate rămase pe piețele financiare moderne și în schimbul comercial.

Eswar Prasad, profesor de economie la Universitatea Cornell și cercetător senior la Brookings Institution, este autorul lucrării The Doom Loop: Why the World Economic Order Is Spiraling into Disorder (Hurst & Company, February 2026).

©Copyright Project Syndicate 2026