de Tănase Stamule
decanul Facultății de Administrarea Afacerilor
(cu predare în limbi străine)
din cadrul Academiei de Studii Economice din București
Sectorul petrolului și gazelor naturale are o importanță fundamentală pentru economia României, având un impact semnificativ asupra PIB-ului, veniturilor fiscale ale statului, creării de locuri de muncă, investițiilor în infrastructură și securității energetice.
În România, sectorul petrolului și gazelor naturale se confruntă cu o serie de provocări fiscale, în special prin impozitul suplimentar aplicat persoanelor juridice active în aceste domenii. Acest impozit se aplică contribuabililor stabiliți printr-un ordin al ministrului finanțelor, care au înregistrat o cifră de afaceri de peste 50.000.000 euro în anul precedent. Aceștia datorează suplimentar impozitului pe profit un impozit specific pe cifra de afaceri (ICAS) de 0,5%, care se aplică unei baze de impozitare calculată după formula stabilită de lege. La fel ca în cazul impozitului minim pe cifra de afaceri, acest impozit nu se aplică de fapt pe cifra de afaceri în sine, ci pe venitul obținut. Astfel, impozitul specific pe cifra de afaceri este mai degrabă un impozit pe venit decât pe cifra de afaceri în sine.
O altă problemă este decapitalizarea companiilor de stat, prin trecerea la bugetului de stat a peste 80% din profit. Companiile mari de stat, în loc să își folosească profiturile pentru a face investiții, sunt obligate să ia credite, la dobânzi mari în aceasta perioadă. Acest lucru duce la o îndatorare rapidă a lor și implicit la scăderea competitivității. În contextul în care este vital să aibă resurse pentru a finaliza proiectul de la Marea Neagră, ar fi înțelept pentru statul român, ca o perioadă să lase profiturile companiilor implicate în acest proiect strategic, astfel încât să își poată finanța mai ușor lucrările de investiții.
Principalii producători de petrol și gaze se confruntă cu o multitudine de taxe și impozite impuse în ultimii ani, tendință accentuată în special după 2020, odată cu izbucnirea crizei pandemice și a crizei energetice, iar apoi cu escaladarea conflictului din Ucraina. Această creștere a ratei efective de impozitare ridică îngrijorări cu privire la competitivitatea sectorului petrolului și gazelor naturale din România, în special în contextul concurenței regionale.
Turcia, care este un competitor direct în domeniu, a început deja să exploateze resursele de gaze din Marea Neagră, ceea ce subliniază necesitatea ca România să rămână competitivă și să atragă investiții în acest sector vital al economiei. O rată ridicată de impozitare poate descuraja investițiile și poate afecta perspectivele de dezvoltare a industriei petrolului și gazelor naturale din România. Această situație poate avea consecințe negative asupra capacității țării de a-și exploata resursele naturale și de a-și diversifica economia. În plus, poate afecta și veniturile guvernamentale pe termen lung, deoarece o industrie energică sănătoasă contribuie semnificativ la bugetul statului prin taxe și impozite.
Astfel, este important să se înțeleagă impactul acestor măsuri fiscale asupra sectorului petrolului și gazelor naturale din România și să se analizeze posibilele consecințe pentru economie și pentru bugetul de stat.
