Știți care este deosebirea dintre statistice și bikini? Niciuna! Amândouă nu contează, dar contează ce ascund. Câteva exemple: Peste 70% din creditele bancare sunt destinate sectorului IMM. Dar doar circa 15% dintre IMM se finanţează prin bănci. „Și ce dacă?” Statistica arată că firmele româneşti pompează resurse proprii în creşterea economică. Acolo doar unde cash-ul este la el acasă. Mai probabil e însă că resursele interne abia ajung pentru supraviețuire. „Dacă nu ai bani, să nu te împrumuți niciodată”, asta face majoritatea antreprenorilor români.
O a doua statistică: analfabetismul financiar în România e de 80%. Ce ascunde asta? România are cel mai mare risc de colaps economic personal și cel mai mic grad de intermediere financiară, cu o cerere de credite foarte scăzută, deși există lichiditate disponibilă. Băncile nu au ce să facă cu banii, „clienții sunt mulți și proști”, dar nici băncile nici statul nu depun eforturi serioase de a-și scăpă clienții și cetățenii de analfabetism și implicit de criză financiară personală.
O a treia statistică-bikini: România este la jumătate față de media europeană, cu 21 firme/1000 de locuitori, în timp ce cea mai mare densitate e în Cehia (95 IMM/1000 locuitori). România este prinsă astfel în capcana companiilor mari și a firmelor de stat „anchilozate“ și generatoare de pierderi. E prizoniera și a multinaţionalelor (60% din cifra de afaceri totală). Asta mai înseamnă că România rămâne și prizoniera deciziilor clientelare sau luate în afara ţării.
Antreprenoriatul nu e o prioritate pentru Statul român, deși Statul român susține că este „pro-business”. Statul nu provoacă crearea de noi firme și de noi job-uri „la privat” și implicit de păstrare în țară a forței de muncă. Statul trebuie să alinieze România la megatendințele globale. Statul trebuie să devină înțelept, iar „înțelepciunea” cică înseamnă și „atitudinea corectă față de realitate”. Realitatea este că, deși raportează o creștere economică de 5,2% (S1, peste așteptări), România are salarii mici, firme puține și sărăcie multă. Asta nu suportă amânare și nici compromisuri de natură electorală. Capitalul privat este plin de euforie creatoare și inovatoare. Statul trebuie să încurajeze euforia capitalului, nu să o alunge. În viitor, talentul va reprezenta factorul critic de producție. Iar cea mai bună cale să prezici viitorul este să-l inventezi. Ca să asigure un viitor mai bun, Statul trebuie mai întâi să se reinventeze pe sine în relația cu business-ul, care se reinventează permanent.
„Economistul” redescoperă euforia reinventării și arată ediție de ediție megatendințele globale și felul în care România poate deveni mai înțeleaptă, mai competitivă, mai bogată. „Profitul este un simbol al succesului și al muncii, nu al exploatării! Pentru asta trebuie să ne batem” (Mugur Isărescu). Pentru asta se bate Economistul, pentru oamenii care se luptă să facă profit într-un stat-barieră care nu înțelege încă profitul.
Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră.
