AcasăEuropaAproape 9 milioane de oameni lucrează în sectorul cultural al UE, dar...


Aproape 9 milioane de oameni lucrează în sectorul cultural al UE, dar România are cea mai mică pondere

Vibrant celebration showcasing Romanian culture with traditional clothing and flags in Timișoara.
Sectorul cultural include atât ocupații culturale din instituții și companii culturale, cât și locuri de muncă non-culturale din sectorul cultural sau ocupații culturale din alte industrii.

Sectorul cultural al Uniunii Europene avea 8,9 milioane de angajați în 2025, adică 4,3% din totalul ocupării, potrivit datelor Eurostat. Aproape jumătate dintre persoanele care lucrau în cultură aveau între 30 și 49 de ani, iar distribuția între femei și bărbați era aproape egală: 49,6% femei și 50,4% bărbați.

Pe scurt

  1. În 2025, 8,9 milioane de persoane lucrau în sectorul cultural al UE, reprezentând 4,3% din totalul ocupării.

  2. România avea cea mai mică pondere a ocupării culturale din UE, cu 1,8% din totalul ocupării. Cele mai mari ponderi au fost în Țările de Jos, cu 5,7%, Estonia, cu 5,3%, și Malta, cu 5,1%.

  3. În 17 dintre cele 27 de state membre, ocuparea culturală reprezenta între 4% și 5% din totalul ocupării.

  4. Forța de muncă din cultură are un nivel de educație mai ridicat decât media economiei: 61,9% dintre angajații din cultură aveau studii superioare.

  5. Eurostat include în ocuparea culturală atât artiști, jurnaliști, designeri sau traducători, cât și persoane cu joburi non-culturale în instituții sau companii culturale, de exemplu un contabil dintr-o editură.

Datele Eurostat arată că sectorul cultural rămâne o parte relevantă a pieței muncii europene, cu 8,9 milioane de persoane angajate în 2025. Ponderea de 4,3% din totalul ocupării înseamnă că aproximativ unul din 23 de lucrători din UE era angajat într-un domeniu cultural sau într-o ocupație culturală.

Ocuparea culturală nu se limitează la artiști sau la persoane care lucrează direct pe scenă, în muzee, edituri sau instituții media. Eurostat include trei situații: persoane cu ocupații culturale în sectorul cultural, de exemplu un dansator într-o companie de balet sau un jurnalist într-un ziar; persoane cu joburi non-culturale în sectorul cultural, de exemplu un contabil într-o editură; și persoane cu ocupații culturale în afara sectorului cultural, de exemplu un designer care lucrează în industria auto.

Diferențele între statele membre sunt mari. În 17 țări ale UE, ocuparea culturală se situa între 4% și 5% din totalul ocupării. Cele mai ridicate ponderi au fost în Țările de Jos, cu 5,7%, Estonia, cu 5,3%, și Malta, cu 5,1%. La celălalt capăt se află România, cu 1,8%, Slovacia, cu 3,3%, și Irlanda, cu 3,4%.

Pentru România, cifra de 1,8% arată că ponderea locurilor de muncă legate de cultură este mult sub media europeană. Datele nu spun doar câți artiști există într-o țară, ci cât de largă este prezența ocupațiilor culturale în economie și cât de mult includ industriile, instituțiile și companiile muncă legată de creație, patrimoniu, media, design, traducere, arhitectură sau producție audiovizuală.

Forța de muncă din cultură are un profil educațional diferit de media economiei. În 2025, 61,9% dintre persoanele angajate în cultură aveau studii superioare, 31,3% aveau studii liceale sau postliceale non-terțiare, iar 6,7% aveau cel mult educație secundară inferioară. Eurostat subliniază că nivelul mediu de educație al lucrătorilor culturali este mai ridicat decât cel al forței de muncă totale.

Distribuția pe vârste arată o concentrare în segmentul profesional central al pieței muncii. Aproape jumătate dintre persoanele angajate în cultură, 48,5%, aveau între 30 și 49 de ani. Repartizarea pe sexe era aproape egală, cu 49,6% femei și 50,4% bărbați.

Datele detaliate pentru 2024 arată câteva trăsături structurale ale muncii culturale. Eurostat nota atunci că lucrătorii culturali aveau mai des studii superioare decât media economiei și că sectorul era caracterizat de o pondere ridicată a activității independente. În 2024, 31,7% dintre lucrătorii culturali din UE erau independenți, față de 13,6% în întreaga economie.

Această diferență contează pentru felul în care sunt înțelese locurile de muncă din cultură. Multe ocupații culturale, precum autori, artiști performativi, muzicieni, pictori, sculptori, fotografi sau meșteșugari, sunt organizate frecvent prin muncă independentă, proiecte temporare sau activități flexibile, nu prin contracte standard pe termen lung.

În 2024, artiștii, autorii, jurnaliștii și lingviștii reprezentau aproape 1,79 milioane de persoane în UE, adică 22,6% din totalul ocupării culturale. Aproximativ 45,1% dintre aceștia erau independenți, o pondere mult mai mare decât în totalul economiei și mai ridicată decât media sectorului cultural.

Eurostat arată și că munca în cultură este mai puțin stabilă decât media pieței muncii. În 2024, 81,9% dintre angajații din cultură aveau un loc de muncă permanent, față de 87,1% în ocuparea totală. Pentru artiști, autori, jurnaliști și lingviști, ponderea contractelor permanente era și mai mică, de 71,9%.

Aceste date explică de ce sectorul cultural poate avea simultan un nivel ridicat de calificare și o vulnerabilitate mai mare pe piața muncii. O parte importantă a celor care lucrează în cultură au studii superioare și competențe specializate, dar lucrează mai frecvent ca independenți, pe contracte temporare, în regim flexibil sau cu mai multe surse de venit.

Eurostat a publicat și noua ediție a ghidului privind statisticile culturale. Ghidul explică metodologia folosită pentru date armonizate despre ocuparea culturală, întreprinderi culturale, comerț internațional cu bunuri și servicii culturale, participare culturală și cheltuielile gospodăriilor pentru cultură.


Datele Eurostat pentru 2025 au fost publicate la 10 iulie 2026. Statisticile privind ocuparea culturală sunt construite pe baza anchetei europene asupra forței de muncă și includ ocupații culturale, activități economice culturale și locuri de muncă din sectorul cultural.





























RELATED ARTICLES