UE pregătește până la 1,6 miliarde de euro pentru fermierii afectați de scumpirea îngrășămintelor și caută o asigurare comună împotriva dezastrelor climatice

Fermierii afectați de scumpirea îngrășămintelor și a altor costuri de producție ar putea beneficia de un sprijin de până la aproximativ 1,6 miliarde de euro din fonduri europene și contribuții naționale. Comisia Europeană spune că banii pot ajunge la agricultori înaintea însămânțărilor de iarnă, dacă guvernele notifică la timp măsurile, dar avertizează că acest ajutor nu poate înlocui investițiile și asigurările necesare pentru secete, furtuni și alte dezastre climatice.

Consiliul Agricultură și Pescuit a adoptat la 13 iulie un regulament cu măsuri urgente pentru fermierii afectați de creșterea prețurilor la îngrășăminte și la alte inputuri, pe fondul crizei din Orientul Mijlociu și al incertitudinilor privind transportul prin Strâmtoarea Hormuz.

Noile reguli permit statelor membre să plătească mai devreme subvențiile directe, astfel încât fermierii să primească lichidități înaintea termenelor obișnuite. Ele creează și posibilitatea unui sprijin de criză prin fondurile pentru dezvoltare rurală și permit ajustarea distribuirii plăților directe pentru 2027 în funcție de situația fiecărei țări. (Consilium)

Comisarul european pentru agricultură și alimentație, Christophe Hansen, a explicat că pachetul financiar pornește de la 240 de milioane de euro disponibile în rezerva agricolă. Comisia a propus adăugarea a 300 de milioane de euro, ceea ce ar ridica finanțarea europeană la 540 de milioane.

Statele membre pot suplimenta aceste sume cu finanțare națională de până la 200%. Dacă toate guvernele folosesc integral această posibilitate, sprijinul total ar putea ajunge la aproximativ 1,6 miliarde de euro.

Suma maximă nu este garantată, deoarece depinde de deciziile și capacitatea bugetară a fiecărui stat. Comisia nu a precizat cât ar reveni fiecărei țări și nici modul în care fermierii vor fi selectați pentru sprijin.

Hansen a spus că executivul european este pregătit să elibereze fondurile suplimentare pentru sezonul însămânțărilor de iarnă, cu condiția ca statele membre să transmită notificările la timp. Adoptarea componentei care suplimentează rezerva agricolă este prevăzută pentru 30 iulie.

Presiunea nu vine numai din prețul îngrășămintelor. Cerealele, care necesită cantități importante de fertilizanți, continuă să aibă prețuri reduse pentru producători, iar seceta afectează recoltele în mai multe regiuni ale Europei.

Comisia spune că este prea devreme pentru a stabili dacă sprijinul va modifica deciziile fermierilor privind suprafețele însămânțate. Costurile energiei, evoluția conflictelor din Orientul Mijlociu și circulația prin Strâmtoarea Hormuz pot schimba în continuare prețurile combustibililor și ale îngrășămintelor.

Ministrul irlandez al agriculturii, alimentației și afacerilor maritime, Martin Heydon, care a condus prima reuniune a Consiliului Agricultură și Pescuit sub președinția irlandeză, a spus că măsurile au fost aprobate la mai puțin de o lună după prezentarea lor de către Comisie. El a indicat legătura dintre costurile inputurilor, deciziile de producție ale fermierilor și securitatea alimentară europeană.

Discuția a arătat însă limitele rezervei agricole. Statele membre cer frecvent folosirea ei pentru pagube provocate de secetă, furtuni, inundații sau alte fenomene extreme, dar valoarea disponibilă nu este suficientă pentru asemenea pierderi.

Hansen a dat exemplul pagubelor observate după furtunile din Portugalia și Andaluzia. Potrivit comisarului, nici viitoarea rezervă anuală de 900 de milioane de euro nu ar fi suficientă pentru a acoperi numai distrugerile din Portugalia.

În această situație, plățile europene pot reprezenta doar o mică parte din pierderile reale. Comisia a putut mobiliza aproximativ 30 de milioane de euro pentru Portugalia conform regulilor actuale, sumă descrisă de Hansen drept foarte redusă în raport cu pagubele.

Comisarul vrea ca viitoarea „plasă de siguranță” agricolă să fie folosită în principal pentru perturbări ale pieței. Acestea pot apărea atunci când fermierii nu mai pot exporta, când anumite sectoare sunt afectate de o creștere bruscă a importurilor sau când prețurile se prăbușesc din cauza unor șocuri comerciale.

Pagubele climatice ar urma să fie gestionate mai mult prin prevenție, investiții și asigurări. Comisia indică nevoia unor investiții în irigații de precizie, infrastructură pentru apă și adaptarea exploatațiilor la secetă și la fenomene meteorologice extreme.

În unele state membre, sistemele de asigurări agricole sunt dezvoltate și acoperă o parte importantă a riscurilor. În altele, asigurările sunt foarte puțin folosite sau aproape inexistente, deoarece companiile private consideră că frecvența și amploarea pierderilor fac aceste polițe prea riscante.

Comisia lucrează împreună cu Banca Europeană de Investiții la un mecanism de reasigurare. Printr-un asemenea sistem, o parte din riscul preluat de companiile de asigurări ar fi transferat către o structură mai largă, ceea ce le-ar putea permite să ofere polițe și în regiunile unde riscurile climatice sunt greu de asigurat.

Hansen a declarat că un proiect-pilot ar putea fi lansat în cursul acestui an. Detaliile privind țările participante, bugetul, culturile acoperite și împărțirea riscului între asigurători, state și instituțiile europene nu au fost încă anunțate.

Comisarul a susținut că prevenția și asigurarea pot fi mai puțin costisitoare decât acoperirea pierderilor după fiecare dezastru. El a avertizat că bugetul UE nu poate compensa integral toate pagubele climatice fără contribuții mult mai mari din partea statelor membre.

Prima reuniune agricolă a președinției irlandeze a inclus și prezentarea primei strategii europene pentru sectorul creșterii animalelor și a unui plan pentru proteine.

Comisia vrea ca producția europeană de carne, lapte și alte produse de origine animală să rămână viabilă economic, reducând în același timp vulnerabilitatea față de șocuri și presiunile asupra mediului. Planul pentru proteine urmărește diversificarea surselor și reducerea dependenței de importuri.

Președinția irlandeză va discuta măsurile cu statele membre și intenționează să prezinte un raport până la sfârșitul anului. Strategiile nu introduc deocamdată obligații directe pentru fermieri și vor trebui transformate în măsuri, finanțări și programe naționale sau europene. Consiliul a confirmat că aceste două inițiative au fost printre subiectele principale ale reuniunii din 13 iulie.

Președinția irlandeză a introdus și rolul femeilor în agricultură între prioritățile negocierilor privind Politica Agricolă Comună de după 2027. Heydon a spus că femeile rămân subreprezentate în conducerea exploatațiilor și în procesul decizional, deși participă direct la producția alimentară și la funcționarea comunităților rurale.

Comisia a lansat o platformă europeană pentru femeile din agricultură, a cărei primă reuniune a atras aproximativ 600 de participante din 25 de state membre. Recomandările viitoare privind planurile agricole naționale ar urma să includă măsuri pentru o participare mai echilibrată.

Miniștrii au discutat și protejarea indicațiilor geografice în acordurile comerciale. Acestea apără denumirile produselor asociate unei regiuni sau unei metode tradiționale și împiedică folosirea lor pentru produse care nu respectă condițiile înregistrate.

Potrivit lui Hansen, un produs protejat prin indicație geografică poate genera pentru producători o valoare de aproximativ trei ori mai mare decât un produs comparabil fără protecție. UE are capitole privind indicațiile geografice în acordurile cu 41 de parteneri comerciali.

Comisia pregătește un plan de acțiune pentru promovarea, extinderea și aplicarea mai eficientă a protecției. Negocierile sunt dificile în țările care permit folosirea unor denumiri europene ca termeni generici sau în care producătorii locali contestă recunoașterea exclusivă a acestora.

UE va încerca să formeze alianțe cu state din America Latină, Africa și Asia care au propriile produse regionale și un interes comun pentru protejarea denumirilor pe piețele internaționale.

Comisarul pentru agricultură a apărat și finanțarea Politicii Agricole Comune în viitorul buget european. Răspunzând criticilor potrivit cărora agricultura ar fi „o politică a trecutului”, Hansen a spus că lipsa unei politici agricole comune ar costa Europa mai mult decât finanțarea acesteia, deoarece UE ar deveni mai dependentă de importurile alimentare.

„Celor care spun că politica agricolă este o politică a trecutului le-aș pune întrebarea: ce veți mânca în viitor?”, a spus Hansen. El a susținut că hrana este necesară zilnic și că producția internă reduce dependențele față de țări terțe.

Președinția irlandeză va încerca să avanseze negocierile privind Politica Agricolă Comună de după 2027 și să ajungă la un acord parțial asupra regulilor care nu depind direct de valoarea viitorului buget.

Sumele finale pentru subvenții, investiții, gestionarea riscurilor și dezvoltarea rurală vor depinde de negocierile privind cadrul financiar multianual al UE. Statele membre au poziții diferite privind dimensiunea bugetului și distribuirea fondurilor între agricultură, apărare, competitivitate și alte priorități.

Măsurile pentru îngrășăminte pot oferi sprijin înaintea următorului sezon agricol, dar valoarea primită efectiv de fermieri va depinde de contribuțiile guvernelor și de criteriile naționale. Mecanismul de reasigurare și finanțarea viitoarei politici agricole se află încă în pregătire și negociere.