Avocatul general al Curții UE spune că livrările Amazon pot fi tratate ca servicii poștale în Italia

Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene consideră că activitățile prin care companii din grupul Amazon pregătesc, sortează, direcționează și organizează livrarea produselor vândute de terți pe Amazon Marketplace pot fi tratate ca servicii poștale în Italia. Concluzia ar permite autorităților italiene să ceară autorizație poștală pentru aceste activități, dacă instanța națională confirmă faptele descrise în dosar.

Pe scurt

1. Avocatul general spune că trei companii Amazon din Italia pot furniza servicii poștale în sensul Directivei 97/67.

2. Cauzele privesc Amazon Italia Logistica, Amazon Italia Services și Amazon Italia Transport.

3. AGCOM le-a amendat în 2018 pentru prestarea unor servicii poștale fără autorizație.

4. Opinia acoperă trei activități: sortarea coletelor, gestionarea lockerelor și coordonarea curierilor locali.

5. Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiție, iar hotărârea va fi dată ulterior.

Cazul pornește de la modelul prin care Amazon gestionează livrarea produselor vândute de comercianți terți pe Amazon Marketplace. Produsele sunt trimise de vânzători către centrele logistice Amazon, unde sunt primite, sortate, depozitate, ambalate și etichetate. După ce un client comandă produsul, coletul este pregătit pentru expediere și repartizat către operatori care se ocupă de livrare.

În 2018, autoritatea italiană pentru comunicații, AGCOM, a sancționat Amazon Italia Logistica, Amazon Italia Services și Amazon Italia Transport. Autoritatea a considerat că serviciul de livrare către clientul final pentru produse vândute pe marketplace nu se deosebește, în substanță, de livrarea făcută de alți operatori poștali și include etape obișnuite ale ciclului poștal.

Companiile Amazon au contestat amenzile în instanțele italiene. Dosarul a ajuns la Consiglio di Stato, care a cerut Curții de Justiție să clarifice dacă Directiva privind serviciile poștale permite unui stat membru să supună asemenea activități unei autorizații poștale generale.

Prima întrebare privește Amazon Italia Logistica, AIL. Această companie primește produsele în centre logistice, le sortează, le depozitează, apoi le colectează din depozit după comandă, le ambalează și le etichetează. Avocatul general consideră că, după ambalare și etichetare, bunurile pot deveni articole poștale, deoarece au destinatar și se află în forma finală în care urmează să fie transportate.

În opinia sa, activitatea de repartizare a coletelor între curieri, în funcție de timpi de livrare, rute, zone deservite și resurse disponibile, poate fi considerată sortare poștală. Sortarea nu înseamnă doar mișcarea fizică într-un centru poștal tradițional, ci separarea și organizarea articolelor pentru includerea lor în lanțul poștal și pentru optimizarea transportului și distribuției.

A doua întrebare privește Amazon Italia Services, AIS, care gestionează lockerele folosite pentru livrarea și ridicarea coletelor. Amazon a susținut că un locker este doar o alternativă la cutia poștală a clientului și că ciclul poștal se termină când coletul este depus acolo. Avocatul general respinge această paralelă.

Diferența este că lockerul nu este un punct pasiv. Potrivit dosarului, lockerele sunt controlate de la distanță prin sistemele IT ale Amazon, depunerea coletului de către curier este monitorizată, clientul primește instrucțiuni și cod de ridicare, iar coletul rămâne sub protecția Amazon până la ridicare. Dacă destinatarul nu îl ridică în termenul stabilit, coletul este returnat automat expeditorului.

Această gestiune activă face ca lockerul să fie parte din etapa de distribuție, nu un simplu spațiu neutru. Avocatul general consideră că livrarea reală are loc abia când destinatarul ridică articolul din locker. Până atunci, coletul rămâne în lanțul de distribuție.

A treia întrebare privește Amazon Italia Transport, AIT. Această companie nu livrează ea însăși toate coletele, ci organizează rețeaua de operatori locali care fac livrarea către clientul final. Pentru avocatul general, faptul că livrarea fizică este realizată de firme locale nu exclude ca AIT să fie furnizor de servicii poștale dacă exercită o influență decisivă asupra modului în care serviciul este prestat.

Potrivit faptelor descrise de instanța italiană, AIT stabilește instrucțiuni detaliate pentru livrare, planifică rutele, folosește sisteme de urmărire a vehiculelor, monitorizează performanța, impune indicatori, poate aplica penalități și influențează condițiile în care operatorii locali își folosesc resursele și personalul. În această situație, operatorul local nu ar acționa cu autonomie reală asupra serviciului prestat pentru Amazon, ci ar executa livrarea în condițiile stabilite de AIT.

Avocatul general folosește o abordare substanțială: contează cine controlează efectiv condițiile serviciului, nu doar cine duce fizic coletul la adresă. Dacă o companie organizează distribuția, stabilește condițiile tehnice și economice și conduce activitatea subcontractorilor locali, ea poate fi tratată ca furnizor de servicii poștale.

Opinia abordează și problema fragmentării lanțului de livrare. În comerțul electronic modern, aceeași livrare poate fi împărțită între mai multe companii, inclusiv entități din același grup și subcontractori locali. Avocatul general arată că Directiva privind serviciile poștale permite ca fiecare operator implicat într-o etapă succesivă a lanțului poștal să fie calificat ca furnizor de servicii poștale, dacă activitatea sa intră în una dintre etapele relevante.

Această interpretare contează pentru platformele mari de comerț electronic, deoarece împiedică scoaterea livrărilor din regimul poștal doar prin împărțirea activităților între mai multe societăți. Dacă o companie sortează articole poștale, alta gestionează livrarea prin lockere, iar alta controlează distribuția prin curieri locali, fiecare poate intra în sfera reglementării poștale.

Avocatul general propune Curții să răspundă că Directiva 97/67 nu împiedică statele membre să ceară autorizație generală pentru asemenea activități. Aceasta înseamnă că legislația italiană poate fi compatibilă cu dreptul UE dacă impune autorizație pentru servicii poștale furnizate în cadrul modelului Amazon descris în dosar.

Autorizarea poștală nu este doar o formalitate administrativă. Directiva permite statelor membre să o folosească pentru respectarea unor cerințe esențiale, cum ar fi securitatea rețelei, transportul mărfurilor periculoase, respectarea condițiilor de muncă, sistemele de securitate socială, protecția datelor, protecția mediului sau planificarea regională.

Pentru Amazon, miza este dacă operațiunile sale de logistică, livrare și gestionare a lockerelor pot rămâne în afara regimului poștal sau trebuie tratate ca parte a pieței poștale. Pentru autorități, miza este capacitatea de a supraveghea noile modele de livrare create de comerțul electronic, chiar dacă ele nu seamănă cu serviciile poștale tradiționale.

Curtea de Justiție nu este obligată să urmeze concluziile avocatului general. Judecătorii vor delibera, iar hotărârea va fi pronunțată ulterior. Dacă Curtea urmează această opinie, statele membre ar avea mai mult spațiu pentru a cere autorizații poștale unor platforme și grupuri care controlează etape importante ale livrării coletelor către consumatori.