Bruegel propune ținte de eficiență pentru producători, pentru a crește vânzările de pompe de căldură în UE

Cercetătorii Bruegel Benjamin Bjerkan-Wade și Ben McWilliams propun un standard european care să oblige producătorii de echipamente de încălzire să crească eficiența aparatelor vândute, stimulând astfel comercializarea pompelor de căldură. Analiza publicată luni, 26 octombrie 2026, recomandă ținte anuale, credite tranzacționabile și penalități pentru neîndeplinirea obligațiilor. Este o recomandare de politică publică, nu o măsură adoptată de UE.

Propunerea urmărește să reducă obstacolul costului inițial al pompelor de căldură și să ofere industriei o cerere mai previzibilă. Autorii consideră că obligațiile impuse producătorilor ar completa măsurile care încearcă să facă electricitatea mai ieftină în raport cu gazul și să reducă cheltuielile de funcționare ale echipamentelor.

Standardul nu s-ar limita la numărarea pompelor de căldură vândute. Bruegel propune folosirea evaluărilor de eficiență energetică pe care le au deja aparatele comercializate în UE, ca bază pentru ținte aplicate fiecărui producător și înăsprite anual. O unitate mai eficientă ar contribui mai mult la îndeplinirea țintei decât una mai puțin eficientă, iar sistemele hibride ar avea o contribuție mai mică.

Autorii recomandă includerea pompelor aer-aer, care transferă căldura direct către aerul din încăperi. Pentru că acestea pot deservi numai o cameră și sunt folosite și la răcire, ar putea primi credite fracționare, în funcție de puterea de încălzire și de potențialul de a înlocui consumul de combustibili fosili. Propunerea diferă astfel de sistemul britanic, care acoperă numai pompele cu distribuție a căldurii prin apă.

Producătorii care depășesc ținta ar genera credite pe care le-ar putea vinde firmelor rămase în urmă. Și companiile care fabrică exclusiv pompe de căldură ar putea obține asemenea credite. Producătorii care nu își îndeplinesc obligația prin vânzări eligibile sau credite cumpărate ar plăti penalități proporționale cu deficitul.

Bruegel avertizează însă că nivelul obligațiilor contează. Potrivit analizei, primele indicii din Regatul Unit sugerează că firmele care vând atât centrale, cât și pompe de căldură au redus prețurile celor din urmă pentru a atinge țintele, în loc să cumpere credite de la alți producători. Autorii consideră că țintele prea modeste pot transfera vânzări de la producătorii specializați în pompe de căldură către firmele care comercializează și centrale, fără să genereze o creștere suficientă a cererii totale.

De aceea, cercetătorii recomandă obiective ambițioase și penalități suficient de ridicate. Reducerea costului de achiziție este un efect urmărit, nu un rezultat garantat pentru fiecare gospodărie. Autorii arată și că o parte din costurile de conformare ar putea fi transferată către prețul centralelor pe gaz.

Un alt argument privește instalatorii, ale căror recomandări influențează alegerea gospodăriilor. Producătorii de centrale finanțează pregătirea profesională și programe de fidelizare pentru instalatori. În opinia autorilor, un standard de eficiență i-ar putea stimula să îndrepte asemenea resurse către instalarea pompelor de căldură. O traiectorie anuală previzibilă ar putea susține și investițiile în producție, distribuție și finanțare.

Pentru descrierea pieței, Bruegel estimează că pompele de căldură au reprezentat 28% din vânzările de sisteme de încălzire cu distribuție prin apă în 2025, în zece state membre: Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Polonia, Spania și Suedia. România nu face parte din eșantion. Procentul privește vânzările din acest segment, nu ponderea locuințelor dotate cu pompe de căldură și nici toate tehnologiile de încălzire vândute în UE.

În Regatul Unit, Clean Heat Market Mechanism funcționează din 1 aprilie 2025. Anumiți producători care furnizează centrale pe gaz sau combustibil lichid trebuie să obțină credite pentru instalări eligibile și certificate de pompe de căldură în locuințe existente. Obligația se calculează în raport cu vânzările eligibile de centrale care depășesc pragurile prevăzute de schemă.

Ținta britanică a fost de 6% pentru anul schemei început la 1 aprilie 2025 și este de 8% pentru cel început la 1 aprilie 2026. Firmele pot genera sau cumpăra credite. Dacă acestea rămân insuficiente după aplicarea reportării permise, plata este de 500 de lire sterline pentru fiecare unitate de țintă neacoperită. Aceste reguli britanice nu se aplică automat în Uniunea Europeană.

La nivelul UE, Planul de acțiune pentru electrificare prezentat de Comisie la 17 iulie 2026 prevede examinarea posibilității unui mecanism pentru încălzire curată până în 2027. Scopul este stimularea vânzărilor de pompe de căldură, orientarea producătorilor și instalatorilor către soluții curate și reducerea diferenței de cost inițial. Calendarul privește examinarea mecanismului, nu aplicarea unor cote obligatorii din 2027.

Planul mai amplu urmărește creșterea ponderii electricității în consumul final de energie al UE de la aproximativ 23% la un obiectiv indicativ de 46% în 2040. Comisia estimează economii potențiale de 260 de miliarde de euro anual la importurile de combustibili fosili dacă acest obiectiv este atins. Suma nu reprezintă economii atribuite exclusiv pompelor de căldură sau propunerii Bruegel.

Comisia nu a stabilit prin acest mecanism ținte obligatorii, un preț al creditelor ori penalități pentru producători. Recomandarea Bruegel nu îi obligă pe proprietari să își înlocuiască centralele și nu introduce o interdicție de vânzare. Parametrii unui eventual sistem european și efectele sale asupra prețurilor ar depinde de forma unei viitoare propuneri și de deciziile instituțiilor UE.