AcasăEuropaCEDO cere Turciei să îl elibereze imediat pe Can Atalay și să...


CEDO cere Turciei să îl elibereze imediat pe Can Atalay și să îi permită exercitarea mandatului parlamentar

Can Atalay, în centrul grupului, vorbește în fața microfoanelor la Sakarya.
Can Atalay vorbind presei la Sakarya, într-un cadru de arhivă inclus într-un reportaj VOA Türkçe publicat la 24 martie 2023. Data filmării nu este precizată. CEDO a cerut eliberarea sa imediată și exercitarea mandatului parlamentar în hotărârea de Cameră din 17 noiembrie 2026.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a cerut Turciei să îl elibereze imediat pe avocatul și activistul pentru drepturile omului Can Atalay și să îi permită să își exercite mandatul parlamentar obținut la alegerile din mai 2023. În hotărârea pronunțată la 17 noiembrie 2026, Curtea a constatat că refuzul Curții de Casație turce de a aplica hotărârile Curții Constituționale, care dispusese eliberarea lui Atalay în temeiul imunității parlamentare, a încălcat Convenția europeană a drepturilor omului. Judecătorii de la Strasbourg au concluzionat, cu șase voturi la unul, că menținerea detenției a urmărit și un scop politic nepermis: reducerea la tăcere a reclamantului și limitarea pluralismului democratic.

Pe scurt

  1. CEDO a cerut eliberarea imediată a lui Can Atalay și posibilitatea exercitării mandatului parlamentar. Avocatul a fost ales în mai 2023, dar a rămas în detenție, iar mandatul său a fost declarat încetat în ianuarie 2024.

  2. Curtea a constatat încălcarea articolului 5 alineatele (1) și (4) privind legalitatea detenției și controlul său judiciar, precum și a articolului 3 din Protocolul nr. 1, referitor la dreptul la alegeri libere.

  3. A fost constatată și încălcarea articolului 18 al Convenției, deoarece continuarea detenției, în circumstanțele cauzei, a urmărit reducerea la tăcere a lui Atalay și limitarea pluralismului. Această constatare a fost adoptată cu șase voturi la unul.

  4. Turcia trebuie să asigure respectarea efectivă a hotărârilor Curții sale Constituționale, inclusiv prin măsuri generale care să prevină repetarea unor situații similare.

  5. CEDO a acordat 32.500 EUR pentru prejudiciul moral. Hotărârea este una de Cameră și poate deveni definitivă potrivit articolului 44 al Convenției; plata despăgubirii este prevăzută în termen de trei luni de la definitivare.

Atalay a fost implicat în mișcarea de protest Gezi Park din 2013, în cadrul grupului Taksim Solidarity, care reunea organizații profesionale, asociații și alte structuri civice participante la manifestațiile declanșate inițial împotriva unui proiect urbanistic din Istanbul.

În februarie 2019, procurorii turci l-au inclus, alături de alte persoane, într-un dosar penal privind presupuse activități destinate răsturnării guvernului prin forță și violență.

La 25 aprilie 2022, o instanță penală din Istanbul l-a condamnat la 18 ani de închisoare pentru complicitate la tentativa de răsturnare a guvernului. Condamnarea a fost legată de participarea sa la protestele Gezi și de activitățile desfășurate în cadrul organizațiilor implicate.

Atalay a contestat acuzațiile și a susținut că activitatea sa era una legitimă, legată de reprezentarea și apărarea unor drepturi constituționale.

În timpul detenției, acesta a candidat la alegerile legislative din 14 mai 2023 și a fost ales deputat pentru provincia Hatay, pe listele Partidului Muncitorilor din Turcia.

Atalay a solicitat instanțelor să recunoască efectele alegerii sale și să suspende procedurile penale. Curtea de Casație a respins cererile, apreciind că infracțiunea pentru care fusese judecat se încadra într-o excepție constituțională de la imunitatea parlamentară.

Disputa a ajuns la Curtea Constituțională a Turciei, care a pronunțat la 25 octombrie 2023 o hotărâre favorabilă lui Atalay.

Judecătorii constituționali au constatat încălcarea dreptului său la libertate și securitate și a dreptului de a fi ales și de a participa la activitatea politică. Curtea Constituțională a considerat că interpretarea excepției de la imunitate nu era suficient de clară și previzibilă pentru a justifica menținerea detenției.

Instanța a dispus luarea măsurilor necesare pentru înlăturarea încălcărilor, inclusiv eliberarea lui Atalay și suspendarea procedurilor penale relevante.

La 8 noiembrie 2023, Secția a treia penală a Curții de Casație a refuzat să execute decizia Curții Constituționale. Conflictul dintre cele două instanțe a produs o criză instituțională, deoarece hotărârile Curții Constituționale sunt obligatorii potrivit constituției turce.

Curtea Constituțională a fost sesizată din nou și a constatat o nouă încălcare a drepturilor lui Atalay. În hotărârea din 21 decembrie 2023, ea a subliniat caracterul obligatoriu al propriilor decizii și faptul că instanțele inferioare și celelalte autorități nu au libertatea de a decide dacă le execută.

La 3 ianuarie 2024, Curtea de Casație a refuzat pentru a doua oară aplicarea hotărârii constituționale.

La 30 ianuarie, decizia Curții de Casație a fost citită în plenul Marii Adunări Naționale a Turciei, iar mandatul parlamentar al lui Atalay a fost declarat încetat în temeiul prevederilor constituționale privind pierderea mandatului în urma unei condamnări definitive.

Ulterior, Curtea Constituțională a apreciat că încetarea mandatului reprezenta o situație de fapt produsă pe baza unei decizii care nu putea avea efect juridic valid după constatarea încălcărilor constituționale.

În privința articolului 5 alineatul (1) al Convenției, Curtea a constatat, cu șase voturi la unul, că menținerea detenției nu era legală și nu respecta procedura prevăzută de dreptul intern, astfel cum fusese interpretat de instanța constituțională competentă.

CEDO a examinat separat și articolul 5 alineatul (4), care garantează dreptul unei persoane private de libertate de a obține un control judiciar efectiv asupra legalității detenției.

În acest punct, constatarea încălcării a fost unanimă.

Curtea a considerat că hotărârile favorabile ale Curții Constituționale nu au produs efectul necesar, întrucât instanțele responsabile au refuzat punerea lor în aplicare. În consecință, Atalay nu a beneficiat în practică de un control judiciar care să poată conduce la eliberarea sa.

CEDO a subliniat că această constatare este limitată la circumstanțele particulare ale cauzei. Ea nu reprezintă o concluzie generală că mecanismul cererilor individuale adresate Curții Constituționale turce este, în toate situațiile, ineficient.

În cazul lui Atalay, alegătorii din Hatay au votat pentru un candidat care a câștigat un mandat parlamentar, dar nu a putut să îl exercite. Ulterior, mandatul a fost declarat încetat în urma unei proceduri pe care Curtea Constituțională o considerase lipsită de temei juridic.

CEDO a concluzionat că această situație reprezenta o ingerință nejustificată în dreptul reclamantului de a fi ales și de a ocupa un loc în Parlament, precum și în libera exprimare a voinței alegătorilor.

Constatarea a fost adoptată cu șase voturi la unul.

Articolul 18 al Convenției interzice folosirea restricțiilor asupra drepturilor garantate în alte scopuri decât cele pentru care au fost prevăzute.

Guvernul turc a contestat acuzațiile și a susținut că nu existau dovezi suficiente pentru a demonstra o asemenea finalitate. Autoritățile au arătat că detenția se întemeia pe o condamnare penală și că instanțele naționale acționaseră în cadrul competențelor lor.

Curtea europeană a analizat însă contextul general al cauzei, inclusiv poziția lui Atalay ca avocat și apărător al drepturilor omului, refuzurile repetate ale Curții de Casație de a executa hotărârile constituționale, pierderea mandatului și declarațiile publice ale unor oficiali turci.

CEDO a luat în considerare și jurisprudența sa anterioară referitoare la procedurile penale legate de protestele Gezi, inclusiv cauzele privind omul de afaceri și activistul Osman Kavala.

Pe baza ansamblului circumstanțelor, judecătorii au constatat că menținerea detenției, prin nerecunoașterea imunității parlamentare stabilite de Curtea Constituțională, a urmărit reducerea la tăcere a reclamantului și limitarea pluralismului.

Curtea a apreciat că această situație putea produce și un efect de descurajare asupra altor apărători ai drepturilor omului care desfășoară activități publice sau politice.

Încălcarea articolului 18 a fost constatată în legătură cu articolul 5 și cu articolul 3 din Protocolul nr. 1, cu șase voturi la unul.

Unul dintre judecătorii completului, Saadet Yüksel, a formulat o opinie separată. Ea a fost de acord cu încălcarea articolului 5 alineatul (4), dar nu cu concluziile majorității privind nelegalitatea detenției, afectarea dreptului la alegeri și existența unui scop politic nepermis.

În temeiul articolului 46 al Convenției, Curtea a stabilit că statul trebuie să pună capăt detenției lui Can Atalay, să asigure eliberarea sa imediată și să îi permită să ocupe locul în Parlament și să își exercite funcțiile parlamentare.

Curtea a cerut și măsuri generale, prin care Turcia să asigure executarea integrală a hotărârilor Curții Constituționale și să prevină apariția unor încălcări similare.

În hotărârea sa, Curtea europeană a stabilit și acordarea unei despăgubiri de 32.500 EUR pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.

Suma trebuie achitată în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, potrivit condițiilor prevăzute de articolul 44 al Convenției.

CEDO nu a acordat separat despăgubiri pentru prejudiciul material sau cheltuielile de judecată, în absența unor cereri cuantificate corespunzător.

Hotărârea din 17 noiembrie este una de Cameră și nu este încă definitivă. Părțile pot solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră în termen de trei luni. Definitivarea intervine în condițiile articolului 44 din Convenție.

CEDO este o instanță a Consiliului Europei, nu a Uniunii Europene. Hotărârea este pronunțată în temeiul Convenției europene a drepturilor omului, la care Turcia este parte.

Următorii pași de urmărit sunt eventualele cereri procedurale privind hotărârea de Cameră, reacția autorităților turce, situația efectivă a detenției lui Atalay și măsurile adoptate pentru respectarea deciziilor instanței constituționale.






























RELATED ARTICLES