CEDO respinge cererea judecătorului Dorin Munteanu pentru că a ascuns procedura de despăgubire din Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a declarat inadmisibilă cererea judecătorului moldovean Dorin Munteanu după ce a constatat că acesta omisese deliberat să comunice un proces intern în care obținuse recunoașterea încălcării unor drepturi și despăgubiri. Decizia a fost adoptată la 1 octombrie 2026 și comunicată în scris la 22 octombrie. Curtea a respins cererea pentru abuz al dreptului de sesizare, fără să examineze pe fond plângerile privind autorizarea urmăririi penale și suspendarea magistratului.

Cauza pornește de la o decizie din 9 decembrie 2016, când Munteanu, atunci judecător de instrucție, a respins prelungirea arestării preventive a unei persoane cercetate penal. După audierea unui martor al apărării, el a apreciat că nu mai existau motive plauzibile pentru suspiciunea privind comiterea infracțiunii. Procurorul general a solicitat ulterior Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) autorizarea urmăririi penale a judecătorului, susținând că acesta pronunțase cu bună-știință o decizie ilegală.

CSM a examinat solicitarea într-o ședință închisă, la care Munteanu a participat numai parțial: după prezentarea poziției sale, i s-a cerut să părăsească sala pentru ca procurorul general să prezinte informații confidențiale. La 31 ianuarie 2017, Consiliul a autorizat urmărirea penală și l-a suspendat până la soluționarea definitivă a dosarului. CSM a precizat că legea nu îi permitea să evalueze fiabilitatea elementelor prezentate de procuror.

Judecătorul a contestat procedura, invocând caracterul nepublic al ședinței, participarea sa limitată, lipsa contradictorialității și motivarea insuficientă a deciziei. La 4 decembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul ca inadmisibil, considerând că putea verifica respectarea procedurii de adoptare a actului CSM. Munteanu a sesizat CEDO la 22 mai 2018, invocând articolele 6, 8 și 13 din Convenție: garanțiile procesului echitabil, protecția vieții private și profesionale și existența unui control judiciar suficient.

La 11 noiembrie 2019, magistratul a fost achitat după ce procurorul a renunțat la acuzații. Printr-o scrisoare primită la Strasbourg la 3 ianuarie 2020, el a informat Curtea că achitarea devenise definitivă. Această comunicare a contat ulterior în evaluarea conduitei sale, deoarece CEDO îi reamintise încă din 15 mai 2019 obligația de a anunța evoluțiile importante ale cauzei.

La 20 mai 2020, Munteanu a deschis împotriva statului și o acțiune civilă pentru repararea prejudiciilor materiale și morale. În aceasta a contestat inclusiv autorizarea urmăririi penale și suspendarea dispuse de CSM, invocând expres articolele 6 și 8. Judecătoria Chișinău a admis parțial acțiunea la 18 aprilie 2022, a constatat încălcări ale acestor drepturi și i-a acordat 250.000 de lei moldovenești (MDL) pentru prejudiciu moral și 30.000 MDL pentru costurile și cheltuielile din cauza penală. Instanța a consemnat și reintegrarea sa în funcție și plata integrală a salariului pentru perioada suspendării.

Curtea de Apel Chișinău a menținut soluția la 27 octombrie 2023. Prin decizia definitivă din 4 martie 2024, Curtea Supremă de Justiție a redus despăgubirea morală la 150.000 MDL și a păstrat celelalte dispoziții. Totalul final acordat în țară a fost astfel de 180.000 MDL, din care 30.000 MDL pentru cheltuieli. Decizia CEDO indică echivalente aproximative de 7.500 de euro și, respectiv, 1.500 de euro; acestea sunt conversiile reținute în document, nu un calcul la cursul actual. Sumele civile sunt prezentate ca acordate prin hotărâre, fără a presupune că documentul confirmă și plata lor integrală.

Munteanu nu informase însă spontan CEDO despre acțiunea civilă sau despre soluțiile favorabile obținute. Curtea a aflat despre procesul de despăgubire din informațiile furnizate de Guvernul Republicii Moldova, după comunicarea cererii către autorități. Reclamantul a transmis decizia definitivă din martie 2024 numai după ce fusese invitat să răspundă unei posibile constatări de abuz al dreptului de cerere individuală.

Guvernul a susținut că procesul intern privea cel puțin parțial aceleași fapte și plângeri și că rezultatul său era decisiv pentru a stabili dacă Munteanu își mai păstra calitatea de victimă. Judecătorul a argumentat că procedurile aveau obiecte diferite, că instanțele naționale nu recunoscuseră expres toate încălcările reclamate la Strasbourg și că Guvernul furnizase oricum informațiile necesare. El a negat intenția de a induce Curtea în eroare.

CEDO a respins explicațiile, apreciind că recunoașterea încălcărilor și reparația internă priveau un aspect esențial al cererii. Curtea trebuia să poată evalua situația în cunoștința tuturor faptelor relevante. Judecătorii au observat că reclamantul era asistat de avocat, fusese informat despre obligația de comunicare și o respectase atunci când anunțase achitarea penală. În aceste condiții, au considerat stabilit caracterul intenționat al necomunicării procesului civil.

Obligația de a informa Curtea despre circumstanțele relevante este prevăzută de Regulamentul CEDO. O simplă omisiune nu determină automat respingerea unei cereri: intenția de a induce Curtea în eroare trebuie stabilită cu suficientă certitudine. În această cauză, CEDO a constatat un abuz al dreptului de cerere individuală și a aplicat criteriul de inadmisibilitate prevăzut de articolul 35 din Convenție.

Decizia a fost adoptată în unanimitate de un comitet de trei judecători al Secției a cincea și este definitivă, potrivit regulilor Convenției aplicabile comitetelor. Ea nu acordă despăgubiri noi, nu anulează sumele recunoscute de instanțele moldovene și nu stabilește că procedura CSM a respectat Convenția. Rezultatul privește conduita procedurală a reclamantului: plângerile sale inițiale nu au fost soluționate pe fond.