AcasăEuropaCEDO respinge despăgubirile materiale cerute pentru o cafenea din Odesa


CEDO respinge despăgubirile materiale cerute pentru o cafenea din Odesa

Sediul Curții Europene a Drepturilor Omului din Strasbourg, cu două volume metalice curbe și intrare din sticlă.
CEDO a respins cererea de despăgubiri materiale în litigiul privind cafeneaua din Odesa. Sediul Curții din Strasbourg.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins cererea de despăgubiri materiale a societății Odeska Buterbrodna Kompaniya pentru pierderea dreptului de proprietate asupra unei cafenele din Odesa. În hotărârea definitivă comunicată la 15 octombrie 2026, judecătorii au constatat că firma nu dovedise valoarea prejudiciului. În decizie au cântărit lipsa unei evaluări corespunzătoare și o înțelegere ulterioară de vânzare la un preț mult mai mic.

Pe scurt

  1. CEDO a respins cererea de despăgubiri materiale a firmei din Odesa, care nu a dovedit suficient valoarea pierderii.

  2. Curtea a luat în calcul lipsa unei evaluări relevante și o înțelegere ulterioară de vânzare la un preț mult mai mic.

  3. Cei aproximativ 117.000 de euro invocați în cerere reprezintă un echivalent calculat de firmă în martie 2012.

  4. Constatarea încălcării dreptului de proprietate și sumele acordate în 2024 rămân valabile.

  5. A fost respinsă și rambursarea unui onorariu suplimentar de succes de aproximativ 900 de euro.

Societatea câștigase deja în privința încălcării Convenției europene a drepturilor omului. La 12 decembrie 2024, CEDO stabilise că Ucraina îi încălcase dreptul la respectarea bunurilor, protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1. Curtea acordase 3.000 de euro pentru prejudiciul moral și 400 de euro pentru cheltuieli de judecată, plus taxele aplicabile. Problema despăgubirilor materiale fusese lăsată pentru o examinare ulterioară, care s-a încheiat acum.

Litigiul își are originea în construirea unei cafenele de vară în Parcul Luzanivka, pe teren municipal. Întreprinzătoarea care a ridicat clădirea obținuse avize preliminare, dar nu și dreptul de folosință asupra terenului. În 2008, o instanță a dispus demolarea. Potrivit hotărârii CEDO din 2024, ordinul nu fusese executat, iar clădirea trecuse ulterior prin mai multe tranzacții.

În decembrie 2011, doi dintre fondatorii societății au cumpărat cafeneaua, cu titlurile înscrise în registrele oficiale. În martie 2012 au adus imobilul ca aport la capitalul firmei. Procurorul local a contestat însă titlurile succesive, invocând situația inițială a construcției. Instanțele ucrainene i-au dat dreptate, printr-o hotărâre rămasă definitivă la 20 aprilie 2015.

În 2024, CEDO a considerat disproporționată ingerința în dreptul societății. Judecătorii au reținut buna-credință a cumpărătorilor, înregistrarea oficială a titlurilor și tolerarea îndelungată a situației de către autorități. În plus, Guvernul nu demonstrase existența unei căi prin care firma, ca persoană juridică distinctă de fondatorii săi, să poată obține compensații. Această constatare nu a legalizat construcția și nu a stabilit valoarea pierderii materiale.

Pentru această pierdere, societatea solicitase 1,23 milioane de grivne, pornind de la prețul plătit de fondatori. Echivalentul de aproximativ 117.000 de euro menționat în cerere provenea din calculul firmei din martie 2012. La examinarea despăgubirilor, compania a prezentat un raport de evaluare din 2011. CEDO a constatat însă că lipsea o evaluare a bunului corespunzătoare momentului anulării titlului de proprietate.

O a doua dificultate privea o înțelegere din mai 2016, prin care firma se angajase să vândă cafeneaua pentru 372.000 de grivne, aproximativ 13.000 de euro la acel moment. Tranzacția a fost ulterior declarată nulă de instanțele ucrainene, deoarece societatea nu mai avea dreptul de proprietate asupra imobilului.

Guvernul ucrainean a susținut că firma încasase prețul și nu îl restituise. Societatea a negat încasarea și a prezentat declarația unuia dintre cumpărători, care afirma că nu plătise banii. CEDO a precizat că documentele nu îi permiteau să stabilească în mod convingător dacă suma fusese plătită. A reținut totuși disponibilitatea firmei de a vinde la un preț considerabil mai mic decât cel folosit pentru calcularea prejudiciului.

Pe baza acestor elemente, judecătorii au concluzionat că valoarea pierderii nu fusese dovedită și au respins cererea de despăgubiri materiale. Motivarea păstrează distincția dintre pierderea posibilității de a folosi cafeneaua, recunoscută de Curte, și demonstrarea sumei care ar trebui acordată pentru această pierdere.

Curtea a respins și rambursarea unui onorariu de succes de 39.489 de grivne, aproximativ 900 de euro la momentul respectiv, plătit avocatului în martie 2025 în baza unui contract din 2023. Judecătorii au arătat că un acord între avocat și client nu obligă automat statul să suporte cheltuiala. În acest caz, onorariul nu avea legătura necesară cu cheltuieli efective și indispensabile remedierii încălcării. Cererea fusese, în plus, formulată abia după prima hotărâre, deși obligația contractuală exista anterior.

Hotărârea din 15 octombrie încheie examinarea acestor pretenții fără alte sume acordate. Constatarea încălcării dreptului de proprietate și despăgubirile pentru prejudiciul moral și cheltuielile stabilite în 2024 rămân neafectate.















































RELATED ARTICLES