Propunerea unui impozit minim de 2% pe marile averi, discutată în Parlamentul European

Un impozit minim de 2% pentru persoanele cu averi nete de peste 100 de milioane de euro s-a numărat printre opțiunile prezentate în reuniunea interparlamentară organizată la Bruxelles, la 12 octombrie 2026, de Subcomisia pentru chestiuni fiscale a Parlamentului European (FISC). Eurodeputații, parlamentarii naționali și experții au discutat cum ar putea fi taxate mai eficient marile averi. Dezbaterea va alimenta un raport din proprie inițiativă aflat în pregătire, fără să creeze o obligație fiscală nouă.

Giulia Varaschin, consilieră principală pentru politici la International Tax Observatory, susține un mecanism care să asigure un nivel minim al impozitării raportat la averea netă. Aceasta reprezintă valoarea activelor după scăderea datoriilor. În modelul descris de cercetători, impozitul pe venit și taxele similare deja plătite ar fi luate în calcul. Contribuabilul ar achita o completare numai dacă suma respectivă nu atinge pragul minim, fără ca tuturor persoanelor vizate să li se adauge automat încă 2%.

Argumentul prezentării este că persoanele foarte bogate își pot organiza patrimoniul astfel încât să obțină puține venituri impozabile la nivel personal. Păstrarea câștigurilor în societăți de tip holding, în locul distribuirii lor ca dividende, este unul dintre mecanismele discutate. Varaschin propune și o mai bună coordonare europeană a informațiilor despre active și a regulilor fiscale aplicabile la schimbarea rezidenței.

O notă de cercetare din martie 2025, semnată de Quentin Parrinello, Giulia Varaschin și Gabriel Zucman, estimează că scenariul de impozitare minimă cu 2%, pentru averi de peste 100 de milioane de euro, ar putea genera aproximativ 67 de miliarde de euro anual în statele UE. Estimarea, reluată în prezentarea din octombrie, folosește date Forbes din martie 2025, o ipoteză comună privind nivelul existent de impozitare a miliardarilor și extrapolări pentru persoanele cu averi de peste 100 de milioane. Este un rezultat al modelului autorilor, nu o sumă încasată sau o prognoză bugetară oficială a Comisiei Europene.

Proiectarea și administrarea impozitului ridică însă probleme concrete. Andrzej Robaszewski, director pentru studii de politică fiscală și dezvoltare durabilă la centrul de cercetare CASE, a prezentat dificultăți precum evaluarea activelor care nu pot fi vândute rapid, accesul la registre fiabile și protejarea lichidității contribuabililor. Analiza sa tratează și planificarea fiscală, proporționalitatea, libera circulație și riscul dublei impuneri în situații transfrontaliere. Concluziile studiului aparțin autorilor, nu Comisiei Europene.

Potrivit comunicatului Parlamentului publicat la 13 octombrie, unii parlamentari au avertizat că o taxă pe avere ar putea afecta competitivitatea și încuraja relocarea persoanelor bogate. Experții invitați au răspuns că există puține dovezi privind amploarea acestui efect în jurisdicțiile unde asemenea taxe au fost aplicate. Discuția a vizat și eliminarea excepțiilor care ar permite evitarea impozitării, precum și împărțirea măsurilor între nivelul național și cel european.

Raportul parlamentar privind cadrul fiscal pentru persoanele cu averi foarte mari este înregistrat ca procedură din proprie inițiativă, 2026/2113(INI). Fișa oficială îl indică pe Bruno Gonçalves, din grupul S&D, drept raportor, iar Comisia pentru afaceri economice și monetare (ECON) este responsabilă de dosar. La 19 octombrie, procedura era încă în așteptarea unei decizii a comisiei. Un asemenea raport formulează orientări politice, fără să instituie prin el însuși un impozit.

Impozitarea directă rămâne în principal responsabilitatea statelor membre. Pentru armonizarea legislațiilor care afectează direct piața internă, articolul 115 din Tratatul privind funcționarea UE prevede directive adoptate unanim de Consiliu, după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social European. Această procedură nu reprezintă o decizie deja luată de a introduce taxa discutată de experți.

Veniturile ipotetice pentru statele membre trebuie separate de finanțarea bugetului UE. Crearea unei noi categorii de resurse proprii ar necesita, potrivit articolului 311 din tratat, o decizie unanimă a Consiliului și aprobarea statelor conform cerințelor lor constituționale. Pentru contribuabilii din România și din celelalte state, reuniunea FISC nu modifică prin ea însăși obligațiile fiscale existente. Următorul pas al dosarului analizat rămâne elaborarea poziției parlamentare.