AcasăEuropaComisia decide sesizarea CJUE împotriva Poloniei pentru lacune în normele privind accidentele...


Comisia decide sesizarea CJUE împotriva Poloniei pentru lacune în normele privind accidentele industriale și informarea publicului

Instalații și coșuri industriale ale rafinăriei din Gdańsk, văzute de peste un drum.
Rafinăria din Gdańsk, Polonia, la 7 februarie 2022. Sesizarea anunțată de Comisie privește normele naționale de prevenire a accidentelor industriale și informarea publicului.

Comisia Europeană a decis să trimită Polonia în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru transpunerea incompletă și incorectă a Directivei Seveso III, care reglementează prevenirea accidentelor industriale majore. Executivul european reclamă lacune privind rapoartele de securitate și accesul publicului la acestea, planurile de urgență, amenajarea teritoriului și măsurile autorităților după accidente. Decizia anunțată la 19 noiembrie intervine la peste cinci ani de la deschiderea procedurii.

Esențial

  1. Comisia a decis să sesizeze CJUE împotriva Poloniei pentru transpunerea incompletă și incorectă a Directivei Seveso III. Sunt contestate rapoartele de securitate și accesul la ele, planurile de urgență, amenajarea teritoriului și acțiunile autorităților după accidente.

  2. Comisia afirmă că Polonia a acceptat necesitatea corectării legislației, dar nu a adoptat modificările. Scrisoarea de punere în întârziere datează din iunie 2021, iar avizul motivat din decembrie 2024.

  3. Cazul INFR(2021)2067 privește transpunerea normelor europene. Comunicatul nu atribuie procedura unui anumit accident și nu stabilește că toate instalațiile poloneze ar fi nesigure.

  4. Seveso III impune cerințe diferențiate în funcție de substanțele periculoase și cantitățile prezente. Cele aproximativ 11.000 de instalații menționate de Comisie reprezintă domeniul directivei în întreaga UE, nu numărul celor din Polonia.

  5. Constatarea unei încălcări aparține Curții. Anunțul Comisiei nu este o hotărâre judecătorească și nu comunică impunerea unei sancțiuni financiare.

Comisia a deschis procedura în iunie 2021 și a transmis Poloniei un aviz motivat în decembrie 2024, cerând remedierea legislației. Potrivit comunicatului, autoritățile poloneze au acceptat să corecteze încălcarea identificată, însă legea nu a fost modificată. Executivul european consideră insuficiente demersurile făcute până acum și a decis să treacă la etapa judiciară.

Directiva 2012/18/UE urmărește prevenirea accidentelor majore care implică substanțe periculoase și limitarea efectelor lor asupra sănătății și mediului. Ea acoperă, între altele, activități chimice și petrochimice, distribuția angro și depozitarea combustibililor. Aplicarea depinde de natura și cantitatea substanțelor, nu de simplul fapt că o întreprindere are activitate industrială.

Cerințele sunt mai stricte pentru amplasamentele de nivel superior, unde sunt depășite pragurile mai ridicate din directivă. Pentru acestea, articolul 10 cere un raport de securitate care să demonstreze identificarea pericolelor, existența măsurilor de prevenire și capacitatea de limitare a consecințelor. Raportul trebuie să ofere și informațiile necesare planurilor externe de urgență și deciziilor de amplasare a unor noi activități în vecinătate.

Conținutul și disponibilitatea publică a acestor rapoarte sunt printre obligațiile pe care Polonia nu le-a transpus corect, potrivit Comisiei. Directiva distinge între informațiile generale despre amplasamente, care trebuie să rămână disponibile publicului, inclusiv electronic, și accesul la cerere la raportul de securitate al unui amplasament de nivel superior. Pot fi protejate anumite informații confidențiale, cu respectarea condițiilor legale și furnizarea unei versiuni adaptate, de exemplu a unui rezumat netehnic.

Comisia contestă și normele privind planurile de urgență. Articolul 12 separă planurile interne, întocmite de operator pentru intervenția în amplasament, de cele externe, pregătite de autorități pentru consecințele din afara sa. Planurile trebuie revizuite, testate și, dacă este necesar, actualizate la intervale de cel mult trei ani. Aceste obligații urmăresc coordonarea intervenției și informarea persoanelor expuse, nu doar existența unui document administrativ.

În amenajarea teritoriului, articolul 13 cere luarea în calcul a riscurilor atunci când sunt autorizate instalații noi, modificări ale celor existente sau proiecte în vecinătate. Sunt vizate inclusiv locuințele, clădirile de uz public și rutele de transport. Directiva cere distanțe de siguranță adecvate și, după caz, alte măsuri, fără să fixeze aceeași distanță pentru toate amplasamentele europene.

După un accident, responsabilitățile sunt distincte. Articolul 16 privește informarea autorității de către operator despre împrejurări, substanțe, efecte și măsurile luate sau avute în vedere. Articolul 17 obligă autoritatea competentă să asigure intervențiile necesare, să colecteze informații pentru analiza accidentului, să urmărească remedierea și să informeze persoanele potențial afectate. Comunicatul menționează transpunerea incorectă a normelor privind acțiunile autorităților printre motivele sesizării.

Evaluarea Comisiei privind aplicarea legislației de mediu în Polonia, din 2025, oferă un reper anterior despre implementare. Pentru anul 2022, raportul consemna 171 de amplasamente de nivel superior pentru care era necesar un plan extern de urgență: 166 aveau un asemenea plan, iar 156 dintre planuri fuseseră testate în cei trei ani precedenți. Sunt date istorice, nu o măsurare a situației din noiembrie 2026.

Același raport arăta că informațiile generale prevăzute de anexa V erau permanent disponibile pentru toate amplasamentele Seveso din Polonia. Prin urmare, evaluarea nu susține concluzia că populația nu ar primi nicio informație. Disponibilitatea acelor informații generale este o cerință distinctă de transpunerea corectă a obligațiilor privind rapoartele de securitate, contestată acum de Comisie.

Directiva poartă numele localității italiene Seveso, unde un accident din 10 iulie 1976 a eliberat un nor toxic cu dioxină. Prima legislație europeană în domeniu datează din 1982; versiunea Seveso III a fost adoptată în 2012 și se aplică în principal din iunie 2015.

Procedura împotriva Poloniei se înscrie în articolul 258 din Tratatul privind funcționarea UE. Comisia susține existența unei încălcări, iar Curtea poate examina argumentele instituției și ale statului. Anunțul din 19 noiembrie confirmă decizia de sesizare, fără să comunice un număr de cauză nou sau o amendă. În centrul litigiului se află calitatea cadrului național de prevenire, informare și intervenție, nu stabilirea răspunderii pentru un accident industrial individual.






























RELATED ARTICLES