
O reducere uniformă de 15% a plăților directe europene ar diminua mai puternic, în termeni relativi, rezultatul economic al fermelor mici și al exploatațiilor cu animale erbivore, altele decât cele specializate în lapte, arată o simulare realizată pentru Parlamentul European. În această categorie, care include bovinele pentru carne și ovinele, valoarea adăugată netă agricolă ar scădea cu 6,4%, față de 2,8% în fermele de lapte și 0,4% în horticultură. Studiul cercetătorilor Thia Hennessy și Tesfai Tsegai, de la University College Cork, testează vulnerabilitatea fermelor în contextul negocierilor pentru PAC 2028–2034; reducerea de 15% este o ipoteză de calcul, nu o măsură adoptată.
Esențial
-
O reducere simulată de 15% a plăților directe produce pierderi diferite între tipurile de ferme. Valoarea adăugată netă agricolă scade cu 6,4% pentru alte exploatații cu animale erbivore, 4,6% pentru culturile de câmp, 4,4% pentru fermele mixte și 2,8% pentru exploatațiile specializate în lapte.
-
Fermele din cele mai mici clase economice ar pierde între 5% și 7% din valoarea adăugată netă, comparativ cu mai puțin de 2% pentru exploatațiile din cea mai mare clasă economică.
-
Studiul nu estimează reducerea reală a plăților în 2028–2034. Scenariul presupune prețuri și venituri de piață neschimbate, păstrarea structurii actuale a plăților și absența noilor mecanisme de redistribuire.
-
Comisia propune protejarea a aproximativ 300 miliarde EUR pentru agricultură, incluzând 293,7 miliarde EUR pentru sprijin agricol și 6,3 miliarde EUR pentru mecanismul de criză. Resurse suplimentare pot proveni din planurile naționale și regionale, dar nu sunt toate rezervate agriculturii.
-
Consiliul a adoptat un mandat parțial privind PAC la 26 octombrie 2026. Sumele bugetare, reducerea progresivă a plăților și plafoanele pentru beneficiari rămân de negociat. Nicio reducere uniformă de 15% nu a fost adoptată.
O reducere a subvențiilor agricole europene nu ar avea aceleași consecințe asupra tuturor fermierilor, chiar dacă procentul aplicat ar fi identic. Pentru o exploatație care obține venituri substanțiale din producția comercializată, o diminuare a plăților directe poate reprezenta o parte relativ mică din rezultatul economic. Pentru o fermă care depinde de aceste plăți pentru a-și acoperi costurile, aceeași reducere poate afecta semnificativ capacitatea de a continua activitatea. Aceasta este una dintre concluziile studiului The Multiannual Financial Framework and the Common Agricultural Policy for the period 2028–2034 – The new CAP architecture and its potential impacts on EU farm viability, realizat de Thia Hennessy și Tesfai Tsegai de la University College Cork, la solicitarea comisiei AGRI a Parlamentului European. Studiul a fost publicat în octombrie 2026 și prezentat pe platforma de cercetare a Parlamentului la 16 noiembrie. El examinează propunerile pentru viitoarea PAC și modul în care schimbarea arhitecturii bugetare, a plăților și a regulilor de redistribuire ar putea influența viabilitatea economică a fermelor europene.
Exercițiul folosește date agregate ale Rețelei de date privind durabilitatea agricolă (FSDN) pentru 2022–2024, cu medii ponderate pe fermele reprezentate și pe anii disponibili. Procentele descriu diferența dintre scenariul simulat și această bază de comparație, nu o prognoză construită pe prețurile și producția din 2028.
Una dintre analize simulează reducerea cu 15% a plăților directe și urmărește efectul asupra valorii adăugate nete agricole, indicator cunoscut prin abrevierea FNVA, de la Farm Net Value Added. Rezultatul este că pierderile proporționale ar fi mai ridicate în anumite sectoare zootehnice și în fermele de dimensiuni economice mici decât în horticultură, viticultură sau exploatațiile mari. Cercetătorii nu susțin că Uniunea a decis diminuarea tuturor plăților cu 15%. Ei utilizează acest procent ca ipoteză de lucru pentru a înțelege ce se poate întâmpla dacă resursele disponibile pentru sprijinul direct scad într-o proporție apropiată de diferența estimată între finanțarea agricolă minim garantată din noua propunere și un nivel comparabil al actualei PAC.
Tabelul 4.2 din studiu prezintă efectele simulate pentru principalele tipuri de exploatații agricole.
|
Tip de exploatație |
Reducerea simulată a FNVA |
|---|---|
|
Alte ferme cu animale erbivore, inclusiv bovine pentru carne și ovine |
−6,4% |
|
Culturi de câmp |
−4,6% |
|
Ferme mixte |
−4,4% |
|
Ferme specializate în lapte |
−2,8% |
|
Alte culturi permanente |
−1,9% |
|
Porcine și păsări, categoria granivores |
−0,9% |
|
Viticultură |
−0,8% |
|
Horticultură |
−0,4% |
Simulare bazată pe date FSDN, cu reducerea uniformă de 15% a plăților directe și păstrarea celorlalte ipoteze ale modelului. Procentele reprezintă variația valorii adăugate nete agricole, nu reducerea producției sau a cifrei de afaceri.
Diferențele provin din importanța plăților directe în rezultatul economic al fiecărei categorii de ferme. În exploatațiile cu animale erbivore, altele decât cele specializate în lapte, plățile directe reprezentau aproximativ 42% din valoarea adăugată netă, potrivit datelor analizate pentru perioada 2022–2024. Pentru fermele de culturi de câmp și cele mixte, proporția era de aproximativ 30%. În horticultură, plățile directe reprezentau numai aproximativ 2% din indicatorul analizat. Prin urmare, chiar dacă fiecare categorie pierde același procent din subvenția directă, ponderea pierderii în rezultatul economic al fermei este foarte diferită.
Pentru categoria exploatațiilor cu alte animale erbivore, cercetătorii pornesc de la plăți directe medii de 14.707 EUR pe fermă reprezentată în eșantion. Reducerea de 15% ar diminua aceste plăți la aproximativ 12.501 EUR, adică o pierdere de 2.206 EUR. Valoarea adăugată netă agricolă medie ar scădea, în model, de la 34.686 EUR la 32.480 EUR. La exploatațiile specializate în lapte, pierderea absolută medie a plăților este chiar mai mare, aproximativ 2.445 EUR. Dar valoarea adăugată netă inițială este mult mai ridicată, de 87.914 EUR. În consecință, scăderea procentuală este de 2,8%. Comparația evidențiază de ce pierderea exprimată în euro și pierderea exprimată ca procent din rezultatul economic nu trebuie confundate.
Potrivit studiului, reducerea simulată a valorii adăugate nete agricole este de aproximativ 5–7% pentru fermele din cele mai mici clase economice. Pentru fermele din cea mai mare clasă, diminuarea estimată este sub 2%. Clasele economice sunt definite pe baza indicatorilor agricoli utilizați în rețeaua europeană de date FSDN. Ele nu trebuie confundate automat cu suprafața în hectare sau cu numărul de angajați. O exploatație cu teren relativ puțin poate avea o producție economică importantă, iar o fermă cu suprafață mare poate obține venituri diferite în funcție de tipul culturilor, productivitate și condițiile naturale.
Studiul arată că marile ferme primesc, de regulă, sume absolute mai ridicate din sprijinul direct, dar fermele mici depind mai mult de acesta în raport cu venitul lor. Pe un eșantion comun de ferme cu FNVA pozitivă, plățile directe medii cresc de la aproximativ 1.452 EUR pentru categoria economică de 2.000–8.000 EUR la 65.161 EUR pentru categoria de cel puțin 500.000 EUR. Aceste valori nu înseamnă că toate fermele din categoria mică primesc 1.452 EUR și nici că toate fermele foarte mari primesc 65.161 EUR. Sunt medii calculate pentru exploatațiile reprezentate în datele utilizate. Eșantionul cu valoare adăugată netă pozitivă este important pentru interpretarea procentelor. Exploatațiile cu rezultate negative sau foarte mici pot avea vulnerabilități diferite, care nu sunt surprinse integral de comparația procentuală.
În actuala perioadă, PAC funcționează prin două fonduri principale: Fondul European de Garantare Agricolă, destinat în special plăților directe și măsurilor de piață, și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Comisia Europeană propune ca, după 2027, sprijinul agricol să fie integrat într-o arhitectură mai largă de planuri naționale și regionale de parteneriat. În cadrul acesteia, aproximativ 300 miliarde EUR ar fi protejate pentru sprijin agricol și măsuri de criză. Suma include 293,7 miliarde EUR pentru sprijinul agricol și 6,3 miliarde EUR pentru mecanismul de siguranță destinat perturbărilor pieței, cunoscut drept Unity Safety Net. Cele 6,3 miliarde EUR fac parte din totalul de aproximativ 300 miliarde EUR, nu reprezintă o sumă suplimentară care trebuie adăugată încă o dată.
Cercetătorii compară acest nivel minim protejat cu o bază ajustată a finanțării din actuala PAC. Pentru a realiza comparația, ei elimină anumite diferențe între categorii bugetare și folosesc un nivel anual comparabil de aproximativ 50,8 miliarde EUR pentru actuala perioadă. Alocarea de 293,7 miliarde EUR ar reprezenta aproximativ 42 miliarde EUR anual, cu circa 17% mai puțin decât nivelul comparabil. Dacă este inclus și mecanismul de criză de 6,3 miliarde EUR, nivelul minim protejat ajunge la aproximativ 42,9 miliarde EUR pe an, ceea ce înseamnă o diferență indicativă de circa 15%. Această diferență reprezintă un reper privind finanțarea minimă protejată, nu o prognoză a cheltuielilor agricole totale. În noua arhitectură, statele membre ar putea aloca agriculturii și resurse suplimentare provenite din fondul mai larg al planurilor naționale și regionale. Comparația este în valori nominale, fără ajustare pentru inflație.
Modelul include mai multe ipoteze simplificatoare. Cercetătorii presupun că veniturile provenite din piață rămân neschimbate și că actuala structură a plăților directe este menținută. Ei nu introduc în acest exercițiu noul sprijin de venit bazat pe suprafață și degresiv, cunoscut drept DABIS. Nu aplică nici reducerile progresive suplimentare pentru beneficiarii mari și nici eventualele plafoane de plăți. De asemenea, pentru comparația dintre state, analiza pornește de la distribuția actuală a resurselor, fără să anticipeze eventualele modificări negociate ale alocărilor naționale. Această construcție permite izolarea efectului unui singur factor: reducerea sprijinului direct. În realitate, noua PAC ar putea modifica simultan nivelul bugetului, distribuția între state, criteriile de eligibilitate, plățile pentru fermele mici și cele pentru anumite sectoare. Prin urmare, efectul final asupra unei exploatații poate fi diferit de rezultatul simulării.
De asemenea, FNVA nu este identică cu profitul net disponibil proprietarului fermei. Indicatorul reprezintă valoarea adăugată netă a exploatației, după metodologia FSDN, și trebuie interpretat în contextul modului în care sunt contabilizate munca, terenurile, capitalul și costurile.
În scenariul de reducere uniformă de 15%, studiul estimează cele mai mari diminuări ale valorii adăugate nete agricole în Letonia, cu 10,4%, Finlanda, cu 9%, Estonia, cu 7,6%, și Lituania, cu 7,1%. La celălalt capăt al distribuției se află Belgia, cu o reducere estimată de 1,9%, și Țările de Jos, cu 0,8%. Aceste diferențe reflectă structura fermelor, productivitatea, compoziția sectorială și importanța subvențiilor în rezultatele economice. Ele nu trebuie interpretate ca propuneri de reducere diferențiată a subvențiilor pentru țările respective. În scenariul cercetării, procentul de reducere a plăților este același. Efectul asupra indicatorului de venit este diferit.
Structura agricolă românească include categorii foarte diferite de exploatații, de la ferme mici la societăți agricole comerciale de mari dimensiuni. Impactul unei reforme depinde de tipul exploatației, suprafață, producție, plățile efectiv primite și politicile naționale de redistribuire. Un element important este faptul că România figurează printre statele cu regiuni mai puțin dezvoltate, pentru care arhitectura propusă a fondurilor naționale și regionale poate oferi resurse mai ample. Acest lucru poate crea posibilități de finanțare suplimentară a agriculturii și dezvoltării rurale. Dar existența unor resurse în fondul general nu garantează că acestea vor fi alocate agriculturii. Statele membre vor trebui să le distribuie între priorități concurente, în condițiile viitorului regulament.
Propunerea de reformă include și un mecanism prin care sprijinul bazat pe suprafață ar deveni degresiv. DABIS urmărește să direcționeze o parte mai mare a resurselor către fermierii activi, exploatațiile mici și fermierii tineri. În propunerea Comisiei sunt discutate reduceri progresive și un plafon anual pentru anumite plăți. Dar aceste prevederi financiare nu au fost finalizate prin acordul parțial al Consiliului din 26 octombrie. Studiul arată că degresivitatea ar putea îmbunătăți distribuția sprijinului, dar efectul depinde de pragurile stabilite și de modul în care sunt folosite economiile rezultate. Deoarece majoritatea beneficiarilor primesc deja sume sub anumite praguri propuse, reducerile obligatorii pentru cei mai mari destinatari ar afecta direct o proporție relativ limitată dintre exploatații. Miza principală ar putea fi, astfel, nivelul efectiv al plății de bază, criteriile de eligibilitate și regulile de redistribuire stabilite la nivel național. Fermele mici ar putea beneficia de redistribuire, dar ar putea pierde în cazul unei diminuări a resurselor totale sau al unor reguli naționale care nu le favorizează.
O altă parte a viitoarei PAC privește sprijinul cuplat, legat de anumite activități și sectoare de producție. Acest instrument poate fi important pentru exploatațiile zootehnice, în special acolo unde veniturile comerciale sunt reduse sau activitatea este afectată de condiții naturale dificile. Cercetătorii arată că flexibilitatea mai mare a statelor în utilizarea sprijinului cuplat ar putea ajuta sectoarele vulnerabile. În același timp, sprijinul legat de producție poate fi mai puțin eficient decât sprijinul decuplat ca modalitate de transfer al veniturilor către fermieri. Motivul este că pentru a primi plata, exploatația trebuie să producă și să suporte costuri cu furajele, energia, materialele și alte intrări. O parte din beneficiul sprijinului poate ajunge, indirect, la furnizorii acestor resurse. Statele trebuie să decidă între protejarea anumitor producții considerate strategice și maximizarea eficienței ajutorului de venit.
Cercetarea insistă că alocarea minimă protejată nu este echivalentă cu totalul fondurilor care vor putea ajunge în agricultură. Fondul mai larg pentru planurile naționale și regionale include resurse pentru agricultură, coeziune, dezvoltare regională și alte priorități. Comisia a propus și posibilitatea anticipării utilizării a până la 45 miliarde EUR dintr-o componentă de flexibilitate a planurilor, pentru intervenții agricole și măsuri care sprijină mediul rural. Aceste fonduri nu reprezintă automat bani noi adăugați din afara cadrului bugetar. Ele provin din resurse incluse în arhitectura propusă și utilizarea lor depinde de condițiile stabilite și de opțiunile statelor. Într-un scenariu în care această flexibilitate ar fi folosită integral pentru agricultură, nivelul minim al sprijinului ar putea fi majorat considerabil și ar putea compensa, în anumite state, diferența față de perioada actuală. Viitoarea legislație trebuie să stabilească obligațiile și libertatea statelor, iar guvernele vor trebui să decidă efectiv destinația resurselor.
La 26 octombrie 2026, Consiliul UE a adoptat un mandat parțial de negociere privind PAC pentru perioada 2028–2034. Poziția statelor membre urmărește simplificarea mecanismelor, o definiție națională obligatorie a fermierului activ, sprijin pentru tineri, gestionarea riscurilor și mai multă flexibilitate în organizarea intervențiilor. Mandatul este parțial deoarece nu stabilește finanțarea definitivă și nici toate regulile orizontale. Sumele, degresivitatea și plafoanele plăților sunt legate de negocierile privind întregul cadru financiar multianual. Parlamentul European examinează, la rândul său, propunerile și poate susține o structură diferită a PAC, inclusiv în privința nivelului finanțării, a distribuirii sprijinului și a relației dintre agricultură și dezvoltarea rurală.

















