Comisia Europeană recomandă monitorizarea parafinelor clorurate din alimente până în 2029

Statele membre sunt invitate să monitorizeze parafinele clorurate din alimente în perioada 2026–2029 și să trimită rezultatele Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), pentru o evaluare mai completă a expunerii consumatorilor. Recomandarea Comisiei Europene, adoptată la 21 octombrie și publicată la 22 octombrie 2026, prevede testarea în două etape a șase categorii de produse, de la pește și lactate la alimente pentru copii. Depășirea valorilor-prag declanșează investigații mai detaliate, fără a constitui prin ea însăși o încălcare a unor noi limite maxime de contaminare.

Parafinele clorurate sunt amestecuri de substanțe utilizate în aplicații industriale, inclusiv în lubrifianți, materiale plastice și ca ignifuganți. Unele pot persista și se pot acumula în mediu și în organisme. Pentru controlul alimentar, dificultatea constă atât în complexitatea acestor amestecuri, cât și în lipsa datelor despre cantitățile prezente în diferitele alimente.

În avizul publicat în martie 2020, EFSA a identificat ficatul, rinichii și tiroida ca organe afectate în studiile pe animale pentru unele amestecuri cu catenă scurtă și medie. Limitările datelor toxicologice au împiedicat stabilirea unei valori-ghid bazate pe sănătate. Separat, informațiile limitate despre prezența substanțelor în alimente nu au permis o evaluare robustă a expunerii alimentare și o caracterizare completă a riscurilor.

Evaluarea preliminară bazată doar pe consumul de pește nu indica motive de îngrijorare pentru sănătate în acel scenariu limitat. EFSA a subliniat însă că și alte alimente contribuie la expunere. Noua monitorizare urmărește să completeze tocmai aceste informații, pentru ca evaluările viitoare să poată acoperi mai bine dieta consumatorilor.

Comisia recomandă o primă determinare a sumei alcanilor policlorurați cu lanțuri de carbon C10–C17, prin cromatografie în fază gazoasă cuplată cu spectrometrie de masă în tandem sau de joasă rezoluție. Sunt acceptate și alte tehnici, dacă există dovezi că măsoară aceeași sumă de compuși. Când rezultatul depășește pragul aplicabil, analiza ar trebui extinsă la toți alcanii policlorurați, inclusiv C18–C30, prin cromatografie lichidă sau gazoasă cuplată cu spectrometrie de masă de înaltă rezoluție.

Tabelul recomandării stabilește următoarele praguri pentru suma compușilor C10–C17. Unitatea ng/g înseamnă nanograme pe gram, iar baza de raportare diferă între categorii:

Raportarea la greutatea umedă privește masa produsului, fără transformarea rezultatului într-o concentrație pe substanță uscată; raportarea la grăsime privește cantitatea de grăsime din probă. Prin urmare, valorile nu pot fi comparate între categorii fără a ține cont de această diferență. Pragurile se aplică sumei C10–C17 și sunt depășite numai când rezultatul este mai mare decât valoarea indicată.

Analizele complete necesită laboratoare specializate, potrivit Comisiei. Abordarea în două etape permite colectarea unui volum mai mare de date prin metode mai accesibile laboratoarelor de control, rezervând investigațiile complexe probelor care depășesc pragurile. Raportul comitetului tehnic al Comisiei din septembrie 2025 descria deja acest mecanism și perioada de monitorizare de patru ani.

Pentru România și celelalte state membre, recomandarea presupune colaborarea autorităților cu operatorii alimentari și transmiterea rezultatelor către EFSA, pentru centralizarea lor într-o bază comună. Datele ar trebui să respecte descrierea standard a probelor și cerințele specifice de raportare ale autorității. Actul nu stabilește cote de probe și nici un termen calendaristic separat pentru raportare; perioada recomandată de monitorizare cuprinde anii 2026–2029.

Pentru consumatori, măsura consolidează supravegherea contaminanților și baza științifică a evaluării riscurilor. Valorile din tabel sunt criterii pentru analize suplimentare, nu noi limite maxime de comercializare. Depășirea lor nu impune automat retragerea alimentelor, iar absența unei depășiri nu reprezintă, singură, o garanție generală privind siguranța produsului.