Comisia leagă aprofundarea relației cu Turcia de dezescaladarea cu Grecia și de progrese în dosarul Cipru

Aprofundarea relațiilor dintre Uniunea Europeană și Turcia depinde de menținerea dezescaladării în relațiile cu Grecia, de respectarea suveranității statelor membre și de progrese către o soluție pentru Cipru, a transmis Comisia Europeană joi, 8 octombrie, în Parlamentul European. Raffaele Fitto, vicepreședinte executiv al Comisiei și reprezentant special pentru Cipru, a reafirmat în același timp interesul strategic al UE pentru cooperarea cu Ankara, respingând ideea că această cooperare poate avansa independent de comportamentul Turciei în estul Mediteranei.

Fitto a prezentat estul Mediteranei drept o regiune de importanță geostrategică directă pentru UE, atât prin prezența Greciei și Ciprului, cât și prin rutele comerciale, migrație, securitate și conectivitate. Turcia rămâne țară candidată la aderare, aliat NATO pentru majoritatea statelor membre și un partener pe care Comisia îl consideră important în relație cu Ucraina, Marea Neagră, Caucazul de Sud, Asia Centrală și gestionarea migrației.

Această cooperare are însă limite politice explicite. Comisia a reafirmat că Turcia trebuie să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor statelor membre și drepturile lor suverane, în conformitate cu dreptul UE și dreptul internațional, inclusiv Convenția ONU asupra dreptului mării.

Poziția reia linia stabilită de Consiliu în evaluarea relației cu Ankara. Statele membre au cerut menținerea dezescaladării în estul Mediteranei, relații de bună vecinătate și soluționarea pașnică a disputelor și au subliniat că Turcia trebuie să își normalizeze relațiile cu Republica Cipru.

Comisia nu propune înghețarea dialogului cu Ankara. Fitto a spus că UE are un interes strategic să mențină Turcia conectată la Europa și să continue cooperarea în domenii în care interesele se suprapun. Abordarea rămâne însă „graduală, proporțională și reversibilă”, ceea ce permite Uniunii să intensifice sau să reducă implicarea în funcție de evoluțiile politice.

Această formulă presupune că progresele nu sunt automate. O deteriorare a situației dintre Turcia și state membre poate limita apropierea, în timp ce cooperarea constructivă și reducerea tensiunilor pot permite reluarea sau extinderea unor formate de dialog.

Comisia a indicat drept reper și vizita efectuată la Ankara la sfârșitul lui iunie de Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, împreună cu comisarii Marta Kos și Magnus Brunner. În discuțiile cu autoritățile turce, partea europeană a insistat asupra reținerii, evitării acțiunilor unilaterale care pot amplifica tensiunile și respectării principiului soluționării pașnice a diferendelor.

Dosarul cipriot ocupă un loc distinct în această ecuație. Comisia l-a desemnat în iulie pe Raffaele Fitto drept reprezentant special pentru Cipru, cu misiunea de a sprijini procesul desfășurat sub egida ONU și reluarea negocierilor pentru o soluție cuprinzătoare.

În Parlament, Fitto a formulat explicit legătura dintre cele două dosare: fără o soluție cuprinzătoare pentru Cipru, o dezescaladare durabilă în estul Mediteranei nu poate fi obținută. Comisia susține o soluție în cadrul ONU, conform rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate și compatibilă cu principiile și dreptul UE.

Această poziție înseamnă și respingerea unei soluții pentru Cipru incompatibile cu parametrii ONU și acquis-ul european. Întreaga insulă face parte juridic din UE, chiar dacă aplicarea acquis-ului este suspendată în zonele asupra cărora guvernul Republicii Cipru nu exercită control efectiv, iar ciprioții turci sunt cetățeni ai Uniunii.

Dezbaterea a arătat însă că o parte dintre eurodeputați consideră actuala abordare europeană insuficientă. Parlamentari din mai multe grupuri au cerut sancțiuni țintite împotriva Turciei, condiționarea mai strictă a finanțării europene și excluderea sau limitarea participării Ankara la inițiative de cooperare în domeniul apărării atât timp cât disputele cu Grecia și Cipru continuă.

Mai multe intervenții au invocat revendicările maritime turce, conceptul „Blue Homeland”, disputa privind extinderea apelor teritoriale ale Greciei, problema demilitarizării unor insule și proiectele energetice din estul Mediteranei. Aceste elemente au fost prezentate de eurodeputați în cadrul dezbaterii și nu trebuie confundate cu constatări juridice noi adoptate de Parlament sau de Comisie.

Great Sea Interconnector, proiectul care ar urma să lege electric Grecia continentală, Cipru și, într-o etapă ulterioară, Israelul, a apărut de asemenea în dezbatere. Unii eurodeputați au susținut că tensiunile cu Turcia împiedică desfășurarea proiectului. Comisia nu a anunțat însă în această dezbatere o nouă măsură privind interconectorul, astfel încât situația proiectului necesită o documentare distinctă înainte de a fi prezentată drept o nouă decizie europeană.

Fitto a respins în același timp ideea alegerii între solidaritatea cu Grecia și Cipru și dialogul cu Turcia. Comisia susține că UE trebuie să le facă pe ambele: să își apere statele membre și interesele, dar să păstreze canalele prin care Ankara poate fi implicată în dezescaladare și în soluționarea conflictelor.

În concluzia dezbaterii, Fitto a reafirmat „solidaritatea deplină” cu Grecia și Cipru și a spus că soluționarea cuprinzătoare a problemei cipriote este necesară pentru o reducere durabilă a tensiunilor regionale. Nicio sancțiune nouă și nicio suspendare a cooperării UE–Turcia nu au rezultat automat din dezbaterea din 8 octombrie.

Miza politică este, prin urmare, criteriul după care Uniunea va decide cât de departe poate merge relansarea relației cu Turcia. Comisia continuă să considere Ankara un partener strategic, dar leagă explicit această apropiere de respectarea statelor membre, de dreptul internațional și de rezultate în reducerea tensiunilor din estul Mediteranei și în procesul de soluționare a problemei cipriote.

Miza politică este, prin urmare, criteriul după care Uniunea va decide cât de departe poate merge relansarea relației cu Turcia. Comisia continuă să considere Ankara un partener strategic, dar leagă explicit această apropiere de respectarea statelor membre, de dreptul internațional și de rezultate în reducerea tensiunilor din estul Mediteranei și în procesul de soluționare a problemei cipriote.