Parlamentul cere anularea condamnărilor la moarte pentru Taraneh Rahimi și Leila Abolhasani în Iran

Parlamentul European a cerut joi anularea condamnărilor la moarte împotriva lui Taraneh Rahimi, în vârstă de 20 de ani, și Leila Abolhasani, în vârstă de 43 de ani, condamnate în urma protestelor din Iran. Rezoluția privind situația drepturilor omului în Iran a fost adoptată cu 541 de voturi pentru, 11 împotrivă și 25 de abțineri și extinde apelul Parlamentului către sancțiuni suplimentare, documentarea responsabililor pentru represiune și abolirea pedepsei capitale.

Cazurile celor două femei au devenit punctul central al unei noi rezoluții de urgență privind Iranul după dezbaterea din plen din 7 octombrie. Parlamentul face referire și la Romina Rahimi, sora geamănă a lui Taraneh, care a primit o pedeapsă îndelungată cu închisoarea, în timp ce Taraneh a fost condamnată la moarte.

În dezbaterea dinaintea votului, eurodeputații au relatat acuzații privind tortură, presiuni pentru obținerea unor mărturisiri și refuzarea îngrijirilor medicale. Aceste acuzații trebuie atribuite surselor care le documentează și nu transformate în constatări judiciare independente ale Parlamentului. Rezoluția adoptată tratează procesele și condamnările celor două femei ca parte a unei represiuni mai ample împotriva persoanelor implicate în protestele din 2026.

Parlamentul cere autorităților iraniene să anuleze sentințele considerate motivate politic și să pună capăt folosirii pedepsei capitale împotriva protestatarilor, disidenților și deținuților politici. Poziția merge mai departe decât protejarea celor două femei și reia solicitarea pentru abolirea completă a pedepsei cu moartea în Iran.

Comisia Europeană a susținut în dezbaterea din 7 octombrie că ritmul execuțiilor din Iran este „appalling” și a reafirmat opoziția UE față de pedeapsa capitală. Poziția este în linie cu declarațiile oficiale ale Serviciului European de Acțiune Externă, care consideră pedeapsa cu moartea incompatibilă cu dreptul la viață și cu interdicția tratamentelor crude, inumane sau degradante.

Un alt punct al rezoluției privește sancțiunile. Parlamentul cere lărgirea măsurilor restrictive împotriva persoanelor responsabile pentru represiune, dar votul eurodeputaților nu introduce automat noi persoane pe listele europene. Deciziile privind înghețarea activelor și interdicțiile de călătorie sunt adoptate de Consiliu prin acte separate.

UE are deja un regim specific de sancțiuni pentru încălcările grave ale drepturilor omului în Iran. În iulie, Consiliul a adăugat șase persoane pe listă, inclusiv judecători implicați în procese împotriva disidenților și minorităților, iar măsurile privind drepturile omului vizează în prezent 269 de persoane și 53 de entități. Acestea includ înghețarea activelor, interdicții de călătorie și restricții privind furnizarea de echipamente care pot fi utilizate pentru represiune internă.

Rezoluția cere și întărirea activității misiunii internaționale independente de stabilire a faptelor a ONU, astfel încât dovezile privind încălcările să fie păstrate, iar persoanele responsabile să poată fi identificate. Parlamentul susține în acest context folosirea mecanismelor internaționale de responsabilizare și solicită sesizarea Curții Penale Internaționale în legătură cu represiunea din Iran.

O componentă distinctă privește situația femeilor. Eurodeputații denunță instituționalizarea discriminării pe criterii de gen și cer recunoașterea „apartheidului de gen” drept crimă împotriva umanității în dreptul internațional. Formularea reprezintă poziția politică adoptată de Parlament și nu înseamnă că această calificare juridică a fost deja introdusă ca atare în Statutul de la Roma sau într-un alt instrument internațional obligatoriu.

Parlamentul atrage atenția și asupra represiunii împotriva jurnaliștilor, activiștilor pentru drepturile omului, minorităților religioase și etnice și vocilor critice față de autorități. Rezoluția leagă aceste practici de ceea ce eurodeputații descriu drept o escaladare a violenței împotriva populației civile după protestele din ianuarie 2026.

UE a extins deja în cursul anului măsurile restrictive ca răspuns la reprimarea protestelor. În ianuarie, Consiliul a sancționat încă 15 persoane și șase entități, iar în martie alte 16 persoane și trei entități, inclusiv oficiali și structuri despre care Consiliul afirmă că au participat la represiunea violentă. Regimul de sancțiuni pentru încălcări ale drepturilor omului a fost prelungit până la 13 aprilie 2027.

Rezoluția din 8 octombrie nu obligă Iranul să modifice sentințele și nu creează singură noi sancțiuni europene. Ea stabilește însă poziția Parlamentului și crește presiunea politică asupra Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă pentru măsuri suplimentare, în timp ce cazurile lui Taraneh Rahimi și Leila Abolhasani rămân asociate unui risc direct de execuție.