Comisia pregătește reforma regulilor climatice pentru păduri după 2030

Comisia Europeană pregătește propuneri privind obiectivele climatice naționale și mecanismele de flexibilitate pentru perioada de după 2030, în care va acorda prioritate rezilienței pădurilor și viabilității economice a sectorului forestier. Comisarul pentru climă, Wopke Hoekstra, a prezentat această orientare la 15 octombrie 2026, după un dialog cu proprietarii de păduri și industria celulozei și hârtiei. Reuniunea nu a adoptat reguli noi pentru perioada de după 2030.

Dialogul a reunit organizații ale proprietarilor de păduri, administratorilor pădurilor de stat și industriei hârtiei, alături de companii precum Stora Enso și Metsä Group. Au participat și reprezentanți ai comisarilor Jessika Roswall, responsabilă pentru mediu, reziliența apei și economia circulară, și Christophe Hansen, responsabil pentru agricultură și alimentație. Lista publicată de Comisie nu include organizații de conservare a naturii.

Participanții au cerut reguli previzibile pentru investiții care se întind pe decenii și o mai bună luare în calcul a incendiilor, dăunătorilor și altor perturbări naturale. Ei au prezentat alegerea speciilor potrivite locului, diversitatea vârstelor arborilor și lucrările de rărire drept modalități de a susține sănătatea pădurilor. Efectele acestor practici depind de condițiile locale și de aplicarea lor.

Actualul regulament european privind utilizarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura, cunoscut prin acronimul englez LULUCF, stabilește deja pentru 2030 un obiectiv european de 310 milioane de tone echivalent CO₂ absorbite net și obligații pentru statele membre. Acestea rămân aplicabile. Cadrul acoperă întregul sector al terenurilor, inclusiv pădurile, terenurile agricole, pajiștile și zonele umede. Ținta europeană nu privește exclusiv pădurile.

Raportul Comisiei privind progresele acțiunii climatice din 2025 indică absorbții nete de aproximativ 198 de milioane de tone echivalent CO₂ în sectorul LULUCF în 2023, cu 15 milioane de tone mai mult decât în 2022. Această ameliorare nu a inversat declinul din ultimul deceniu. Raportul leagă tendința de intensificarea recoltării lemnului, încetinirea creșterii pădurilor și efectele schimbărilor climatice, inclusiv incendii, secetă și dăunători.

O altă componentă este cadrul voluntar european pentru certificarea absorbțiilor permanente de carbon, a agriculturii carbonului și a stocării carbonului în produse, cunoscut ca CRCF. Agricultura carbonului include practici de gestionare a terenurilor care măresc stocarea carbonului în sol și vegetație sau reduc emisiile din sol. Certificarea urmărește măsurarea și verificarea beneficiilor climatice ale activităților, nu simpla deținere a unei păduri.

La 9 iulie 2026, Comisia a adoptat metodologii pentru agricultura și agrosilvicultura pe soluri minerale, reumidificarea și refacerea turbăriilor și a altor soluri organice, precum și pentru împădurire. Adoptarea unei metodologii este distinctă de intrarea sa în vigoare și de recunoașterea schemelor de certificare. Pentru certificarea unei activități sunt necesare o metodologie aplicabilă în vigoare, o schemă recunoscută de Comisie și verificarea de către un organism de certificare. La reuniunea din octombrie, metodologia pentru gestionarea pădurilor existente era încă prezentată ca fiind în pregătire.

Certificarea poate ajuta proprietarii și administratorii să atragă investiții sau să obțină plăți pentru rezultate verificabile. Veniturile depind însă de eligibilitatea activității, de costurile de aplicare și monitorizare, de existența cumpărătorilor și de condițiile contractuale. Cadrul voluntar nu acordă automat subvenții proprietarilor și nu garantează un preț pentru carbonul stocat.

Participanții au susținut și propunerea de integrare a absorbțiilor permanente în sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii, ETS, în contextul revizuirii propuse de Comisie în iulie 2026. Discuția privește tehnologii precum captarea și stocarea carbonului de origine biogenă și captarea directă a CO₂ din aer urmată de stocare durabilă. Aceste procese sunt diferite de stocarea carbonului prin creșterea arborilor. Sprijinul exprimat la reuniune nu introduce certificate forestiere în ETS.

Pentru România, miza este modul în care politica viitoare va influența planificarea climatică, gestionarea riscurilor și stimulentele pentru investiții forestiere. Obligațiile LULUCF se verifică la nivelul statului și pe ansamblul categoriilor de terenuri cuprinse în regulament. Din anunțul reuniunii nu rezultă o nouă cotă de absorbție pentru fiecare proprietar, o plată pe hectar sau o alocare financiară pentru România.

Evaluarea regulamentului LULUCF, programată de Comisie pentru sfârșitul lui 2026, urmează să contribuie la pregătirea cadrului de după 2030. Propunerile viitoare vor arăta cum pot fi adaptate regulile la ciclurile lungi ale silviculturii și la riscurile climatice.