Comisia propune amânarea cu un an a unor obligații privind metanul pentru importurile de gaze, petrol și cărbune

Comisia Europeană propune să acorde importatorilor de gaze naturale, petrol și cărbune încă un an pentru aplicarea unor obligații din Regulamentul UE privind metanul, pe fondul presiunilor asupra aprovizionării globale și al prețurilor ridicate la energie. Modificarea adoptată de Comisie la 14 octombrie vizează cerințele prin care importatorii trebuie să demonstreze că producătorii din afara Uniunii folosesc sisteme de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de metan echivalente cu cele europene, precum și anumite obligații conexe privind raportarea intensității metanului. Comisia nu propune suspendarea întregului regulament, iar schimbarea nu se aplică până când Parlamentul European și Consiliul nu o adoptă.

Regulamentul european privind reducerea emisiilor de metan, adoptat în 2024, încearcă să extindă controlul emisiilor dincolo de producția energetică din interiorul UE. Cum Uniunea importă o mare parte din combustibilii fosili pe care îi consumă, legislația introduce progresiv obligații și pentru petrolul, gazele și cărbunele produse în țări terțe și vândute pe piața europeană.

Una dintre etapele importante urma să înceapă la 1 ianuarie 2027. Pentru contractele încheiate sau reînnoite începând cu 4 august 2024, importatorii trebuie să demonstreze autorităților naționale că petrolul, gazele naturale sau cărbunele cumpărate provin de la producători supuși unor măsuri de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de metan echivalente cu cele stabilite de regulamentul european.

Pentru contractele mai vechi, regula este diferită. Importatorii trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru ca furnizorii să aplice sisteme echivalente și să informeze autoritățile despre rezultatele acestor demersuri. Regulamentul permite și recunoașterea echivalenței la nivelul unei țări terțe atunci când cadrul său de reglementare oferă garanții comparabile cu cele ale UE.

Comisia vrea acum să deplaseze cu un an aplicarea acestor obligații legate de importuri. Motivul invocat nu este renunțarea la obiectivul de reducere a emisiilor de metan, ci riscul ca introducerea imediată a noilor cerințe să limiteze numărul furnizorilor capabili să demonstreze conformitatea într-o perioadă în care Europa încearcă să păstreze suficiente surse alternative de energie.

Contextul energetic s-a schimbat puternic după escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu. Comisia afirmă că închiderea prelungită a Strâmtorii Hormuz a redus disponibilitatea mondială a unor volume de petrol și gaz. Potrivit evaluării sale, prin această rută trece în mod normal aproximativ 20% din gazul natural lichefiat comercializat la nivel mondial și aproximativ 25% din petrolul transportat pe mare.

Aceste procente descriu importanța globală a rutei, nu ponderea directă a energiei consumate în UE care traversează Strâmtoarea Hormuz. Consecința pentru Europa apare prin piața mondială: mai puține volume disponibile și concurența între importatori pot împinge prețurile în sus și pot reduce opțiunile de înlocuire rapidă a unor furnizori.

Comisia spune că actualele contracte și rute comerciale sunt deja sub presiune, iar oferta alternativă pentru livrări pe termen scurt este limitată. În această situație, executivul european consideră că importatorii și furnizorii din țări terțe au nevoie de timp suplimentar pentru a construi sistemele și documentația necesare demonstrării conformității.

Monitorizarea, raportarea și verificarea, cunoscute împreună drept MRV, reprezintă una dintre componentele centrale ale regulamentului. Scopul lor este ca emisiile declarate de producători să nu se bazeze exclusiv pe estimări neverificate, iar cumpărătorii și autoritățile europene să poată compara mai bine performanța furnizorilor.

Pentru importatori, dificultatea este că o parte importantă din informație trebuie produsă în afara Uniunii. Compania europeană care cumpără gaz sau petrol nu controlează direct instalațiile de extracție dintr-o țară terță, dar trebuie să obțină suficiente informații pentru a demonstra conformitatea lanțului său de aprovizionare cu cerințele europene.

Regulamentul încearcă să rezolve această problemă prin mai multe mecanisme. Producătorii pot utiliza verificare independentă și standarde recunoscute, iar țările exportatoare pot demonstra că propriul cadru de monitorizare și verificare este echivalent cu cel european. Comisia a publicat și clauze contractuale facultative pe care importatorii le pot introduce atunci când negociază sau reînnoiesc contractele cu furnizorii.

Propunerea din 14 octombrie afectează și calendarul obligațiilor privind intensitatea metanului. Regulamentul actual prevede raportarea intensității emisiilor asociate producției de petrol, gaze și cărbune introdusă pe piața europeană, pe baza unei metodologii comune care trebuie stabilită de Comisie. Modificarea propusă mută cu un an obligațiile de raportare vizate, pentru a păstra coerența între aceste cerințe și noul calendar al importurilor.

Intensitatea metanului măsoară emisiile asociate unei cantități de combustibil produs. Ea permite compararea furnizorilor care produc același tip de combustibil cu niveluri foarte diferite de pierderi de metan. Într-o etapă ulterioară, regulamentul prevede și introducerea unor valori maxime pentru intensitatea metanului, după evaluarea efectelor asupra reducerii emisiilor, securității aprovizionării și competitivității.

Comisia insistă că propunerea este țintită. Cerințele aplicabile producției, transportului și procesării în interiorul UE nu sunt suspendate prin modificarea prezentată acum. Nici obligațiile privind detectarea și repararea scurgerilor, limitarea evacuării și arderii gazelor sau instrumentele europene de transparență nu dispar prin această propunere.

Această delimitare contează deoarece Regulamentul privind metanul conține mai multe calendare care intră în vigoare treptat. Amânarea unor obligații pentru importatori nu poate fi interpretată ca o amânare generală a politicii europene privind metanul și nici ca eliminarea controlului asupra emisiilor din sectorul energetic.

În paralel, Comisia continuă pregătirea actelor necesare pentru aplicarea regulamentului. Sunt în lucru standarde, norme privind pragurile pentru detectarea scurgerilor, metodologia pentru calcularea intensității metanului și criteriile prin care o țară terță poate demonstra echivalența propriilor sisteme de monitorizare și raportare.

La 12 octombrie, Comisia a lansat separat o consultare asupra formularelor standardizate prin care operatorii din petrol, gaze și cărbune vor raporta informațiile privind emisiile. Acea procedură nu este aceeași cu modificarea legislativă din 14 octombrie. Formularele stabilesc modul de raportare, în timp ce noua propunere schimbă calendarul unor obligații stabilite direct de regulament.

Comisia prezentase deja în iulie recomandări privind soluțiile de conformare și regimul sancțiunilor, după ce companiile și statele membre semnalaseră dificultăți în aplicarea regulamentului. Aceste recomandări pot explica modul în care autoritățile aplică normele, dar nu pot modifica singure termenele stabilite prin regulament. Pentru aceasta este necesară o schimbare legislativă.

Disputa care urmează în Parlament și Consiliu va privi tocmai echilibrul dintre cele două obiective. Importatorii și statele preocupate de securitatea aprovizionării pot susține mai mult timp pentru conformare, în timp ce o amânare reduce presiunea imediată asupra producătorilor externi de a demonstra performanța lor în materie de metan.

Metanul are o durată de viață atmosferică mai scurtă decât dioxidul de carbon, dar un efect de încălzire mult mai puternic pe termen scurt. Reducerea rapidă a scurgerilor din sectorul petrolului, gazelor și cărbunelui este considerată una dintre măsurile care pot produce relativ repede efecte asupra ritmului încălzirii globale.

Pentru companiile europene, întrebarea imediată este juridică. Comisia a prezentat o propunere, nu o derogare deja aplicabilă. Parlamentul European și Consiliul trebuie să convină asupra modificării și să o adopte formal. Până la intrarea în vigoare a noului act, obligațiile și termenele stabilite de Regulamentul (UE) 2024/1787 rămân cele aplicabile.